tu nu m-auzi bãtrâne
când te-ntreb
pentru ce atâta grabã?!
nu mai vrei pe nimeni alãturi
de-o veşnicie
alergi spre infinit
tropãind iluzoriu în ceasuri
pe tãrâmuri absurde
hai
las-o mai încet
sã mai scriu o vorbã lângã tine
îndãrãtnic bãtrân ce eşti…
ce-ai ajuns în halul ãsta
de nu-ţi mai pasã
de nimeni
şi de nimic
îţi mai aduci aminte
de acel moment al vieţii tale
în care nimic nu era?
şi parcã totul se ascundea
într-o dorinţã imensã
şi totul s-a fãcut
din acea dorinţã
îţi mai aduci aminte
de momentul acela în care pãmântul
a vrut sã strige setea de cunoaştere?
şi iatã-mã aici
o fiinţã derizorie
un nebun vorbind cu tine
care nu mai ştii de mine!
îţi mai aduci aminte
cã te vei întoarce iar…
bãtrâne?
îţi mai aduci aminte?
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
textul imi place fac urmatoarea recomandare
şi totul s-a fãcut
din acea dorinţã - si cu un cuvant s-a facut lumina iar din lumina s-a ivit inceputul