Eram candva intr-o dilema...
Trecut-au ani de-atunci...
Ceva ...cu-n strai de crizantema
De imbracat prin lunci....
Si-am alergat cu el in spate
Si nu renunt la el
Il port cu drag si zi si noapte
Si nu mi-e greu , de fel,
Sa recunosc ca-i mai de toamna
Ca strai si ca model.
Dar sunt adevarata Doamna
Si nu ma plang de el
Cand ma impiedic in gradina
De rosii maci si roze
Caci inima mi-e inca plina
De seva de mimoze...
Si am culori ce nu le au
Tinere domnisoare
Si zau, ca nu pot sa ma dau
Pe nici o alta floare...
Am seva-n mine cat sa dau
Si altor flori mai blege
Si dupa nimeni nu ma iau
Si inca-mi pot alege
Un strai de crizantema nou
Facea furori mai ieri.
Dar nu mai sunt un bibelou
Si-s plina de taceri...
Taceri de toamna.Crizantema
Si-a luat de suprafata...
Pe dedesubt e dracul-gol
Si inca mai invata
Cum sa rezolve ea dilema
Cu anii si cu straiul...
O sa predea altora tema
Si n-o sa poarte ...paiul...
Ca, cronologic el urma sa-i fie-mbracaminte
Dar e un strai ce s-ar usca
Devreme...inainte...
..................................
Iar ea multe de spus mai are
In strai de crizantema.
Nu sta prea mult intr-o culoare
Si-i vesnic ...in dilema...