Nu-i diavolul vreo şandrama de seamã
De fapt el vine doar din întâmplare
Noi...ne-nchinam minciunii, plini de teamã
Şi... diavolul e-n noi, în fiecare.
Eu sunt satan, când uit de-acea poruncã
Sã îmi iubesc aproapele, mai mult
Decât pe mine însumi, praf de stâncã
Şi nu mai vreau de nimeni sã ascult.
Tu eşti satan, când fãrã de credinţã,
În jurul tãu arunci doar vorbe goale,
Şi furi, şi minţi, având doar o dorinţã
Sã fii cât mai bogat pe a ta cale...
Suntem satani cu toţii, nişte fiare
Ce nu mai ştim nici cine ne-a creat
Uitând de rostul vieţii, cel mai mare
De-a ne ierta, iubind cu-adevãrat.
Şi-atunci vã-ntreb, e Dumnezeu de vinã,
Cã noi ne-am lepãdat de-al sãu cuvânt?
Satani pustii, strãini de-orice luminã
Rãtãcitori în beznã, praf în vânt...
Daţi la o parte ura şi mândria,
Îngenunchind cu faţa cãtre cer
Şi pe satan... îl va-nghiţi urgia
Sfârşindu-se-n pustiul efemer!
