Cenaclul literar «Noduri si Semne» NODURI ŞI SEMNE Cenaclul literar «Noduri si Semne»
Cenaclul literar «Noduri şi Semne» - «Iubesc oamenii incepand cu mine.» - [Grigore Moisil]
NOUTĂŢI POEZIE PROZĂ ESEU TEATRU UMOR DIVERSE BIBLIOTECĂ
HOME
CREAŢII LITERARE
Autori-Texte-Opinii
Adaugă un text
Modifică/Şterge text
Modifică/Şterge opinie
ÎNREGISTRĂRI
Înscrie-te!
Modifică înscrierea
Şterge înscrierea
Schimbă parola
NOUTĂŢI
Ultimul text plasat
Ultimul autor înscris
Lista textelor
Lista comentariilor
OPINIA TA
Spune-ţi părerea!
NOU! NOU! NOU!
Termeni & Condiţii
Link-uri utile
Vrei un site personal?
CyberPoems
Poeme cibernetice
Soft nominalizat la Concursul Naţional de e-content, mai-2005
[Free download]
SITE-URI PRIETENE
»  Portal de divertisment
»  Anticariat online
»  Poeme cibernetice
»  Meditaţii, meditatori
»  AnteCV - Testare online
»  Management sexual
»  Testare/evaluare offline
»  Pro LOTO 6/49, 5/40
  Vizitatori:  20220334  
  Useri online:   15  
Cenaclul «Spune ceva»

Revista literara BOEMA

Filme si aplicatii multimedia educationale

DONATI
PENTRU CULTURĂ


Anunţuri: Antologie literară colectivă  
Autor: sorin andreica ( andre ) - [ PROZA ]
Titlu: Prigoana comunistă 4
6.Armata cap I

Armata pentru mine a fost una dintre cele
mai grele etape ale vieţii. n prima zi cnd
am ajuns la cazarmă am fost duşi la tuns şi
daţi cu un praf al cărui rost nu-l ştiam.
Cnd mă tundea frizerul m-a cuprins " o
tristeţe iremediabilă " - vorba lui
Topărceanu - care mă nsoţit aproape tot
timpul, tuns la zero mă simţeam foarte,
foarte supărat, ca un deţinut. n primele
zile eram mai mult pe la sanitari pentru o
deviaţie de sept care trebuia cauterizată.
n perioadă (n primele luni de armată)
făceam o instrucţie epuizantă iar pentru
mine era ceva mai mult parcă eram
predestinat să fiu batjocora " căprarului
comandant " in Şorogari pe variantă (loc de
instrucţie) unde curgea Calcaina, o apă
murdară de sudoarea instrucţiilor fără rost
şi care năvălea lin de parcă ar fi stat pe
loc.
Fiind toamnă sufla un vnt rece de-ţi
ngheţau oasele iar un căprar cu nume de
erou de roman mă "simpatiza". Cnd eram pe
cmpul de instrucţie mă lua separat şi
bătndu-se cu palma aproape tot timpul peste
picior lngă fesă mi zicea "pas aici" si mă
alerga la un copac izolat căruia i spunea
"copacul lui Crăciun" batjocorindu-mă n aşa
hal că trebuia să fac ceva ca să scap. De
atta batjocoră ncepusem să-mi zgrii un
oscior proeminent din nas ca să-i arăt că-mi
curge snge şi să nu mă mai oropsească atta
să pot să stau deoparte să mi se oprească şi
să mă lase-n pace. Pentru mine instrucţia
era foarte, foarte grea. Tot n această
perioadă am fost dat afară de la UTC pe
motiv că mi-am pierdut carnetul, ce m-au mai
criticat făcndu-mă de ocară n faţa tuturor
iar eu pluteam n ruşine şi-n frica de ce
oare o să mi se mai ntmple (erau foarte
versaţi n astfel de taine). Uite aşa am
ajuns să fac armată fără să fiu al
partidului, scriam pe o poză pe care am
trimis-o din armata "multe salutări dintr-un
lăcaş al exigenţei determinat de reguli =
care nu mă vor schimba destul de mult = "
-ca n poză să arăt de parcă am nghiţit o
mătură-
Tot n această perioadă am fost duşi să
facem trageri ntr-un poligon din altă
localitate, din trgul ieşilor am trecut n
Botoşani şi ca să ajungem la poligon din
Hrlău pnă la Copălău trebuia să trecem
prin comuna Flamanzi, oraş acuma, pe care l-
am străbătut cu autobuzul foarte greu
creznd că nu se mai termină, atta de mare
şi de lung era de te cuprindea o stare ca
atunci cnd te grăbeşti la o ntlnire şi
autobuzul mergea de parcă sta pe loc.
Trecnd pe acolo mi-am adus aminte ce-a
păţit Didina pe ogor n romanul Răscoala
scris de marele romancier Liviu Rebreanu.
Ajuns la poligon nu am fost lăsat să trag nu
ştiu din ce vari motive, ce prostie să faci
sute de km şi să nu te lase să tragi, apoi
ajung să stau trntit lngă un gard de
oboseală şi nesomn iar afară era un frig de-
ţi clănţăneau dinţii, numai o minune a făcut
să nu mă imbolnăvesc
Fiind la şcoala de gradaţi am avut parte de
o instrucţie căprărească - iar eu am avut
parte de o pregătire n plus- şcoală pe care
nu am reuşit să o termin pentru că am fost
trimis la lotul sportiv al grănicerilor
deoarece eram legitimat la o echipă de
fotbal juniori din divizia C, echipa de
fotbal la care nu am stat prea mult pentru
că eram moale.
La lotul sportiv am ajuns să joc volei cu
toate că legitimaţia era la fotbal iar
voleiul era sportul pe care-l făcusem doar
n liceu. Nu zic eu la nimeni nimic şi rămn
la lot, nici nu ştiam măcar pe ce lume sunt.
Fiind la lot aveam ordin să ne deplasăm la
Rădăuţi n cantonament pentru ca să ne pună
să alergăm pe hipodrom cu bocancii ntr-o
zăpadă de o jumătate de metru. ntr-o zi ce
păţesc, vreau să mă duc să iau nişte lapte
de la magazinul din apropiere, nu ştiu cine
m-a prostit, cnd să ies mă ia cel de la
poarta ducndu-mă la comandant spunnd că
vreau să fug din unitate, ce minciună şi ce
nedreptate iar comandantul mă scoate n fata
sportivilor arătndu-mă cu degetul ca să mă
dea exemplu trimiţndu-mă la arest. n faţa
tuturor sportivilor din lot mă cuprinde un
plns din tot sufletul pentru că eram
nendreptăţit, ctă ruşine am ndurat de nu
pot exprimă-n cuvinte. La arest n-am ajuns
că m-am prefăcut că mă doare gtul, că am
amigdalele mărite şi că sunt răcit. Reuşesc
să scap da ruşinea a rămas iar după această
nedreptate nu am mai ieşit nicăieri. După
pregătirea de la Rădăuţi Bucovina ne-am
ntors iar la Iaşide la Bucureşti...
Dar am scăpat şi de data asta. Ajung la
Şighet şi nu mi-a mai pomenit nimeni nimic
parcă cel care răspundea de noi uitase că nu
mă lăsase dect cu o jumătate de gură la
Baia-Mare să joc volei cu echipa oraşului.
Nu ştiu cum se face că un zvon spunea că
sunt băiatul primarului, era doar o
asemănare de nume, şi aşa am scăpat ca să nu
fiu pedepsit că m-am dus să joc cu echipa
care m-a rugat neavnd jucători. Ştiu asta
pentru ca mai trziu cel care răspundea de
lot la cererea făcută să rămn la Sighet să
fiu mai aproape de casă mi zice că de ce nu
i-am spus că sunt băiatul primarului - tac
eu şi nu zic la nimeni nimic că poate mă
lasă mai aproape de casă -da ce să vezi, nu
numai că nu m-a lăsat dar ma trimis unde a
nţărcat mutul iapa, prin Moldova ntr-un
cătun uitat de toţi şi de toate, departe de
lume şi de viaţă.
La punctul de grăniceri unde am fost trimis
comandant era unul care a fost, cred eu
acuma, mutat disciplinar. Era de al meu.
Ajung să mă mprietenesc cu el şi o ţineam
tot ntr-un chef, mergeam cu şareta prin
satele nvecinate pe la nunţi şi ntreceri
de volei, chefuiam de toţi ntrebau că cine
suntem. Eu eram vizitiul şi galopam cu calul
cntnd de ziceam că pentru noi i sfrşitul
lumii, dar i dădeam zahar cubic şi mă mai
mpăcam cu el. Ce să vă zic, mă nţelegeam
foarte bine cu comandantul punctului şi cred
că acesta a fost motivul că mă pune la
magazia de alimente. Aici sunt cuminte şi nu
fac nici o boacănă, mai călăream eu calul
dar nu-mi plăcea dect cnd galopam la vale

Nr Comentarii Comentatori
[ Comentează! ] [ Texte ] [ Autori ] [ HOME ]
Cenaclul Literar Online
«Noduri şi Semne»
Revista Boem@
EXPOZIŢIE DE CARTE
Iuliana ION, ngenunchind n Univers, poezie, Editura Le Brontosaure
ANTOLOGIE LITERARĂ
Arhiva de ANTOLOGII
FESTIVALUL ASPRA 2014
Biblioteca CENACLULUI
Cărţi publicate de membri
ACTIVITATE LITERARĂ
Arhivă IMAGINI
ATELIER LITERAR
Dicţionar de tehnici
Figuri de stil
Starea poeziei
Literatura fantastică
Curente literare
Reguli de ortografie
Ghid de exprimare
Contact
Istoria cenaclului
Membrii cenaclului
PUBLICÃ ŞI TU!
ONOMANTIA
MĂREŢIA OMULUI
MenStrict
Cel mai util cadou pentru iubita ta!
[ Free download]
Revista literara BOEMA
Editura InfoRapArt

OPINII
Opiniile sau punctele de vedere întâlnite aici aparţin celor care le-au exprimat.
POEZIE      PROZĂ      ESEU      TEATRU      UMOR      DIVERSE      BIBLIOTECĂ
Contact: webmaster@inforapart.ro              Copyright © 2002 - ANA & DAN