Lumina vesnica pentru eroii cei tacuti
Care , prea mult au plans aproape muti
Si cand au indraznit cu glas, foamea sa-si
strige
Le-au strans si limbi si maini intre
carlige...
Si pusti le-au inghetat strigatul rece
Si-n sange strazile aveau sa-nece...
Si plange Timisoara si acum
Nici sangele nu s-a uscat pe drum.
Si scancete se-aud de dupa usi
Si plang si mamele si plang papusi
De dorul tinerilor ce-au murit
Sub taietura lamei de cutit...
Parca rasuna si acum pe strazi
Vocea dogita-a falselor parazi...
Dar si mai tare se aude-n piatra
Absenta fiului...lipsa din vatra...
Si plansul ne-mpacatului parinte
Ce nu poate trai cu aduceri-aminte...
