Da, poemul curge lin, cu sens, cu linişte, plin de înţelepciune. Blândeţea lui este una mult doritã, rar bãnuitã şi mult mai rar atinsã. Cuvântul însã depãşeşte deşertãciunea şi doar el ni se strecoarã neruşinat în suflet. Cuvântul, unicul adevãr palpabil al omului. Unicul adevãr pentru care poezia mai poate sã nascã speranţã şi miresme de veşnicie.
