Stau închis între zidurile mele de piatrã
Şi plouã cu îngeri în zori
Agonia mã poartã cu ea departe...
Departe de lacrimi şi nori.
Furia cerului mã loveşte
Singurãtatea lui îmi dã fiori
Baudelaire,de ce nu te arãţi odatã
Cu sarcasmul tãu putred şi flori?
Dacã aş fi bolnav de durere
Poate am învinge pesimismul din noi
Înecându-ne în fericire şi sori
Poate am rupe lanţul trãirii
Asemeni unui joc de culori.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
frumoasa incertitudinea ta, ma bucur ca esti pe aici inca, dar capul sus, zambeste, uite ca vine primavara si nu e pacat sa te prinda trist?
