printre firimituri de ploaie
caut aceeaşi rãbdare
care mã întoarce mereu acasã
acolo unde mi-am lãsat inima
lângã un cuvânt de trebuinţã sufletului
şi unde singurãtatea mã aşteaptã
sã-mi ţinã de urât
ohoo
dar ce prietenie lungã ne leagã
şi câte nu ne-am spus în toţi aceşti ani
de-ar avea cuvintele atâtea sensuri
încât sã cuprindã acest univers
unde timpul e singurãtatea
loc e destul
încât aş putea sã mã plimb la nesfârşit prin el
şi într-o altã viaţã
dar cine ştie ce cuvinte or sã mã bântuie atunci
mã înghesui în mine cu totul
încât nu mi se mai simte prezenţa
(în aceste clipe
mi-ar fi teamã sã mã privesc în oglindã
sã vãd creatura aceasta ciudatã a poeziei)
îmi imaginez inima mea într-un ocean de cuvinte
suflete de poeme înoata dincolo de timp
aşteptând sã se nascã
şi numai eu ştiu cu ce preţ sunt rostite aceste fiinţe
