era odatã
înainte de cuvânt
o floare
timpului i se fãcu milã
şi o iertã de clipe
acestei flori
cerul i se pãrea coborâtor
petalele ei creşteau împrejurul Pãmântului
îmbrãtişându-i oceanele albe
şi care stea
nu şi-ar fi dorit-o în jurul ei
mãcar pentru o veşnicie
întreg Universul pãrea coborâtor
ca o întoarcere în sine
iar anii de luminã toţi
clipe se fãcurã…
şi tot aşa
pânã când rãmase
numai parfumul emoţiei
apoi
clipele toate
ani de luminã s-au fãcut la loc
Universul redeveni o înãlţare
sã işi sã-şi recapete nemãrginirea…
şi dupã multã multã vreme
floarea deveni o muzã
iar poetii din toate timpurile
au stiut si vor sti
ca dincolo de Univers
ramane poezia
