Autor:	Mazilu Stefan ( mazilu stefan ) - [ ESEU ]
Titlu:	PROCESUL DE HIBRIDIZARE A ROMANULUI ROMA

PROCESUL DE HIBRIDIZARE A ROMANULUI POSTDECEMBRIST Ideea existenței unui proces de hibridizare în literaturã, dar și în artã nu este nouã. Trãsãtura apare formulatã și dezvoltatã de Ihab Hassan, iar apoi preluatã de cãtre Mircea Cãrtãrescu în volumul Postmodernismul românesc.Pluralism.în postmodernism.Perspective unde vorbește despre faptul cã toate formele artei prezentului se pot combina aleatoriu depãșind categoriile închistate ale esteticii clasice. Așadar acest proces al hibridizãrii se manifestã asemenea unui virus și nu se limiteazã doar la nivelul artei, ci se extinde și asupra literaturii, -știindu-se bine relația strânsã ARTÃ- LITERATURÃ-pãtruzând în esența ei, modificându-i organele și structura celularã și în final fixându-i-se în ADN. Și atunci se pune întrebarea : Oare romanul de azi mai este acea specie a genului epic, de întindere mare, cu conținut complex, care se desfãșoarã de-a lungul unei anumite perioade și angajeazã mai multe personaje, presupunând un anumit grad de adâncime a observației sociale și analizei psihologice... ( Dex, editia II, ed. Universul Enciclopedic, București, 1996 ) ? Probabil cã nu, deoarece acest proces al hibridizãrii a dus la modificãri esențiale a nivelul structurii și compoziției sale. În primul rând vedem contaminarea speciei cu elemente specifice genului dramatic, cum sunt , spre exemplu, didascaliile, care conform DEX denumesc o notã sau o indicație ( îndrumare, indiciu, informație. ) pusã înaintea unei piese de teatru la latini. Ori luând în considerare ideile cãrtãresciene din Postmodernismul românesc, termenul numai trebuie privit în sensul acesta clasic, ci poate fi considerat și ca o informație ce poate fi gãsitã și în la alte tipuri de texte, precum cele epice. Și atunci existã vreun argument care sã ne facã sã credem cã fragmentul de text prezent la începutul fiecãrui capitol al romanului MOȘTENIREA FAMILIEI BILDUNGSROMAN ( roman apãrut în anul 2005, Ed. Cartea Românescã ) de Florin Toma, este o didascalie ? Mai întâi scriitorul îndrumã atenția asupra personajului central al capitolului Bijuuri de familie- JERRY: unde este vorba despre felul în care micuțul Jerry are un subit atac de idolatrie sacrã fațã de bunica sa de 20 de ani… În al doilea rând scriitorul aduce lãmuriri și indicii cu privire la personajul central JERRY ce trebuie privit în sensul tânãrului neputincios, incapabil de a gândi creativ și dominat de automatisme. În al treilea rând textul este o informație: se oferã informații cu privire la micuțul Jerry și la relațiile sale cu celelalte personaje. Rãmânând în sfera didascaliilor, ne îndreptãm privirea spre romanul PLAYBACK ( roman plãmãdit în preajma anilor ´80, dar apãrut, abia, în 1995 la Ed. Fundației Culturale Române din motive de Securitate ) a lui Stelian Tãnase care le utilizeazã într-o manierã ce iese din tiparele obișnuitului- didascaliile fiind interpuse textului epic și numite TIME OUT ( pauzã ). Dacã la Florin Toma rolul didacaliilor era acela de a da o lãmurire, o indicație sau indiciu cu privire la acțiunea ce urmeazã și la personajele implicate în ea, la Stelian Tãnase e ca un moment de respiro oferit lectorului dupã un adevãrat maraton desfãșurat printre rândurile textului epic. Odatã terminat momentul de TIME OUT, cititorul îți reia drumul spre descoperirea comorii aflate în strãfundurile textului epic. Schematic didascalia interpusã se insereazã textului epic a lui Stelian Tãnase, în modul urmãtor: … Tot ce ți se întâmplã ți s-a mai întâmplat mãcar o datã. Duci viața altuia. TIME OUT. Spre deosebire de restul vieții, când în somn îi apãreau fortificate scheme de cadre… Povestea dura din 18 august… Tot într-un mod inedit le utilizeazã și Petru Cimpoeșu, în romanul POVESTEA MARELUI BRIGAND ( roman apãrut în anul 2000, la Ed. Dacia ), la care întâlnim niște didascalii postpuse textului epic, intitulate VERSO ( comentarii și discuții imaginare narator-cititor fictiv purtate pe spatele mesajului epic ), prezetând câteva caracteristici inovatoare: - prima frazã se prezintã ca o propoziție incidentã: ( VERSO. Vorbește mai întâi judecãtorul de instrucție... )… - fraza incidentã este urmatã de un lung monolog presãrat de întrebãri retorice adresate auditoriului fictiv, încercãri de stabilire a unui dialog cu acesta și confesiuni auctoriale: …- Dumneata ce ai face dacã ai obține așa, dintr-odatã, o înșușire miraculoasã ?… M-am complicat inutil. Te rog acum pe dumneata, care nu ai acel al șaselea simț, sã-mi vorbești despre reprezentãrile lui, sã-mi descri spre exemplu, un obiect pe baza senzațiilor oferite de acest simț… Schematic vorbind fixarea acestui tip de text textului epic se face astfel: ( VERSO. Vorbește mai întâi judecãtorul de instrucție... )… …- Dumneata ce ai face dacã ai obține așa, dintr-odatã, o înșușire miraculoasã ?… M-am complicat inutil. Te rog acum pe dumneata, care nu ai acel al șaselea simț, sã-mi vorbești despre reprezentãrile lui, sã-mi descri spre exemplu, un obiect pe baza senzațiilor oferite de acest simț… Și totuși genul epic nu se limiteazã la aceste contaminãri cu principiile de bazã ale genului dramatic, ci se extinde și la adoptarea unor elemente specifice genului liric, un exemplu fiind textul lui Stelian Tãnase, în cadrul cãruia gãsim intercalate fragmente de texte lirice: …unica donica trei surcele macli macli țui țui cap de pui… Mergând pe aceleași idei formulate de cãtre Mircea Cãrtãrescu, romanul nu se molipsește doar cu principii de bazã ale genului dramatic sau liric, ci și cu elemente ale altor specii ale genului epic precum povestirea sau basmul. Înainte de a motiva aceastã apropiere trebuie sã avem în vedere definițiile basmului și povestirii. Odatã basmul este o narațiune ( popularã ) cu elemente fantastice supranaturale, care simbolizeazã forțele binelui și ale rãului pentru și împotriva fericirii omului. Nãscocire , minciunã, scorniturã. În al doilea rând povestirea este o narațiune lierarã de dimensiuni relativ reduse care are la bazã o acțiune nãscocitã, scornitã… Ce au în comun cele douã specii? Au în comun acel element fantastic, acea nãscocire, regãsitã și în romanul postdecembrist, unde ne întâmpinã la tot pasul tablouri plasate în sfera suprarealului: Își duse îngrozit palmele la ochi, acoperindu-i. Douã cioturi, ca niște excrescențe cartilaginoase, îi ieșiserã sub fiecare dintre omoplați, întizându-i pielea, subțiindu-o... Lunganul, tãcut și iscoditor pânã la scurtcircuit ... se holbeazã din imediatã apropiere, ca ultimul bicisnic ce viețuiește în aceastã lume, cocoțatã pe un stâlp, la baza cãruia roade Diavolul… Gușatului îi surâde trist îngerul, trist, , dar îi surâde. Se nimerea pânã sã coboare înserarea dincolo de gardul înalt de sârmã. Nu îngerul, ãsta-și șterge mucii cu mâneca șorțului … Atâtea controale nu dovedise cã mai ciupeau și se împotriveau celei mai neînsemnate schimbãri a tipicului, cã registrele de evidențã se completau din imaginație, neținând cont de realitate… Îl parașutaserã pe Luca în instanțele superioare. În lumina istoricã, plinã de decorații și cozile fracurilor foșnind, lumina ce se divide în încãperea înaltã … De asemenea romnul postdecembrist se dovedește un spațiu magnific populat de eroi imaginari precum Doudoucea cea cu patru țâțe sau cerșetoarea din Djinistan Orifiel – îngerul lui Saturn, întâlnite în romanul lui Petru Cimpoeșu. POVESTEA MARELUI BRIGAND se mai apropie de sfera fantasticului și prin titlu sugestiv ce încorporeazã în structura sa noțiunea de poveste și prin formulele incipite: Erau sãptãmânile acelea inerte dintre iarnã și primãvarã, o vreme fãrã anotimp… ( aluzie la formula de început a basmului A fost odatã în sãptãmânile acelea inerte dintre iarnã și primãvarã, o vreme fãrã anotimp ). Ultimul nivel al procesului de hibidizare se petrece în cadul genului. Întâlnim combinații între stilul balzacian și cel proustian.Pentru a argumenta acest fapt luãm spre analizã urmãtorul fragment de text din romanul lui Florin Toma, supus spre analizã: Cunoscut, inaugurat în memoria rãposatului ei soț, Georges François Amiel-Gorun, plutonier-adjutant ( r ) în Batalionul 13 Vânãtori, operã a sculptorului inovator Salmonn Klestimențian-Solidu, înregimentat încã din tinerețe în mișcarea artisticã a Salomiților și care înfãțișeazã un bust de subofițer din Batalionul 13 având capul bandajat cu migalã și apoi înfãțurat într-o pungã strânsã bine cu sfoarã, pentru ca rãnile mortale sã nu fie vãtãmate de intemperii și sã-i rãmânã eterne ( ” A fost nu numai un cetãțean de onoare al urbei noastre…dar și un pãrinte bun… )… Odatã în cadrul sintagmei Cunoscut, inaugurat în memoria rãposatului ei soț, Georges François Amiel-Gorun regãsim un element proustian acela în care timpul scriitorului coincide cu cel al senzației. Vorbim aici de un timp psihologic sugerat de cãtre elementul memoria, prin care scriitorul cautã asemenea lui Proust sã regãseascã timpul lui Georges François Amiel-Gorun pentru al aduce în actualitate, nu de alta dar a fost nu numai un cetãțean de onoare al urbei noastre…dar și un pãrinte bun… Regãsim, apoi, câteva elemente balzaciane precum: cel legat de tipologia personajului sau tehinca detaliului. Eroul central este dominat de o trãsãturã puternicã de caracter: cea de erou, iar pentru a motiva aceastã trãsãturã Florin Toma recurge la o gamã foarte variatã a procedeelor de caracterizare indirectã: - caracterizare indirectã a personajului prin acumularea de fapte și întâmplãri ( faptul cã a activat în cadrul armatei și a rãmas în memoria celor apropiați ne sugereazã imaginea unui adevãrat erou ) - ținutã vestimentarã: având capul bandajat cu migalã și apoi înfãțurat într-o pungã strânsã bine cu sfoarã, pentru ca rãnile mortale sã nu fie vãtãmate de intemperii și sã-i rãmânã eterne Aceastã caracterizare indirectã migãloasã se completeazã cu procedee de caracterizare directã, în special caracterizarea fãcutã de cãtre autor prin apelative de genul a fost un cetãțean de onoare sau pãrinte bun. Trecând la celãlalt element balzacian ( tehnica detaliului ) îl regãsim în conturarea personajului prin descrierea fizionomiei : având capul bandajat cu migalã și apoi înfãțurat într-o pungã strânsã bine cu sfoarã, pentru ca rãnile mortale sã nu fie vãtãmate de intemperii și sã-i rãmânã eterne . Din nou un element proustian: prezența aspectelor autobiografice. Imaginea sculptorului Salmonn Klestimențian- Solidu, este de fapt imaginea scriitorului care prin intermediul memoriei reface imaginea lui Georges François Amiel-Gorun. Și nu în ultimul rând autorul utilizeazã termenul inovator pentru a sugera amestecul aleatoriu de balzacian și proustian, amestec pe care nu-l regãsim la scriitorii antedecembriști. Rãmânând în sfera inovației, romanul lui Florin Toma se remarcã și prin faptul cã este însoțit de trei anexe, independente de comprehensiunea operei, dar nu și de tematicã: • Anexa 1: vorbește despre corespondența Kredulistan mon amour ! scris de Jerôme C. apãrutã în ziarul BONJOUR nr. 23.673, și pe care autorul îl sugereazã cititorilor sãi fictivi ca posibil subiect de roman. • Anexa 2: vorbește despre un roman biografic dedicat lui Saavni Kuma ( de menționat cã nu este anunțat titlul si autorul acestui roman, doar tematica ). • Anexa 3: vorbește despre un alt roman – Colecționarul de glezne – scris de cãtre baroana Vassilissa Moncton-Jerãgail. Și toate acestea cu un singur scop: REÎNTREGIREA MARII FAMILII BILDUNGSROMAN ! Sintetizând informațiile privind procesul de hibridizare petrecut în cazul romanului, putem afirma cã acest proces se realizeazã pe trei niveluri : • Nivelul prim al procesului de hibridizarea a romanului este dat de contaminarea genului epic cu elemente ale genului dramatic precum sunt didascaliile ( vezi textele citate din Florin Toma, Petru Cimpoeșu sau Stelian Tãnase ) și elememte ale genului liric ( vezi fragmentele de text liric pe care Stelian Tãnase le insereazã textului sãu epic ). • Nivelul doi al procesului de hibridizare este dat de interferența trãsãturilor specilor genului epic. În cadrul romanului observãm cu deosebire pãtrunderea acelor flash-uri metafizice specifice basmului sau a povestirii ( vezi textele citate din Stelian Tãnase, Petru Cimpoeșu și Florin Toma ). • Ultimul nivel este dat de inovațiile care apar în cadrul romanului românesc postdecembrist ( vezi textele citate din Florin Toma ). Și ne întrebãm pânã unde va merge acest proces pentru specia în discuție ? Unde se va opri, în viitor ? Și, cât de benefic îi este un astfel de proces ? Rãspunsuri la aceste întrebãri nu se pot obține decât în timp. La ora actualã nu poate fi trasã decât o singurã concluzie: definiția romanului posdecembrist nu seamãnã deloc cu cea enunțatã la început. Ea ar putea suna astfel: Specie a unui gen complex care combinã trãsãturile genului epic, liric și dramatic, fiind de întindere mare, cu conținut complex, care se desfãșoarã de-a lungul unei anumite perioade și angajeazã mai multe personaje, presupunând un anumit grad de adâncime a observației sociale și analizei psihologice și în cadru cãreia identificãm clișee lingvistice, didascalii sau elemente de prozodie.

Nr

Comentarii

Comentatori

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]