De ce sã uit trecutul
Când el îmi e avutul?
Pãşind prin timp cules-am
În calea mea comori.
Umplut-am visteria
cu vise şi cu flori.
Şi-mi port avutu-n spate
Şi-l duc cât mai departe.
În clipe de rãgaz
Privesc ca-ntr-o oglindã
Şi tot ce-a fost odatã
Prin faţã-mi se perindã.
Atuncea îmi dau seama
Cât sunt de-navuţit.
Comoara mea întrece
Tot ce bogaţii au agonisit,
Dar sunt robit de un frãmânt,
Cã n-o pot duce în mormânt.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Comoara spiritualã e dusã dincolo de mormânt...de fapt iubirea în toate dimensiunile ei e legãtura dintre azi,ieri şi mâine...mormântul e doar un monument al efemerului trup!
