Mi-a batut la poarta toamna intr-o seara,
eu eram pe dealuri dupa maci in floare
ea a plans cu bruma stand pe iarba afara
si mi-a nins din frunze galbena carare
A batut si-n geam c-un ram gol si rece,
m-a strigat cu glasuri de cocori plecand,
n-am vrut sa-i raspund asteptand sa plece:
toamna-a stat la poarta m-astepta plangand
Mi-a batut la poarta toamna intr-o seara,
mi-a batut in suflet pentru intaia oara.
Frumoasa descrierea sosirii unui alt anotimp, ce ne alunga macii si cantaretii, precum si refuzul nostru pamantesc in fata venirii toamei imposibil de amanat.
