Sunt un rost al fiecarei mame, sunt surasul
oricarui copil,
Sunt nostalgica femeie rapusa de psihicu-i
fragil,
Sunt poetul care moare asternandu-si pe hartie
Strofa vietii. Unica sa poezie.
Sunt misterul ce mai leaga zi de zi indragostiti
Inconstientii ce nu cred in drame, desi
vesnici osanditi.
Sunt paradoxul unei inimi ce bate cu adevarat
De-abia atunci cand pare ca a stat.
Sunt vesnica porunca de a opri pornirea
A celui ce se teme si sfideaza armonia
Sunt mirajul ce strabate vene de invingator
Sunt timpul ce se inalta-n viitor.
Sunt a ta, presus de toate, eu cea ce n-am
fost nicicand
Din NIMIC se naste TOTUL, ca rostirea unui gand
La fel de firesc si tandru, la fel de paradoxal
Fiindca NOI e dezlegarea impletirii in real.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Din nimic nu se naste nimic!...doar uneori ai impresia ca totul e nimic....
