De prea multe ori este adus în discuţie, în mod inutil, poporul. Prea mulţi ipocriţi i se adreseazã mãgulind astfel o simplã gloatã mai mare. E ca şi cum i-ai spune unei persoane cu dizabilitãţi neuro-psihice cã e asemenea tuturor oamenilor normali.
Orice popor vieţuieşte într-un anumit spaţiu însã nu în orice spaţiu fiinţeazã un popor. Cãci unui popor nu îi este specificã existenţa într-un anumit spaţiu ci existenţa sa în timp. Astfel cã un popor trebuie sã aibã conştiinţa trecutului pentru a-şi şti rostul în prezent şi-n viitor. Iar pentru a se numi astfel, trebuie ca în timp poporul sã-şi dovedeascã aspiraţia sa cãtre idealul de a fiinţa asemenea unei singure persoane. Aceasta este o condiţie necesarã însã ea nu este nici pe departe şi suficientã. Un popor nu poate fi construit altfel decât cu oameni ce au idealuri şi aspiraţii comune. Este obligatoriu ca în conştiinţa fiecãruia sã existe un set de valori comune care sã înceapã a prinde contur încã din primii ani ai vieţii. Acest lucru nu se poate face altfel decât printr-o voinţã colectivã de neimaginat, cel puţin pentru cei ce populeazã plaiul mioritic al resemnãrii, în contextul în care zeci de ani de comunism au sugrumat, la propriu, sufletul acestei naţiuni.
Ceea ce cu adevãrat reprezintã un handicap pentru populaţia României este lipsa de reacţie a fiecãruia dintre noi. Deducem de aici cã avem de-a face cu un popor inconştient aflat în stare vegetativã.
Ar fi utilã o comparaţie între idealurile crestinismului şi idealurile ce ar putea trezi un popor. Fiecare dintre noi este crescut încã de mic în spiritul valorilor creştine. Unii înţeleg adevãratul lor sens, alţii sunt mai mult indiferenţi iar cei mai mulţi considerã cã a fi un bun creştin, înseamnã a reduce tot ceea ce este legat de religie la o sumã de superstiţii. Foarte important este faptul cã aceştia din urmã dar şi cei care înţeleg sensul credinţei au o reacţie aproape violentã sau cel puţin dispreţuitoare în ceea ce-i priveşte pe cei care nu se supun regulilor religiei, aşa cum cred ei cã trebuie, cã este obligatoriu. Ei nu acceptã ca cineva sã aibã o altã percepţie asupra divinitãţii reacţionând deci, împotriva nesupunerii idealurilor lor. De ce reacţioneazã? Poate datoritã faptului cã valorile creştine (indiferent dacã sunt bine sau prost înţelese) au rãdãcini adânc înfipte în conştiinţa lor colectivã. .
Dacã şi omul ideal pentru a fi parte dintr-un popor, ar fi construit cumva într-un mod asemãnãtor omului creştin, având un set de valori constituite dintr-o anumitã culturã, anumite repere morale sau de care se leagã pretenţii în ceea ce priveşte felul cum ar trebui sã fie şi sã se comporte oamenii ce conduc statul, de exemplu, atunci el ar reacţiona într-un md relativ asemãnãtor atunci când convingerile şi idealurile lui ar fi lezate. Mai mult decât atât, el, alãturi de toţi ceilalţi, ar avea puterea sã fie indignat, sã se revolte, astfel încât sã fie vizibilã acea furie colectivã ce uneori este necesarã pentru a recãpãta respectul, demnitatea.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Daca ar avea valori comune, poate s-ar mentine constant pe o treapta mai inalta sau nu. Ar fi la fel ca cei ce au o singura perceptie asupra divinitatii. Eu cred in poporul nostru, tocmai pentru ca nu are valori colective si are sansa sa ajunga pe drumul cel bun. Ai dreptate in ceea ce spui, dar e necesar sa trecem prin dezorganizare. Asa ne vom dori sa devenim o singura persoana.
Poporul se revolta, dar nu e organizat. Personal nu cred ca religia e cauza. ( ai scris textul de 2 ori, si ai omis un o: "md", in caz ca nu a fost intentionat)