Cenaclul literar «Noduri si Semne» NODURI ŞI SEMNE Cenaclul literar «Noduri si Semne»
Cenaclul literar «Noduri şi Semne» - «Infinitul este numai un fel de a vorbi.» - [Gauss]
NOUTĂŢI POEZIE PROZĂ ESEU TEATRU UMOR DIVERSE BIBLIOTECĂ
HOME
CREAŢII LITERARE
Autori-Texte-Opinii
Adaugă un text
Modifică/Şterge text
Modifică/Şterge opinie
ÎNREGISTRĂRI
Înscrie-te!
Modifică înscrierea
Şterge înscrierea
Schimbă parola
NOUTĂŢI
Ultimul text plasat
Ultimul autor înscris
Lista textelor
Lista comentariilor
OPINIA TA
Spune-ţi părerea!
NOU! NOU! NOU!
Termeni & Condiţii
Link-uri utile
Vrei un site personal?
CyberPoems
Poeme cibernetice
Soft nominalizat la Concursul Naţional de e-content, mai-2005
[Free download]
SITE-URI PRIETENE
»  Portal de divertisment
»  Anticariat online
»  Poeme cibernetice
»  Meditaţii, meditatori
»  AnteCV - Testare online
»  Management sexual
»  Testare/evaluare offline
»  Pro LOTO 6/49, 5/40
  Vizitatori:  20224874  
  Useri online:   10  
Cenaclul «Spune ceva»

Revista literara BOEMA

Filme si aplicatii multimedia educationale

DONATI
PENTRU CULTURĂ


Anunţuri: Antologie literară colectivă  
Autor: Mazilu Stefan ( mazilu stefan ) - [ ESEU ]
Titlu: ~ sa fie lumina ~
La nceput pămntul era pustiu și
gol... (Facerea ) . Nimicul zăcea-n
agonie, / cnd singur plutea-n ntuneric şi
dat-a/ un semn Nepătrunsul:/ Să fie
lumină ! ( Lumina, vol. Poemele luminii) .
Și odată, minune ! O explozie de căldură
sănătoasă (Luntrea lui Caron) spintecă
infinitul-ntuneric și după o călătorie de
miliarde de ani lumină se făcu o mare, un
vifor nebun (Lumina, vol. Poemele
luminii ) , ce năvăli cu putere n mintea
și spiritul meu. Acum, ființa-mi cade
răpusă de Misterioasa Forță care mă
ngroapă n vălul de nepătruns (Veșnicul,
vol. Poemele luminii ) ce ascunde veșnicul
n beznă (Veșnicul, vol. Poemele
luminii ) , Veșnic pe care nedumerit l
caut dibuind prin ntuneric (Veșnicul, vol.
Poemele luminii) . n bezna nopții nu
zăresc dect luminițele trenului ce mă
poartă spre Veșnicie,. Mă simt biruit de
peisaj (Luntrea lui Caron ) . Munții
luminați pe ici pe acolo, de farurile
locomotivei, pădurile, prăpăstiile fac un
straniu peisaj Se pare că apa o ia n
valuri spumegnde n sus. Elementele par
a-și trăda legea dintotdeauna. Apa se
nvolbura și urcă n sus ! Și trenul acesta
negru coboară totuși n Hades !... (
Luntrea lui Caron) . Simt un fior
străbătndu-mi trupul ntocmai ca și cum
mni reci/ mi s-ar juca n păr cu degete
de gheață ( Fiorul, vol. Poemele luminii )
n timp ce un glas necuoscut mi șoptește:
Sufletul tău se desprinde de trup, lumina
se nvrte Gndul tău zboară, trupul tău
cade ca o haină care te-a strns și mult te-
a durut (Meșterul Manole Găman) .
Speriat, mă ntreb: E moartea-atunci la
capătiul meu ?/ Și n lumina lunii/ mi
numără ea oare firele cărunte? (Fiorul,
vol. Poemele luminii) . O clipă ! Trenul
opri brusc. Undeva n depărtare pe malul
apei văzui o siluetă. Imagine brodnicului
care lucrează cu o lopată-vslă, călăuzindu-
și temeiul de-a lungul unei srme ntinse
de la un țărm la celălalat, s-a transformat
(Luntrea lui Caron) n sufletul meu n
cursul anilor ntr-o imagine plină de
semnificații (Luntrea lui Caron) . Brodul
era aluzia făcută la luntrea lui Caron, n
care umbrele trec pe tărmul veții de
dincolo de mpărăția morții ( Luntrea lui
Caron,) . mi amintesc că ntr-una din zile
am ntlnit o fetiță de doisprezece ani pe
nume Leila. Ea mi dădu unele informații
despre viața pe care o duceau părinții ei: -
Umbli la liceu ?/ - Da / - Ce face
tăticu ? / - Face pe brodnicul / - Și
mămica ? / Face poezii Poezia e ca un fel
de brod. Tăticu-tău trece oamenii de pe un
țărm pe altul, lucru foarte omenesc și
folositor, mămică-ta vrea să ne treacă
dintr-o lume n altă lume, lucru mai puțin
folositor, dar aproape ceresc (Luntrea
lui Caron ) . Privesc la călătorii adunați
la brod cum și dispută ntietate n
ființa (Luntrea lui Caron) brodnicului,
nsă acesta știe să dozeze aceste suflete
după necesitățile de moment cu mai mare
iscusință și meșteșug chiar dect un actor
(Luntrea lui Caron ) . Curnd avea să sune
mbarcarea. Da ! Ziua din urmă. Omule, e
adevărat: / din tot ce-a fost,/ nimic nu s-
a schimbat,/ Rotește sus același cer,/ se-
ntinde jos același pămnt, / Dar un cntec
s-a iscat n larg,/ mare și tainic, n
larg./ S-ar zice că sicriile s-au desfăcut
n adnc/ și din ele au zburat/ nenumărate
ciocrlii spre cer./ Omule, ziua de-apoi/ e
ca orice altă zi./ ndoaie-ți genunchii,/
frnge-ți minile,/ deschide ochii și miră-
te./ Omule, ți-aș spune mai mult,/ dar e-n
zadar-/ și-afară de-aceea stele răsar/ și-
mi fac semn să tac/ și-mi fac semn să tac.
( Taina inițiatului, vol. n marea
trecere ) . Pășesc ușor spre țărmul scăldat
de apele reci ale Mureșului. Chipul
luntrașului mă ntmpină zmbitor. Mă uit
n jur și-mi dau seama ct de pitorească
din cale-afară devine așezarea prin brodul
arhaic ce face legătura mișcătoare ntre
cele două maluri ale Mureșului Și brodul e
lucrativ. Cu cștigul după el s-ar putea
ntreține o familie patriarhală (Luntrea
lui Caron ) . Acum sunt alături de attea
suflete și totuși mă simt att de singur,
că de mult uitat-am să mai fac deosebirea /
ntre mine și-ntre lucruri Singurătatea
spălăcește-aceste margini/ și, mpletindu-
se cu taina lor, te pierzi n stncă/ și te
scurgi n unde și-n pămnt./ / Aud un glas
de mierlă zgomotoasă;/ E Dumnezeu ?...
Despre Dumnezeu nu poți vorbi dect așa:/
l ntrupezi n floare și-l ridici n
palme,/ l prefaci n gnd și-l tăinuiești
n suflet,/ l asemeni c-un izvor și-l lași
să curgă lin/ peste picioare, l prefaci n
soare și-l aduni cu ochii,/ l nchipui om
și-l rogi să vie-n sat,/ unde așteaptă
toate visurile omenești./ Arunci grăunțe
ntre brazde și zici: Din ele crește
Dumnezeu / / Fiecare e copilul lui-/ și
fiecare l purtăm de mnă / Căci nu ești
tu Dumnezeire, nențelesul orb,/ ce-și
pipăie cărarea printre spini ?/ Nu știi
nici tu de unde vii și unde mergi./ Ești
chinuitul gnd strivit n gol./ Te zbuciumi
veșnic dibuind/ să faci minuni cum n-au mai
fost,/ dar brațele nu-ți sunt așa de tari/
precum visul de nalt./ Att de des tu cazi
nfrnt / și nici nu bănuiești furtuna de
lumină ce-ai creat-o./ Mă strigi?/ Mă
chemi?/ Din fundul unei mări ?/ Tulburătoru-
ți chiot vine, vine./ Iată, sunt făptura
ta, și-aici sunt ochii mei; i vrei ?/ Nu
suntem oare ca fără silă/ să luăm pe micii
noștri umeri/ soarta ta, puternicule Orb ?/
Tăcutule, tristule:/ noi mntuitorii tăi/
noi sălbaticii copii (Zamolxe / mister
păgn Zamolxe ) . Privesc n zare . Pare
o zi splendită de o seninătate metalică. (
Luntrea lui Caron ) . Simt cum fiecare
mișcare, fiecare respirație a luntrașului
mă trage tot mai mult spre Imensa
Splendoare. Sub această vrajă ca un eretic
stau pe gnduri și mă ntreb: De unde-și
are raiul-/ lumina ?- Știu: l luminează
iadul/ cu flăcările lui ! ( Lumina raiului,
vol. n marea trecere ) . Doamne, ce
strălucire aici ! ( Zamolxe / mister
păgn ntiul ) . Chipuri angelice
sclipesc n jur aducnd slavă Marelui Orb:
Slavă tibi, Gspodi, slavă tibi ! (
Zamolxe / mister păgn Găman ) . mi dau
seama că n curnd voi ajunge la capătul
acestei călătorii, că voi fi lumină n
lumină. ntlnirea cu Marea Taină, apoi
contopirea cu ea... Ce straniu ! Din nou,
pentru o clipă, Lucian Blaga e mut ca o
lebădă./ n patria sa/ zăpada făpturii ține
loc de cuvnt (Autoportret, vol.
Nebănuitele trepte ) și atta liniște-i n
jur ( Liniște, vol. Poemele luminii ) .
Finalul acesta mă duce cu gndul la
nceputurile mele care au stat tot sub
semnul unei fabuloase absențe a cuvntului.
Urmele acelei tăceri inițile le caut nsă
n zadar n amintire (Hronicul și
cntecul vrstelor) . Acum, sunt fericit !
Sunt cu Marele Orb. l duc de mnă prin
păduri/ Din cnd n cnd ne odihnim n
drum / Zic: Tată mersul sorilor e bun./ El
tace- pentru că-i frică de cuvinte./ El
tace- fiindcă orice vorbă la el se schimbă-
n faptă/ Sub frunze nalte mergem mai
departe, tot mai departe ( De mnă cu
Marele Orb, vol. n marea trecere ) .

Bibliografie:

1. Lucian Blaga, Poezii, Editura
Eminescu, 1988
2. Lucian Blaga, Luntrea lui Caron,
Editura Humanitas, 2006
3. Lucian Blaga, Teatru, Editura
Minerva, 1970
4. Lucian Blaga, Hronicul si cantecul
varstelor, Editura Eminescu, 1973

Nr Comentarii Comentatori
[ Comentează! ] [ Texte ] [ Autori ] [ HOME ]
Cenaclul Literar Online
«Noduri şi Semne»
Revista Boem@
EXPOZIŢIE DE CARTE
Ioan TODERITA, Lumina ct sa vezi, proza, Editura Sinteze, Galati, 2007
ANTOLOGIE LITERARĂ
Arhiva de ANTOLOGII
FESTIVALUL ASPRA 2014
Biblioteca CENACLULUI
Cărţi publicate de membri
ACTIVITATE LITERARĂ
Arhivă IMAGINI
ATELIER LITERAR
Dicţionar de tehnici
Figuri de stil
Starea poeziei
Literatura fantastică
Curente literare
Reguli de ortografie
Ghid de exprimare
Contact
Istoria cenaclului
Membrii cenaclului
PUBLICÃ ŞI TU!
ONOMANTIA
MĂREŢIA OMULUI
MenStrict
Cel mai util cadou pentru iubita ta!
[ Free download]
Revista literara BOEMA
Editura InfoRapArt

OPINII
Opiniile sau punctele de vedere întâlnite aici aparţin celor care le-au exprimat.
POEZIE      PROZĂ      ESEU      TEATRU      UMOR      DIVERSE      BIBLIOTECĂ
Contact: webmaster@inforapart.ro              Copyright © 2002 - ANA & DAN