Cenaclul literar «Noduri si Semne» NODURI ŞI SEMNE Cenaclul literar «Noduri si Semne»
Cenaclul literar «Noduri şi Semne» - «Despre viata nu se poate scrie decat cu un toc inmuiat in lacrimi.» - [Emil Cioran]
NOUTĂŢI POEZIE PROZĂ ESEU TEATRU UMOR DIVERSE BIBLIOTECĂ
HOME
CREAŢII LITERARE
Autori-Texte-Opinii
Adaugă un text
Modifică/Şterge text
Modifică/Şterge opinie
ÎNREGISTRĂRI
Înscrie-te!
Modifică înscrierea
Şterge înscrierea
Schimbă parola
NOUTĂŢI
Ultimul text plasat
Ultimul autor înscris
Lista textelor
Lista comentariilor
OPINIA TA
Spune-ţi părerea!
NOU! NOU! NOU!
Termeni & Condiţii
Link-uri utile
Vrei un site personal?
CyberPoems
Poeme cibernetice
Soft nominalizat la Concursul Naţional de e-content, mai-2005
[Free download]
SITE-URI PRIETENE
»  Portal de divertisment
»  Anticariat online
»  Poeme cibernetice
»  Meditaţii, meditatori
»  AnteCV - Testare online
»  Management sexual
»  Testare/evaluare offline
»  Pro LOTO 6/49, 5/40
  Vizitatori:  20222610  
  Useri online:   10  
Cenaclul «Spune ceva»

Revista literara BOEMA

Filme si aplicatii multimedia educationale

DONATI
PENTRU CULTURĂ


Anunţuri: Antologie literară colectivă  
Autor: Petre Violetta ( floare albastra ) - [ ESEU ]
Titlu: Deasupra unui cuib de cuci...
Paseam cu teama si sfiala...un hol lung,
ingust si intunecat imi devora pasii
ducandu-ma mai aproape de Infern.Aveam
snzatia de deja-vu...unde mai intalnisem
aceleasi presentimente si trairi/
Intr-o fractine de secunda o lumina
dureroasa mi-a scurtcircuitat
creierul...da ...''Deasupra unui cuib de
cuci''...imagini din film mi se perindau
prin fata ochilor...o voce blanda m-a
mangaiat si m-a trezit din visare;haideti,
sa va arat patul unde o sa stati !!!
In stanga holului, pe la jumatatea lui era
un salon dreptunghiular cu cinci paturi:
doua pe dreapta, doua pe stanga si unul in
fundul salonului...in stanga se afla si
patul meu...al doilea de la usa...am
inceput sa plang incet, si i-am spus
asistentei ca nu voi putea sta aici...mi-a
promis ca se va rezolva...
Mi-am ridicat ochii catre o icoana a Maicii
Domnului cu pruncul...a rugaciune...nu ma
puteam reculege...mi se parea o blasfemie
sa se afle acolo, pe peretele jegos si
cojit, Maica Domnului Preacurata...dar ,
poate ca,locul Ei este acolo unde mizeria
si suferinta intrec orice inchipuire...ca
sa aiba catre cine, cei prea saraci cu
duhul sa-si ridice ochii si ruga...
Plangeam incatisor...cu bun simt ca sa nu
deranjez demonii ce bantuiau in mintile
celor de langa mine...O batranica s-a
apropiat usor, sa nu ma sperie, si a
inceput sa ma mangaie...palma ei avea
caldura mamei si pentru o clipa am uitat
unde ma aflu...a inceput sa vorbeasca si
sa-mi spuna ca are 67 de ani, sau 72...nici
ea nu stia ...si m-am trezit din nou in
cosmarul in care intrasem. Femeia avea
dementa senila...alzheimerul ii devorase
amintirile, lasand in locul lor gauri
negre, abisale...stia cine sunt eu dar nu
stia cine este ea sau unde se afla...am
inceput sa plang in hohote
In patul din spate trona madam
Cercel...dormea dusa(era clienta veche de
20 de ani)...chiar in fata mea , o femeie
cuminte si linistita, blazata, privea
absenta la tot ce se intampla...am indragit-
o din prima clipa si am simtit ca i-am
trezit interesul...ma uitam la ea si ma
vedeam pe mine...si nu m-am inselat: avea
aceeasi boala ca si mine...
Alexandra avea patul de langa usa-
dreapta...era agitata scotandu-si lucrurile
dintr-o geanta, inventariindu-le la
nesfarsit..
Pungile scrasneau si se vaitau a jale...iar
eu vroiam sa adorm si sa uit ce mi se
intampla...Alexandra insa avea o
interlocutoare noua si trebuia sa ma puna
la curent cu suferintele ei,
necazurile...am rugat-o sa vorbeasca despre
altceva ca mi se face rau...dar mi-a
raspuns aproape violent ca si ei ii este
rau...Inraita , parca, de refuzul meu de a
o asculta a inceput sa isi pieptene parul
lung deasupra patului meu...m-am intors cu
spatele la ea si am inceput sa plang din
nou...imi venea sa fug pe campii, sa iau
aer...simteam cum ma sufoc...Madam Cercel s-
a trezit brusc si a inceput sa-si faca
bagajele sa plece acasa...facea un zgomot
infernal...stia ca ma scoate din sarite...i-
am zis ca vreau putina liniste...a fost
scanteia care a facut-o sa reactioneze
aproape violent cu vasele pe care le
trantea in chiuveta din salon, care, spre
nenorocul meu era chiar la capul patului
meu...imi venea sa urlu, sa sperii demonii
care se cuibarisera in sufletele acestor
femei...credeam ca o sa inebunesc
instantaneu...o asistenta a intrat in salon
si mi-a adus tratamentul...am adormit in
zgomot de pungi frecate insistent de maini
nesigure si in zgomot de farfurii lovite
intre ele...ultima imagine era a doamnei
Cercel cu tigarea in gura si cana de cafea
in mana , indreptandu-se spre usa...
M-am trezit mai linistita...asistenta a
venit sa ma anunte ca merg intr-o rezerva
impreuna cu Tudorita...oglinda
mea...sufletul acela absent...
De atunci timpul se scurge la fel in
fiecare zi ...totul se face la ore
fixe...nu ai voie sa ai furculita si
cutit...
In fiecare dimineata ma trezesc in zgomotul
pasilor tarati ai unei batrane care se tine
cu o mana de perete iar cu cealalta
gesticuleaza intr-o lume numai de ea
stiuta...
D-na Gheorghe iese fara chiloti pe hol si
starneste pentru o clipa ilaritatea
nefireasca a cucilor...un barbat de 34 de
ani care e legat de pat tipa in gura mare
sa vina Politia, ca vrea sa faca pipi...
Nimeni nu-i aude si nu-i vede...face parte
din terapie...trebuie ignorati...daca li se
da prea multa atentie devin agasanti pana
la violenta...
Cand se striga masa, un sir de oameni-
roboti, lipsiti de personalitate se
aliniaza si asteapta sa le vina
randul...fiecare are o rotita
stricata...unii mai multe...
Personalul este o ceata de ingeri...nu am
intalnit oameni atat de dezinteresati de
ciubucuri si atat de blanzi si intelegatori
cu bolnavii...cred ca fac o scoala
speciala...pt. ca este aproape imposibil sa
te intelegi cu niste oameni care traiesc
intr-o lume numai a lor unde realitatea e
distorsionata rau...
M-am convins (daca mai era nevoie) pentru a
nu stiu cata oara ca nimic nu e
intamplator...
L-am cunoscut pe Domnul Profesor Friedman
care este o personalitate de exceptie, un
om sensibil, manierat, un barbat puternic
si cu mare influenta asupra studentilor pe
care ii instruieste ca pe proprii copii.
Si-a rupt din timpul pretios si asta cu
mine de vorba...cu mine... o neica-
nimeni...un om de o asemenea valoare m-a
tratat ca pe egala dumnealui...timpul nu
mai avea dimensiuni...in probleme de
sociologie, psihologie si psihiatrie este
un diamant de o valoare inestimabila...
Mi-a promis ca ma va faca mai bine decat am
fost vreodata si mi-a cerut sa-i aduc din
cand in cand ce mai astern pe
hartie...candva si dumnealui a cochetat cu
muzele si am simtit ca ii plac versurile
mele...
Inca nu mi-au trecut euforia si zborul fara
aripi pe care le-am simtit de cand am stat
de vorba cu domnia sa...intr-o lume urata
si neinteleasa am intalnit un om frumos pe
dinauntru si pe dinafara care mi-a redat
speranta in viata, care m-a scos din
intunericul in care ma prabusisem...si m-a
convins ca eu sunt cea mai importanta
fiinta din tot Universul...nici nu stiu cum
as putea sa-i multumesc, indeajuns,
vreodata...

Nr Comentarii Comentatori
[ Comentează! ] [ Texte ] [ Autori ] [ HOME ]
Cenaclul Literar Online
«Noduri şi Semne»
Revista Boem@
EXPOZIŢIE DE CARTE
Dan MURESAN, Descult pe drumuri, Ed.Grinta, Cluj-Napoca, 2009
ANTOLOGIE LITERARĂ
Arhiva de ANTOLOGII
FESTIVALUL ASPRA 2014
Biblioteca CENACLULUI
Cărţi publicate de membri
ACTIVITATE LITERARĂ
Arhivă IMAGINI
ATELIER LITERAR
Dicţionar de tehnici
Figuri de stil
Starea poeziei
Literatura fantastică
Curente literare
Reguli de ortografie
Ghid de exprimare
Contact
Istoria cenaclului
Membrii cenaclului
PUBLICÃ ŞI TU!
ONOMANTIA
MĂREŢIA OMULUI
MenStrict
Cel mai util cadou pentru iubita ta!
[ Free download]
Revista literara BOEMA
Editura InfoRapArt

OPINII
Opiniile sau punctele de vedere întâlnite aici aparţin celor care le-au exprimat.
POEZIE      PROZĂ      ESEU      TEATRU      UMOR      DIVERSE      BIBLIOTECĂ
Contact: webmaster@inforapart.ro              Copyright © 2002 - ANA & DAN