Cenaclul literar «Noduri si Semne» NODURI ŞI SEMNE Cenaclul literar «Noduri si Semne»
Cenaclul literar «Noduri şi Semne» - «Dreptatea nu este altceva decat iubirea de om a inteleptului.» - [G.W. Leibniz]
NOUTĂŢI POEZIE PROZĂ ESEU TEATRU UMOR DIVERSE BIBLIOTECĂ
HOME
CREAŢII LITERARE
Autori-Texte-Opinii
Adaugă un text
Modifică/Şterge text
Modifică/Şterge opinie
ÎNREGISTRĂRI
Înscrie-te!
Modifică înscrierea
Şterge înscrierea
Schimbă parola
NOUTĂŢI
Ultimul text plasat
Ultimul autor înscris
Lista textelor
Lista comentariilor
OPINIA TA
Spune-ţi părerea!
NOU! NOU! NOU!
Termeni & Condiţii
Link-uri utile
Vrei un site personal?
CyberPoems
Poeme cibernetice
Soft nominalizat la Concursul Naţional de e-content, mai-2005
[Free download]
SITE-URI PRIETENE
»  Portal de divertisment
»  Anticariat online
»  Poeme cibernetice
»  Meditaţii, meditatori
»  AnteCV - Testare online
»  Management sexual
»  Testare/evaluare offline
»  Pro LOTO 6/49, 5/40
  Vizitatori:  20207117  
  Useri online:   12  
Cenaclul «Spune ceva»

Revista literara BOEMA

Filme si aplicatii multimedia educationale

DONATI
PENTRU CULTURĂ


Anunţuri: Antologie literară colectivă  
Autor: oliviu craznic ( oliviucraznic ) - [ PROZA ]
Titlu: Oliviu Craznic - ...Şi la sfrş
Oliviu Craznic
...Şi la sfrşit a mai rămas coşmarul


Capitolul 32. O cină cu mireasa nopţii

Intraţi, ne spuse Giulianna Sellini.
Purta n păr o diademă de argint cu rubine.
Rochia neagră ca noaptea cădea n valuri pe
trupul ei minunat, lăsnd n urmă o trenă
lungă de aproape un metru şi jumătate. O
capă uşoară, azurie, era prinsă pe umărul ei
cu o broşă nfăţişnd un corb alb, iar pe
gtul delicat i sclipea un colier de perle.
Binenţeles, şi noi mbrăcasem ceva
adecvat. După ce căpitanul gărzilor golise
curtea, cernd fiecărui oaspete să rămnă n
camera lui, şi ne privise cu ochii holbaţi
hainele murdare de pămnt, de snge şi vomă,
făcuserăm fiecare cte o baie fierbinte şi
ne pusesem un rnd de haine noi. Purtam o
cămaşă neagră cu şireturi şi pantaloni largi
asortaţi, o centură cu catarama mare şi
nsemnele casei mele scorpionul negru pe
fond de jad şi trandafirul galben şi o
pelerină albastru-nchis. Vincennes alesese
pentru ocazie un costum foarte frumos, de un
alb strălucitor, cu uşoare modele
roşii-aprins pe piept şi pe umeri. Deasupra
aruncase o manta simplă, maro.
La ndemnul lui Albert de Guy, decisesem să
o invităm pe contesă la masă, ncercnd
totodată să mai scoatem cte ceva de la ea.
Vincennes trebuia de asemenea să ajungă
cumva la Max Schwartz prin intermediul
marchizei. Practic, ne aşteptam ca duşmanul
nostru, odată odraslele sale distruse, să
facă vreun gest necugetat care să l dea de
gol, ori să pregătească vreo ripostă. n
plus, trebuia să fim cu ochii n patru la
cei trei bolnavi care mai erau, chiar dacă
starea acestora era relativ bună. Domnişoara
Monique părea aproape vindecată, mai avnd
doar o uşoară stare febrilă. Soldatul din
gardă era puţin mai bine ca la nceput, cu o
umflătură uşoară care ncepuse, parţial, să
se retragă. Amantul contesei şi revenise
ct de ct n urma ngrijirilor şi
rugăciunilor şi se spera că boala lui va
evolua fără probleme mari nspre vindecare.
Vincennes reuşise să treacă destul de bine
peste ce se ntmplase, n ciuda faptului că
participase la evenimente mult mai activ
dect mine. E drept, cnd ne ntorsesem,
străbătuserăm fără o vorbă curtea pietruită
şi cenuşie, cu capetele plecate n piept,
astfel că am crezut că e la fel de şocat ca
mine. Cumva nsă vicontele se mobilizase, şi
cnd ne despărţisem la uşa camerei lui mi
strnsese mna şi, cu vechea lui căutătură
hotărtă, mi se adresase:
Ţinte bine, amice. O scoatem noi la
capăt cumva.
Eram prea puţin convins. n vreme ce mă
curăţam cu grijă, chipul suav al vicontesei
de Valois plutea n faţa ochilor mei iar
stomacul mi se contracta de spaimă. I-am
mulţumit lui Dumnezeu eu, care nu mergeam
niciodată la Biserică pentru faptul că
tatăl ei era un om capabil şi hotărt, mult
mai potrivit să o protejeze dect mine. Mai
trziu am ngenunchiat şi m-am rugat pentru
ea, cu capul n piept şi ochii nchişi, aşa
cum nicicnd nu o mai făcusem şi cum ştiam
că aveam să o fac n fiecare zi de acum
ncolo, pnă la deznodămnt.
Luaţi loc, ne spuse contesa, măsurndu-ne
cu o privire plină de interes. Pe masa
frumos aranjată se afla vin negru de Anjou,
şi mai multe delicatese exotice. Se găsea,
desigur, şi carne proaspătă de cerb, dar
nici eu nici Vincennes nu aveam să mncăm carne.
Am mulţumit pentru amabilitate şi ne-am
aşezat. Contesa ntinse paharul şi, galant,
prietenul meu i-l umplu cu dibăcie. Sellini
refuzase să vină n sala comună sau n una
din camerele noastre, oferindu-se să ne
primească la ea. Presupun că prefera să
joace pe teren propriu.
Aşadar, dragii mei, spuse după ce
ciocnirăm, cu ce vă pot fi de folos... din
nou?...
Am remarcat imediat că nu ntrebase ce s-a
petrecut dincolo de ziduri. Oare ştia?... Şi
dacă da, ce anume nsemna asta?...
Dragă contesă, ncepu Vincennes cu
prudenţă, ceea ce ne-ar interesa mai
nti... este ce ştii despre Conrad Lorenz.
Tnăra se strmbă.
Nu l-am citit, dacă la asta vreţi să
ajungeţi. Am ncercat la un moment dat să
achiziţionez unul din Bestiarele sale, dar
preţul era prea mare. Şi credeţi-mă, nu sunt
lipsită de resurse financiare. A trebuit
nsă să mă mulţumesc cu două grimmare negre
şi cu un compendium al lui Polonius Deptus.
Dilum demonicum, bănuiesc că aţi auzit de el.
Binenţeles că nu auzisem. Contesa continuă:
Am avut o ... cunoştinţă (şi nu ne scăpă
pauza pe care o făcuse nainte de a alege
termenul) care susţinea că a parcurs două
din tratatele lui, Drumul spre damnare şi
Intestinele viilor. O dată mi-a fost
prezentată o pictură semnată C.L., care
putea foarte bine să i aparţină.
Reproducere, desigur. Conrad Lorenz pictează
numai pe oase de om.
Picta, o corectă Vincennes. Omul e mort.
Sellini l privi fix.
Este, oare?... Unii susţin că e nemuritor.
Că cel care a murit pe roată n beciurile
Inchiziţiei nu era dect o construcţie.
Conrad se pricepea la aşa ceva.
L-au desfăcut după moarte. Vincennes o
privea cu atenţie şi eu la fel. n stomac
i-au găsit rămăşiţe umane. Era Lorenz.
Contesa dădu din umeri.
Oricum ar fi, puţină lume crede asta, iar
operele sale sunt greu de găsit. Iar cele
peste care dai, sunt scumpe şi nu cred că
sunt autentice.
E totdeauna bine să fii sceptic cnd e
vorba de astfel de lucruri, acceptă
prietenul meu. Marinarii din porturile
Sumerului vnd sirene mpăiate, garantnd
satisfacerea plăcerilor sexuale, cu jumătate
de ducat bucata. Se pare că sunt de fapt
busturi de maimuţă din Insule, cu părul scos
fir cu fir şi cusute cu grijă de o coadă de
peşte mai mare. O verişoară de-a mea
altminteri fată de treabă susţine că n
pădurile de pe domeniile ei trăieşte o
manticoră. Se jură oricnd că i-a văzut de
mai multe ori blana portocalie şi chipul
zbrcit şi răutăcios, pe cnd se furişa n
sat ca să răpească copiii. A cumpărat chiar
un antidot verde pentru veninul ei, de la un
soi de vraci care trăia ntr-o grotă. n
cele din urmă sticla cu antidot s-a dovedit
a fi doar apă colorată, iar vraciul un
mincinos. Nu ştiu nimic despre manticoră,
dar ea spune că ncă se mai află acolo şi că
n nopţile geroase de iarnă vine şi i
zgrie la geam, şoptindu-i promisiuni
mincinoase ca să o lase să intre.
Sellini l asculta cu atenţie, nclinndu-şi
capul aprobator.
Poţi să mă crezi, viconte, că ştiu foarte
bine toate lucrurile acestea. Tocmai de
aceea sunt prudentă mereu. ndrăznesc nsă
să sper că mă pricep suficient la ştiinţele
nopţii pentru a diferenţia originalul de
fals, chiar dacă este făcut de un maestru.
Eu nsămi am dat n vileag mai multe
nşelătorii, inclusiv pe şarlatanul acela de
Giacomo Bavur, care confecţiona ectoplasmă
şi o vomita la şedinţe nsoţită de
ghemotoace scrboase de păr, nspăimntnd
groaznic audienţa credulă.
Contesa vorbea degajat şi foarte sigură pe
ea. Dar felul n care povestea era total
diferit de cel n care relata Von Walter,
ceea ce mă făcu suspicios. Neamţul vorbea
din afară, ca un om care văzuse multe şi era
prudent şi ngrijorat. Giulianna Sellini
părea nsă că are informaţii dinăuntru, ca
şi cum ar fi fost implicată, pnă la un
punct, n toate acestea. Dintrodată,
zvonurile despre ea nu mi mai păreau att
de absurde. M-am uitat la ochii ei albaştri,
adnci, ochi de otrăvitor sau de necromant,
şi la părul şi rochia de culoarea iadului şi
m-am speriat.
Tnăra femeie păru să observe şi surse
maliţios.
Mă suspectezi, cavalere?...
Prietenul meu nu e obişnuit cu lucruri
de-astea, interveni Vincennes repede. Şi-a
petrecut cea mai mare parte a vieţii pe
domeniile lui, pictnd şi visnd la fecioare
neprihănite. E mai sensibil.
l descrisese ntocmai pe Armand de
Courtray. Contesa izbuci ntr-un hohot de
rs cristalin, dndu-şi capul pe spate şi
scuturndu-şi nveselită părul bogat.
Zău aşa, viconte, nu prea l văd pe amicul
tău cu o pensulă n mnă. nsă şi aici
rsul ei se transformă ntr-un chicotit, n
vreme ce n ochi i sclipeau stele sunt
convinsă că s-ar descurca foarte bine cu un
pistol.
Am privit-o neclintit, ntebndu-mă ct de
multe ştie. Dacă Chalais ar fi fost de faţă,
şi-ar fi amintit imediat unde auzise numele
meu. Dar ea continuă să chicotească,
privindu-mă pe sub gene, şi am presupus că
era o coincidenţă. Nu avea cum să ştie nimic.
Nu vă suspectez, doamnă, am spus pentru
a-i abate atenţia, dar trebuie să
recunoaşteţi că spuneţi lucruri interesante.
Sunt o persoană interesantă. Dar tot nu
mi-aţi spus unde vreţi să ajungeţi, şi nici
ce aţi găsit azi-dimineaţă dincolo de zid.
Deşi pot să-mi imaginez prea bine.
Vincennes trecu cu eleganţă peste
ntrebările sugerate.
Am fi dorit să ştim, cu precădere, ce
scrie Conrad Lorenz despre pentagrame, dacă
nu vă este cu supărare.
Au apărut?... ntrebă Sellini, dintrodată
interesată.
Domnişoara Monique a văzut una n fruntea
lui Thaddeus Beaummont, spuse prietenul meu
ridicnd din umeri. Deci, da, s-ar putea
spune că au apărut.
Contesa şi cobor pleoapele o secundă. Se
gndea.
Nu pot să vă ajut cu nimic n privinţa lui
Lorenz, spuse ntr-un trziu. Semnificaţiile
pentagramei pot fi diverse. Uneori, cei care
se nchină la mpăratul Muştelor şi fac un
astfel de semn pe frunte sau piept ori la
ncheietura minii, cu fierul roşu. De
obicei n timpul ritualurilor. Alţii, care
practică magia aşa-zis benefică, pretind că
un astfel de desen şi incantaţiile potrivite
pot să te apere de Rău. Sfinţia Sa nsă o să
vă spună că nu există magie benefică. Cel
care cheamă un demon să l apere de altul o
să ardă n Iad.
Biserica a avut totdeauna o lipsă de
nţelegere faţă de demoni, nu se putu abţine
Vincennes.
Ochii albaştri l fulgerară.
Credeţi ce doriţi, domnule, dar eu una nu
ntreb de unde mi vine ajutorul atunci cnd
sunt ajutată.
Poate ar trebui să ntrebaţi, zise
prietenul meu.
Poate voi ar trebui să ntrebaţi, spuse
ea, şi n cameră era rece şi frig, de parcă
diavolul stinsese focul. Dar focul ardea.
Cteva clipe am păstrat cu toţii o linişte
neplăcută, pe care pnă la urmă o sparse,
evident, Vincennes.
n fine, zise el zmbind forţat, ne-aţi
vorbit despre nsemne arse sau desenate. Dar
aici a fost un fel de viziune. Preotul nu
are nimic pe frunte, vă asigur.
Nimic ce aţi putea voi vedea, n orice
caz. Giulianna Sellini se ridică de la masă
şi se ndreptă spre fereastră. Se nsera.
Semnul ne arată cu certitudine că cel care
l poartă a fost atins, ntr-un fel sau
altul, de rău. Cel care a văzut semnul poate
să fie un sfnt sau o persoană asemănătoare
cu cea nsemnată. Părerea mea e că boala a
făcut-o pe fată să poată vedea şi alte
fiinţe care au fost supuse aceleiaşi
influenţe ca ea, ori uneia asemănătoare. Ce
v-a zis Von Walter despre steaua cu cinci
colţuri?...
Ne-a spus să ne ferim de cel care o
poartă, am răspuns.
Păi, zise ea şi umbra i tremura pe perete
n lumina lumnării, eu i-aş asculta sfatul.
Ţineţi-vă departe de Thaddeus Beaummont.

(Va urma)

Oliviu Craznic
...Şi la sfrşit a mai rămas coşmarul
http://www.agentiadecarte.ro/2010/06/%E2%80%9Cintelegerea-raului-si-a-formelor-sale%E2%80%9D/
http://oliviucraznic.wordpress.com/
http://fansf.wordpress.com/
http://www.facebook.com/profile.php?id=100001082610778
http://edituravremea.blogspot.com/
http://www.edituravremea.ro/...si-la-sfarsit-a-mai-ramas-cosmarul




Nr Comentarii Comentatori
[ Comentează! ] [ Texte ] [ Autori ] [ HOME ]
Cenaclul Literar Online
«Noduri şi Semne»
Revista Boem@
EXPOZIŢIE DE CARTE
Eduard Zalle, Sonetele iubirii, Ed. Semne, Bucuresti, 2011
ANTOLOGIE LITERARĂ
Arhiva de ANTOLOGII
FESTIVALUL ASPRA 2014
Biblioteca CENACLULUI
Cărţi publicate de membri
ACTIVITATE LITERARĂ
Arhivă IMAGINI
ATELIER LITERAR
Dicţionar de tehnici
Figuri de stil
Starea poeziei
Literatura fantastică
Curente literare
Reguli de ortografie
Ghid de exprimare
Contact
Istoria cenaclului
Membrii cenaclului
PUBLICÃ ŞI TU!
ONOMANTIA
MĂREŢIA OMULUI
MenStrict
Cel mai util cadou pentru iubita ta!
[ Free download]
Revista literara BOEMA
Editura InfoRapArt

OPINII
Opiniile sau punctele de vedere întâlnite aici aparţin celor care le-au exprimat.
POEZIE      PROZĂ      ESEU      TEATRU      UMOR      DIVERSE      BIBLIOTECĂ
Contact: webmaster@inforapart.ro              Copyright © 2002 - ANA & DAN