Salut, domnule eşti tu?Da, iar tu eşti eu?
Desigur cã sunt eu. Aşa am fost mereu.
Uite ne vedem printr-o oglindã spartã.
Dau sã te ating, dar mã lovesc de-o poartã
fãrã cheie sau zãbrele, fãrã broascã
toatã lumea ar putea sã te cunoascã!
Sticla se muleazã-n gândurile tale
Şi când te privesc toate îmi stau în cale.
Ce observi cu ochii mici printr-o oglindã?
Veacurile peste om cum se perindã?
Sau nu vezi nimic prin acea micã sticlã
Chiar nu vezi...nici mãcar o poriclã?
