Cenaclul literar «Noduri si Semne» NODURI ŞI SEMNE Cenaclul literar «Noduri si Semne»
Cenaclul literar «Noduri şi Semne» - «Compasul lui Newton, masurand universul / A ridicat valul si cerul s-a deschis» - [Voltaire]
NOUTĂŢI POEZIE PROZĂ ESEU TEATRU UMOR DIVERSE BIBLIOTECĂ
HOME
CREAŢII LITERARE
Autori-Texte-Opinii
Adaugă un text
Modifică/Şterge text
Modifică/Şterge opinie
ÎNREGISTRĂRI
Înscrie-te!
Modifică înscrierea
Şterge înscrierea
Schimbă parola
NOUTĂŢI
Ultimul text plasat
Ultimul autor înscris
Lista textelor
Lista comentariilor
OPINIA TA
Spune-ţi părerea!
NOU! NOU! NOU!
Termeni & Condiţii
Link-uri utile
Vrei un site personal?
CyberPoems
Poeme cibernetice
Soft nominalizat la Concursul Naţional de e-content, mai-2005
[Free download]
SITE-URI PRIETENE
»  Portal de divertisment
»  Anticariat online
»  Poeme cibernetice
»  Meditaţii, meditatori
»  AnteCV - Testare online
»  Management sexual
»  Testare/evaluare offline
»  Pro LOTO 6/49, 5/40
  Vizitatori:  20214003  
  Useri online:   10  
Cenaclul «Spune ceva»

Revista literara BOEMA

Filme si aplicatii multimedia educationale

DONATI
PENTRU CULTURĂ


Anunţuri: Antologie literară colectivă  
Autor: Zaharia Gabriel ( zaharia20 ) - [ PROZA ]
Titlu: Pasiune
Nu ştiu ce înseamnã pentru alţii viaţa de cenaclist sau ce înseamnã pentru ei activitatea literarã în sine. Dar eu, când mã gândesc la preocupãrile pe care le am de ceva vreme – la puţinele cãrţi pe care le-am citit şi la cele câteva poeme pe care le-am scris pânã acum, parcã-mi saltã inima de bucurie. Cãci satisfacţia pe care o am, nu doar atunci când termin lectura unei cãrţi ci mai ales când termin de scris un poem, este uriaşã. Acea senzaţie de împlinire o simt ca fiind aceeaşi de fiecare datã cãci ea nu poate fi risipitã într-o rutinã. Şi nu ştiu ce sacrificii fac alţii pentru a avea timpul necesar acestei activitãţi fiindcã mie, de multe ori mi se întâmplã sã nu-mi mai rãmânã timp pentru distracţia mult râvnitã de colegii mei de generaţie. Am impresia cã aceastã lume a cuvintelor este una în care timpul fie e prea scurt, fie trece mult prea repede.
Mã tot întreb dacã în ceea ce priveşte scrisul poate exista pentru cineva anume un început, un debut de care sã fie mândru, de care sã fie pe deplin mulţumit, chiar şi peste mulţi ani. Nichita Stãnescu spunea într-un interviu cã primul volum e ca primul sãrut – uşor stângaci. Şi câtã dreptate are!
Mã gândesc deseori cã meritam o mustrare scrisã, nu un comentariu critic pentru grupajul de poezii din prima antologie în care am fost inclus. Pentru cã nu ştiu dacã am avut vreun merit atunci când am primit încurajãrile unor oameni pe care nu-i cunosc şi care la rându-le nu mã cunosc; ce i-a determinat sã mã includã pe mine – un "ţânc" de 20 de ani – alãturi de oameni cu greutate aş putea spune, unii dintre ei având şi alte volume publicate. Când am primit cartea, îmi venea sã smulg paginile cu aşa-zisele poeme ale mele. Nici nu m-am mai uitat în oglindã vreo câteva zile. Nu vroiam sã-l mai vãd pe ãla care a scris acele poeme ce nu sunt dezastruoase însã… doar câteva sã fi fost mai de Doamne-ajutã. Dar, sigur cã nu puteam spune toate acestea atunci, când le-am scris. Abia dupã ce vãzusem o conferinţa la care fusese invitat Amos Oz, mi-am mai potolit acea pornire brutalã împotriva mea. Îl auzisem spunând cum toatã viaţa sa, nu a fãcut altceva decât sã scrie câte un roman pe care sã-l considere apoi ca fiind cel mai bun, pânã în momentul respectiv.
Îmi place din ce în ce mai mult sã scriu. Si poate cã acesta este singurul lucru notabil în ceea ce mã priveşte. Îmi pasã din ce în ce mai puţin spre deloc de glumele de prost gust pe care le primesc din partea altora.
Mã-ntorsesem într-o zi, cu un microbuz, acasã. Mã-ntâlnisem cu un – hai sã-i zic – prieten pe care nu-l mai vãzusem de câteva luni bune. Şi, din vorbã-n vorbã, ajunsese sã mã întrebe într-un mod foarte brutal, cu un aer de frate mai mare totuşi dar cu o anume indignare în suflet: "Bã, ce dracu’ faci tu acasã de dimineaţã pânã seara?! Nu vii şi tu la birt (unde-i lumea bunã, îmi zisem în gând) sã bei şi tu o bericã (nu mai pusesem gura pe alcool de aproape doi ani), sã-ţi fac cunoştinţã c-o gagicuţã, sã-l asculţi pe Guţã cum cântã o maneluţã…" Are el boala asta a diminutivelor. Dar de astã datã îi ieşi şi câteva rime ceea ce mã surprinse. "Pãi, ce sã fac acasã? Mai citesc câte ceva, mai…", îi rãspunsem eu, simţindu-mã prins in offside, într-un moment de semiinconştienţã cãci nu-i spusesem totuşi cã scriu şi poezii. Şi dupã hãhãitul lui meltenesc, mã trezii cu la fel de brutalul: "Bããã…eşti dus!" însoţit de un gest de lehamite. Dar nu numai din cauza aşa-zisului meu amic rãmãsesem cu concluzia amarã cã cei care citesc, nemaivorbind de cei care scriu, sunt priviţi ca nişte ciudaţi.
În continuare "cheltuiesc" mult timp pentru a face ceea ce-mi place. Şi, deşi simt cum timpul se grãbeşte parcã, n-am avut nicio clipã senzaţia cã îl pierd fãrã rost. Cred cã aceasta e de fapt o consecinţã a faptului cã rãmâne ceva în urmã, fie cã e mai bun sau mai putin bun. Tocmai satisfacţia de care vorbeam la început mã face sã continui. E aproape ca efectul unui drog pe care dacã nu mi-l administrez intru în sevraj. Iar asta m-ar face sã mã simt inutil. Şi dacã n-aş mai avea timp aş fi în stare sã fur de la alţii ca sã fac rost de doza necesarã.
Efectul însã, nu se diminueazã în timp ajungând sã-l simţi ca pe o stare de normalitate. De aceea mi se pare cã senzaţia de împlinire e aceeaşi de fiecare datã. Întotdeauna e loc de mai bine. Important e sã scrii, fãrã oprire. "Trebuie sã scrii, sã scrii şi iar sã scrii." Aşa ar suna un îndemn brebanian. Scriitorul Petre Rãu spunea într-un comentariu cã poezia este matematica literaturii. Când am citit cuvintele sale m-am gândit imediat la ce îmi spuneau profesorii mei de matematicã. Anume cã aceastã ştiinţã nu se poate învãţa altfel decât cu pixul şi foaia de hârtie în faţã. Nu ştiu cât de corectã e deducţia mea (cãci ea nu se încadreazã în contextual unei discuţii despre "Abstractul în poezie") însã eu cred cã şi poezia se învaţã cel mai bine, estetic vorbind, tot cu pixul şi foaia de hârtie în faţã.



Nr Comentarii Comentatori
1. am trait si eu acelasi sentiment, ca nu-mi plac textele mele.
am sters multe si apoi am regretat pentru ca mi-am dat seama ca fiecare dintre ele m-au ajutat sa scriu mai bine, sa inteleg, sa aprofundez, sa ma cunosc.
mi-am promis sa nu mai sterg
sper sa ma tin de cuvant
Amena
2. pasiune! cotangenta
3. Va multumesc pentru aprecieri zaharia20
4. Mã regãsesc în fiecare cuvânt scris de tine. Revin cu comentarii. liliana
5. sunt convinsa ca la un moment dat vei publica singur si vei fi cu adevarat mandru de tine. te felicit pentru eseu, este foarte reusit, te reprezinta, dar sa stii ca in continuare voi sta cu ochii pe tine si cand va fi cazul voi trage un semnal de alarma. o fac din obisnuinta si cu mare drag, niciodata din rautate cum ar crede altii. sunt avocat, am cu ce sa-mi ocup timpul, dar cand nu-mi place ceva o spun si o spun cu voce tare.felicitari inca o data si succes! ruddy
6. era sa o fac din ce in ce mai bine...am si eu unele poezioare, poeme, pe care nu mi le mai insusesc, mi se par puerile, fara mesaj, mare parte din ele le-am sters sau le-am recsris, nici acum nu scriu poate extraordinar dar scriu cum simt si nu mi-e jena cu scrierile mele.ideea e ca ceea ce e pe hartie trebuie sa te reprezinte, trebuie sa-ti asumi tot ce scrii, trebuie sa ai curaj si demnitate sa apari public si sa te bati pentru scrierile tale.asta insemana pasiune, tu simti poezia, esti un om deosebit si ruddy
7. am citit cu mare drag randurile tale si m-au emotionat...desi, de felul meu, sunt un om dur, rigid chiar. eu am vazut pasiunea ta, stangacia ta, pe care si eu am avut-o la inceput, de aia de fiecare data te-am corectat, pentru ca nu poti scrie fara critica, adica n-o poti face bine. asa mi s-a intamplat si mie.mi-amintesc cand lasa cate un comenatriu maestrul pera la vreun poem de-al meu in doua cuvinte ma arunca in aer. dar m-am ambitionat, solutia nu era sa renunt, nici el nu ar fi vrut asta, solutia ruddy
[ Comentează! ] [ Texte ] [ Autori ] [ HOME ]
Cenaclul Literar Online
«Noduri şi Semne»
Revista Boem@
EXPOZIŢIE DE CARTE
Paul San-Petru, Alchimie lirica, Opera Omnia, Antologie de poezie, Ed.TipoMoldova, Iasi, 2012
ANTOLOGIE LITERARĂ
Arhiva de ANTOLOGII
FESTIVALUL ASPRA 2014
Biblioteca CENACLULUI
Cărţi publicate de membri
ACTIVITATE LITERARĂ
Arhivă IMAGINI
ATELIER LITERAR
Dicţionar de tehnici
Figuri de stil
Starea poeziei
Literatura fantastică
Curente literare
Reguli de ortografie
Ghid de exprimare
Contact
Istoria cenaclului
Membrii cenaclului
PUBLICÃ ŞI TU!
ONOMANTIA
MĂREŢIA OMULUI
MenStrict
Cel mai util cadou pentru iubita ta!
[ Free download]
Revista literara BOEMA
Editura InfoRapArt

OPINII
Opiniile sau punctele de vedere întâlnite aici aparţin celor care le-au exprimat.
POEZIE      PROZĂ      ESEU      TEATRU      UMOR      DIVERSE      BIBLIOTECĂ
Contact: webmaster@inforapart.ro              Copyright © 2002 - ANA & DAN