Mirosul dulce amarui al cafelei proaspat
facute m-a trezit usor dimineata ,
facandu0ma sa-mi doresc sa incep devreeme
ceea ce urma sa fie o zi de neuitat.
Aroma dulceaga poposea deja de jumatate de
ceas , dar eu nu conteneam a ma uita cu
fascinatie la picaturile de ploaie ce
fredonau un cantec sacru doar de ele stiut ,
adormind totul intr-un somn dulce.
Mi-am luat cafeaua sa o savurez , alaturi de
o carte buna , dar nu m-am putut concentra ,
tu erai in fiece gand al meu , in respiratia
mea , in cafea , erai esenta , viata.
In sfarsit m-am hotarat sa pasesc si eu
afara printre frunzele impinse de vant pe
pamant , si peticele micute de apa in care-
mi puteam oglindi privirea pentru o secunda
, numai pentru a vedea cum parul meu se
lupta sa reziste ploii manioase , dar
trebuia sa ies , pentru tine , pentru noi .
Tineam umbrela strans la piept , ca pe un
pandantiv vechi cu valoare sentimentala pe
care bunica ti l-ar fi dat cand ar fi
considerat ca esti destul de copt la minte
ca sa ii intelegi semnificatia covarsitoare.
Ajunsesem in sfarsit la destinatia mea , mai
mult plouata decat fericita , dar fericirea
o purtam in suflet , acolo , langa tine si
amintirile mele .
Nu iti stiu adresa , dar poate daca scriu
"catre jumatatea mea" aceasta v-a nimeri din
intamplare la tine , sau cine stie?
Am pornit dinou la drum , impovarata de
griji , de data asta destinatia era alta ,
un loc unic , unde amintirile se impletesc
cu prezentul , unde realitatea e alta , la
Gara . Peronul era rece , ma astepta ca acum
zece ani cand copil fiind l-am vazut prima
oara.
Acum povestea e alta , peronul nu ma
asteapta pe mine ci pe Tine , si impreuna te
vom astepta , chiar daca timpul se va opri
in loc ,
