Cenaclul literar «Noduri si Semne» NODURI ŞI SEMNE Cenaclul literar «Noduri si Semne»
Cenaclul literar «Noduri şi Semne» - «A te lauda intotdeauna cu moderatie este un mare semn de mediocritate.» - [Vauvenargues]
NOUTĂŢI POEZIE PROZĂ ESEU TEATRU UMOR DIVERSE BIBLIOTECĂ
HOME
CREAŢII LITERARE
Autori-Texte-Opinii
Adaugă un text
Modifică/Şterge text
Modifică/Şterge opinie
ÎNREGISTRĂRI
Înscrie-te!
Modifică înscrierea
Şterge înscrierea
Schimbă parola
NOUTĂŢI
Ultimul text plasat
Ultimul autor înscris
Lista textelor
Lista comentariilor
OPINIA TA
Spune-ţi părerea!
NOU! NOU! NOU!
Termeni & Condiţii
Link-uri utile
Vrei un site personal?
CyberPoems
Poeme cibernetice
Soft nominalizat la Concursul Naţional de e-content, mai-2005
[Free download]
SITE-URI PRIETENE
»  Portal de divertisment
»  Anticariat online
»  Poeme cibernetice
»  Meditaţii, meditatori
»  AnteCV - Testare online
»  Management sexual
»  Testare/evaluare offline
»  Pro LOTO 6/49, 5/40
  Vizitatori:  20220516  
  Useri online:   9  
Cenaclul «Spune ceva»

Revista literara BOEMA

Filme si aplicatii multimedia educationale

DONATI
PENTRU CULTURĂ


Anunţuri: Antologie literară colectivă  
Autor: sorin andreica ( andre ) - [ PROZA ]
Titlu: Prigoana comunistă 5
armata partea II
Am fost catalogat ca limbut-zicea cineva cu
atta ură de i venea să te bage-n pămnt
"ţi rup gura de" cnd eram pe cal călare.
Cred că mi se mai trage şi de cnd i-am zis
cultul personalităţii odiosului ca orbul
găinii cnd eram n liceu
ntr-o zi cnd făceam pază pe frontiera cu
toate că eram la magazie să vedeţi ce
păţesc, mă ntlnesc cu o fată faină, blonda
cu un trup vnjos cu care mă opresc la o
vorbă, vorbim noi ce vorbim şi ne dăm
ntlnire pe a doua zi. Fiind nvoit mă
pregătesc să ne ntlnim, mă dichisesc, mă
aranjez şi mă duc n satul n care locuia.
Cnd ajung la locul n care ne-am nţeles
stau şi o aştept puţin iar apoi o văd cum
iasă pe poartă şi aruncă un lighean de apă
pe mine.
Noroc că nu era nimeni prin apropiere să mă
vadă, rămn perplex şi o iau cu coadă ntre
picioare spre punct, ajuns la punct şi
trăgnd o minciună mă duc să mă schimb. Mai
trziu aflasem că era bolnavă, cum de nu mi-
am putut da seama, s-au m-a minţit acea
persoană că are păsărici la cap, n fine nu
m-am mai ntlnit cu ea şi m-am lecuit să
ncerc să ies la "randevu" cu fete de pe
acolo. După cteva săptămni fiind n paza
mă ntlnesc cu o şatră de ţigani pe malul
prutului, mal unde-mi plăcea mie să stau tot
timpul şi ce să vezi, numai ce mă opreşte un
ţigan de era bulibaşa sau nu că nu aveam de
unde să ştiu şi-mi spune dacă vreau să-mi
ghicească o ţigancă bătrnă-n palma. ncepe
ea să ncerce să-mi ghicească numele şi
spune la nume dar pe al meu nu-l nimereşte,
numai ce văd ca ţiganul se enervează de
scoate fum pe nas şi pe urechi apoi o
trimite pe ţigancă de acolo iar eu mi văd
de drum. Pe cnd mă ndepărtam numai ce aud
ţipete de femeie bătrnă, ce ţi este şi cu
ţiganii, ncurcate sunt căile domnului.
Aveam şi un secretar de partid care mai
trziu am aflat că tot umbla cu strmbe pe
la comandantul de companie despre mine şi
comandantul punctului ca aşa, că am făcut,
că nu ştiu ce, măcar de spunea ce era
adevărat dar numai şi numai minciuni,
nedreptatea era la ea acasă ( telefonul de
la partid funcţiona ). nainte cu 6 luni de
a mă elibera, luni ce nu erau sigure că se
tot zvonea că se prelungeşte armata la 1 an
şi 6 luni sau că se micşorează la un an,
sunt chemat la comandantul de companie care
mi dă o veste de mă năuceşte. Mai trziu
aflu că cei care erau mai aproape de
liberare (lăsare la vatră), adică cei
ncorporaţi naintea mea cu 6 luni erau
trimişi pe la Cooperativele Agricole de
Producţie la munci patriotice.
Leatul(ciclu)incorporat naintea mea, se
zvonea, că era ultimul care mai mergea la
munci agricole şi le lipsea unul la
număr(cam asta făcea mai mult armata pe
atunci)
Leatul meu nu mai era dus din nu ştiu ce
motive iar cei plecaţi la munci patriotice
au avut parte de un pifan(cei cu un leat mai
mic ca ei)adică pe mine. Nu ştiu cum se face
că după vorbele spuse de secretarul de
partid la care comandantul de companie a
aplecat urechea şi avnd o obligaţie sau nu
mai ştiu ce mă expediază n locul celui
lipsă la munci patriotice (secretar de care
eram acuzat pe nedrept mai trziu că am vrut
să-l bat şi despre care aflu tot mai trziu
că a stat n spatele propunerii de a am
trimite)
Ajung eu mai trziu acolo la C.A.P. şi văd
că suntem cazaţi n nişte grajduri de vite
ce erau văruite n alb cu paturi de lemn şi
cu saltele de armată fiind cam cte o sută
n acele aşa zise dormitoare.
Simţeam un parfum de sudoare şi de picioare
de ţi venea să ieşi afară să dormi sub
lumina lunii. Cu toate că era vara iar
geamurile mici de grajduri fiind deschise
larg nu puteau face faţa danfului
(mirosului) cu care ajungeai din cauza
epuizării să te obişnuieşti.
ncepe munca la tăiat de porumb şi ce mai
tăiam eu, dă numai cte unul n rnd, lăsnd
să cadă pe umăr cte-o tulpină pnă se
adunau mai multe de chinul era mai mare
dect munca. Trebuia să stau ore-n şir
aplecat şi să tai cu secera fiecare tulpină
ajungnd să fiu epuizat deoarece nlocuiam
maşinile de cules şi tăiat porumb.
Nu mai ştiam ce să fac să scap de la munci
patriotice şi ncep a mă preface că mă doare
o măsea.
Cu foarte mare greu mă trimite la infirmerie
n Botoşani unde mă internează trimiţndu-mă
prin oraş pe la radiografii, nu prea ştiam
de capul meu ce şi cum dar aveam puţina
infecţie iar durerea ncă nu apăruse.
Reuşesc să stau n infirmerie şi să nu
onorez muncile patriotice aproape pnă la
sfrşit cnd mă ntorc la companie. La
infirmeria batalionului unde eram cazat, să
zic aşa, mă mprietenesc cu un sanitar care
(zilele astea am aflat)era pocăit adventist
şi cu care m-am nţeles foarte bine, era tot
un nedorit de teapa mea (zic aşa pentru ca
cultul adventist era scos n afara legii
)aşa că era de al meu. Nu m-a putut ajuta
aşa că m-am prefăcut n continuare că
trebuie să fac rezecţie la dinţi din cauza
infecţiei reuşind să stau acolo fără să mă
trimită nicăieri că apoi să ajung iar la
punctul de grăniceri. Comandantul era
schimbat, era mai rece cu mine dar ncet,
ncet timpul trece şi ajung la liberare.
Bucuroşi că s-a terminat armata ne trimite
la companie ca de acolo să luăm autobuzul
pnă la tren, era un frig şi o chiciură iar
un vnt sufla cu o putere de-ţi biciuia faţă
pnă ţi-o nvineţea.
Ajunşi acolo l văd pe comandantul de
companie ca se uită lung la mine şi că mă
cheamă la el trimiţndu-mă la tuns ( aşa de
mult ţineam ca părul să-mi fie mai mare, să
fiu şi eu frumos, să mă placă fetele) ."Un
..(comandant) nervos şi foarte slab la
constituţie n zadar vrea să."(vorba lui
Toparceanu) mă batjocurească. ncep să
ncerc să-l păcălesc ducndu-mă la frizer şi
i spun să-mi ia puţin, foarte puţin din păr
ceea ce şi face ca apoi să mă duc la un
lighean cu apă să-l ud şi să-l apăs tare,
tare să nu se vadă că nu l-am tuns. Mă
nvrt eu pe acolo ca apoi să ne scoat-n
faţa zicndu-ne vrute şi nevrute, nu l-am
băgat n seamă că supărarea mă domina (aveam
o durere n suflet că mă simţeam batjocurit,
nu pot să acuz dar telefonul de la partid
funcţiona) Spaima că mă timite din nou la
tuns era foarte mare, fiind ultimele minute
de oropseală cu el şi vroiam să rămn cu păr
pe cap. Reuşesc să scap păcălindu-l, s-au
lundu-se cu alte treburi cnd ne-au scos n
faţă a uitat de mine.
Tata trimis de mama mă aştepta ntr-o
localitate nod de cale ferată ca să nu mă
mbăt şi să nu cad sub tren că se mai
mbătau de bucurie cei care se lăsau la
vatră. Plecăm din acea văgăună uitată de
timp şi de toate iar pe drum ce păţim,
trebuia să trecem un deal destul de abrupt
iar chiciura şi vntul tăios a format o
pojghiţa de gheaţă de nu mai putea urca
autobuzul. Ne dăm noi jos şi ncepem a
mpinge la autobuzul liberării noastre iar
după mult frig şi oboseală reuşim iar eu am
ajuns cu bine la tata după ce am mai
schimbat un tren. Fiind n accelerat mă uit
după secretarul de partid şi i arunc o
privire de se piteşte mai bine n
compartimentul lui călduţ (credea că vreau
să-l bat, dar nu mi-am murdărit minile cu
aleşii partidului) iar eu am rămas pe
coridor pnă ce am schimbat trenul spre
casă.

Nr Comentarii Comentatori
[ Comentează! ] [ Texte ] [ Autori ] [ HOME ]
Cenaclul Literar Online
«Noduri şi Semne»
Revista Boem@
EXPOZIŢIE DE CARTE
Paul SAN-PETRU, Cine face linistea, poezie
ANTOLOGIE LITERARĂ
Arhiva de ANTOLOGII
FESTIVALUL ASPRA 2014
Biblioteca CENACLULUI
Cărţi publicate de membri
ACTIVITATE LITERARĂ
Arhivă IMAGINI
ATELIER LITERAR
Dicţionar de tehnici
Figuri de stil
Starea poeziei
Literatura fantastică
Curente literare
Reguli de ortografie
Ghid de exprimare
Contact
Istoria cenaclului
Membrii cenaclului
PUBLICÃ ŞI TU!
ONOMANTIA
MĂREŢIA OMULUI
MenStrict
Cel mai util cadou pentru iubita ta!
[ Free download]
Revista literara BOEMA
Editura InfoRapArt

OPINII
Opiniile sau punctele de vedere întâlnite aici aparţin celor care le-au exprimat.
POEZIE      PROZĂ      ESEU      TEATRU      UMOR      DIVERSE      BIBLIOTECĂ
Contact: webmaster@inforapart.ro              Copyright © 2002 - ANA & DAN