Când erai o copilă visai ploi cu sânge
Şi cadavre răstignite pe cruce.
Îţi plăceau noaptea şi culorile închise,
Vedeai mereu moartea, tu nu aveai vise...
Singură ţi-ai dus viaţa zbuciumată,
Cu sufletul gol, cu inima de piatră...
Ai trăit în cavou şi-ai dormit în sicrie,
Ai fost mai mult moartă decât ai fost vie.
Dar a venit şi ziua porţilor deschise,
Când te-ai înălţat la cer cu-aripi întinse,
Te-au cuprins lumina şi dragostea de veci,
În timp ce pe pământ toate-au rămas reci...
