sunt o strânsurã de clipe
risipite-ntr-un destin
cine-ar putea avea rãbdare
vreodatã
sã le culeagã
prea risipite ar fi
şi totuşi atât de puţine
încât n-ar merita efortul
care şi el se plãteşte în bucãţi de timp
atât de preţioasele bucãţi de timp
pe care nimeni nu se mai îndurã sã le piardã
sunt un simplu om
atât
o pradã prea uşoarã
când timpul îmi cutreierã destinul
mai bine aş accepta refugiul
fãrã sã ştiu drumul de întors
ci numai sã mã duc
spre mult iubita mea zeiţã a singurãtãţii
