Cenaclul literar «Noduri si Semne» NODURI ŞI SEMNE Cenaclul literar «Noduri si Semne»
Cenaclul literar «Noduri şi Semne» - «Omul trebuie sa invete logica nu pentru a invata sa judece corect, ci pentru a invata mai repede sa judece corect.» - [Grigore Moisil]
NOUTĂŢI POEZIE PROZĂ ESEU TEATRU UMOR DIVERSE BIBLIOTECĂ
HOME
CREAŢII LITERARE
Autori-Texte-Opinii
Adaugă un text
Modifică/Şterge text
Modifică/Şterge opinie
ÎNREGISTRĂRI
Înscrie-te!
Modifică înscrierea
Şterge înscrierea
Schimbă parola
NOUTĂŢI
Ultimul text plasat
Ultimul autor înscris
Lista textelor
Lista comentariilor
OPINIA TA
Spune-ţi părerea!
NOU! NOU! NOU!
Termeni & Condiţii
Link-uri utile
Vrei un site personal?
CyberPoems
Poeme cibernetice
Soft nominalizat la Concursul Naţional de e-content, mai-2005
[Free download]
SITE-URI PRIETENE
»  Portal de divertisment
»  Anticariat online
»  Poeme cibernetice
»  Meditaţii, meditatori
»  AnteCV - Testare online
»  Management sexual
»  Testare/evaluare offline
»  Pro LOTO 6/49, 5/40
  Vizitatori:  20212604  
  Useri online:   3  
Cenaclul «Spune ceva»

Revista literara BOEMA

Filme si aplicatii multimedia educationale

DONATI
PENTRU CULTURĂ


Anunţuri: Antologie literară colectivă  
Autor: Adriana Danaila ( Adriana D ) - [ PROZA ]
Titlu: ...
Ieronim a deschis cu dou degete fereastra.
S-a ntins peste pervaz ca o pisic tiat
n dou, a mpins cactusul slbnog spre
stnga şi, cu ochii plecai, a mai rmas o
clip astfel suspendat doar ct s se
cread ntreg şi s se gndeasc la ziua ce
abia ncepuse. O s plou.
A ieşit cu capul gol şi fr papuci. Era
negricios şi slab, cu ochii mici şi cu
pielea ars de soare şi de alunie
portocalii. Dup ce a dat drumul la rae cu
seaca tcere combinat cu nerbdare cu care
aştepi un musafir nou, a deschis poarta şi
a ieşit n drum. A inchis ochii si a
ascultat. S-a aplecat si a luat in pumnul
sau osos o bucata de pamant puternic, umed,
care inca isi mai batea viata acolo, intre
degetele sale.
S-a ntors n camer. Din camer se ajungea
direct n curtea mare printr-o uş de lemn
negru, pe care crescuse muşchi ca o peruc
verde. nainte de a ieşi n curte, Ieronim
a ngenuncheat spre peretele dinspre est. A
murmurat de trei ori Tatl Nostru,
strngnd bine ochii ca s nu-şi uite
rndul şi s mnie pe Dumnezeu. Apoi a
ieşit pe treptele de ciment, amintindu-
şi : Ascunse şi pecetluite. n pragul de
pmnt tare şi umed, a simit pentru ultima
oar gustul alb de soare, un gust de vant
si de frig, de zbor intins si de leganat.
Afar era frig. Curtea era şi ea goal
mprejmuit de un gard negru şi ddea
printr-o poart spre casa cea mare. Ieronim
s-a dus direct la arcul iezilor. A vzut
c locul era pustiu şi s-a gndit c nu se
treziser nc. Pe jos, furnicile se
ngrmdeau nebune. Ploaie. A strivit
muşuroiul, clcnd cu talpa goal şi
strngndu-l cu toi muşchii. Imediat a
simit mii de nepturi, licriri scurte
şi stinse şi, pe loc, goana spasmatic i se
urc n pntece.
A fugit pn a tiat şi ultima zvcnire.
Atunci s-a oprit şi, cu pasionat
resemnare, a ngenuncheat din nou. Era n
mijlocul viei şi avea 21 de ani. Ar fi vrut
s se opreasc mereu ca acum şi s fie
tcere. A privit n jurul su. Strivit sub
cerul care se ndoia şi el rece sub o
armat de creaturi de fum, ridicndu-se
mereu din pmntul acela pe care l ştia
aşa de bine dar care totuşi dimineaa i
prea straniu şi periculos, pgn şi
fascinant. Şi-a lipit obrazul de crusta
neagr şi umed şi pentru cteva clipe a
rmas aşa, ghemuit, ascultnd. Cu perfect
uimire ochii rotunzi l priveau.
S-a ridicat, a apucat o sfoar şi i-a legat-
o de coarne. Nu putea s nu remarce
frumuseea animalului. Blana alb lovea cu
decis neobrzare n umoarea neagr a
nopii, iar privirea aceea, privirea aceea
i se lipise de piele, l prinsese n
braele ei, umpluse plmnii cu suflul
ei lichid. La doi paşi, o cioar plana pe
iarba ud şi iarba se nchin cu resemnare.
inea n cioc un şoarece nc viu, cu ochii
scoşi. N-a auzit cntecul primului cocoş.
Tcerea pustie, cireşii aipii sub ploaie,
satul ncremenit n zorii nemngiai, i-au
dat senzaia de pustiu. Dar ştia c azi o
s plou. O s plou, n sfrşit. Iar lui
i plcea ploaia. Şi-a amintit de zilele
petrecute n clopotni privind ploaia,
furioas şi ireal.
De cnd venise, auzise n fiecare diminea
cntecul cocoşului la ora aceea, mndru şi
gras, pe o buturug lng o poart rosie,
dou case deprtare. Satul avea viaa lui.
nti cruele iganilor la ora patru şi
treisprezece minute; apoi cocoşul; apoi
copiii lui Dumitru s ia vitele, cu tlpile
lor de lut şi blegar crpat, ca nişte
ghete modelate stngaci. Apoi tacere
incordata si asteptarea.
S-a ntors n curte, s toace iarba rmas
de ieri. Animalul l-a urmat. Purta nişte
pantaloni vechi şi murdari pe care i
primise de poman acum doi ani. Fruntea
nalt adpostea ochi foarte negri, cu
adancimi metalice si ritmice in bataia lor
nervoasa.
-Iar au venit, a spus el obosit. A ridicat
de jos o pasre moart şi s-a uitat la ea
cu durere. A dus-o apoi n grdin şi a
ngropat-o la trei metri de migdal. A mai
zbovit acolo, pe pmntul moale şi
puternic şi a privit nuntrul acestuia. L-
a privit cum se mişca şi se frmnta ici şi
colo n valuri mari sau mici, primind nc
un suflet.

n casa cea mare, Dinu Mrcoceanu visa doi
elefani şi o vac. A deschis gura ca
sufocat şi a nceput s sforie. Vaca l
privea clipind lent spre cei doi elefani
mpodobii cu lalele şi mrgele albastre.
Soia l-a nghiontit ca s se ntoarc pe o
parte, ns el a scos un icnet prelung şi a
continuat. Atunci a cntat cel de-al doilea
cocoş ca mtasea roşie vibrnd n aerul
lptos.
ncperea era ntunecoas şi grea. Exista o
singur fereastr mare spre est, cu perdele
vechi, cumprate de la Buzu, cu flori mari
si guri cu soare alb n loc de petale.
Lipii de perete erau un dulap din lemn
negru de stejar, cu cte un ciucure
portocaliu cu galben la fiecare mner şi o
msu ascuns dedesubtul unei oglinzi
sparte, cu un cal fr un picior şi o barz
ciobit nlndu-se bolnvicioase pe
mileu. De peretele opus era lipit patul,
aşa c Dinu Mrcoceanu a trebuit s sar
peste soia sa pentru a se da jos. S-a
cltinat puin, apoi a ieşit afar s-şi
fumeze igara. Nu era un om btrn, dar
avea pr alb şi copii mari. Privind n
deprtare, zri n gradin ceva ce semna
cu un om ghemuit, innd un sac alb n
brae. A rmas privind ncruntat timp de
dou minute, dup care a intrat greoi n
cas. S-a aşezat lng nevast.
-Vrei cafea, a zis ea, ridicndu-se şi
potrivindu-şi bulinele pe capot. Am fcut
şi ceai.
A intrat n buctrie, ntre zgomote de
oale şi pahare.
-L-ai vzut, a ntrebat el.
-Da.
A deschis un sertar din col, din dulapul
mbrcat n muşama cu flori, cu buzele
strnse şi cu ochii ei de viezure alert. El
s-a mbrcat cu gesturi scurte şi seci, s-a
brbierit şi a ieşit din cas. Azi nu-l
mai primesc, i-a spus ieşind pe uş. S-a
oprit n prag, ncercnd s respire aerul
umed. Apoi a dus mna la ochi, ncercnd s
vad prin ceaa groas care curgea din
ceruri n fşii. Cnd s fac primul pas,
şi-a dat seama c-şi uitase plria şi s-a
ntors. Nevasta era n faa uşii, privindu-
l. S-a uitat la ea pentru o clip, apoi a
dat s ias.
-Am visat doi elefani şi o vac, i zise,
nchiznd uşa dup el.
n faa treptelor l-a gsit pe Ieronim, cu
o funie groas n mn. Animalul l-a
msurat cu ochi mari, rumegnd un fir de
lalea roşie.
-Iedul sta al tu ar trebui tiat, spuse.
Atunci, pentru prima oar, biatul l
privi. La niciun om nu mai vzuse Dinu
Mrcoceanu o astfel de privire. A vzut
acolo ceva din strlucirea unei bestii
rnite, ns o bestie frumoas, ca un nger
mort.

Acum doi ani apruse la poarta lui. Un
bieandru nalt şi palid. Purta nişte
haine vechi şi rupte şi avea ochii negri şi
scprtori. Avea legat de o a un ied alb
ce nu avea s creasc niciodat, care avea
sa pasca pe campul Barnacioaiei in fiecare
marti de la sase si cincisprezece si joia
de la noua. Veniti de nicaieri, inotand
inecati prin noaptea aia vascoasa din sat,
murdari, cu pielea in dealuri de noroi
intarit si crapat si blana impodobita cu
ghirlande de spini, pamantii si frumosi. A
zis c vrea s munceasc şi c nu vrea
nimic, dect un loc unde s doarm. Doar nu
era s-l lase s plece. Aşa c l-a primit.
Şi a fost de folos biatul. Muncea toat
ziua şi nu cerea nimic n schimb. Att
numai c nu vorbea cu nimeni. Se nchidea
n odaia lui, o camer mic n care se
puneau sacii de gru, cu podeaua de pmnt
şi cu un pat de paie care era acolo
dintotdeauna, in care in urma cu doua luni
si patru zile murise singur, in zorii zilei
de 15 ianuarie Pajdo, caine negru-prafuit,
batran si surd si orb, sufocat in propriile-
i brate, dupa raportul doctorului Mitescu,
veterinar si mecanic, pictor la comanda,
liber profesionist. N-au observat mirosul
decat dupa trei zile. Atunci l-au luat si l-
au dus la groapa de gunoi, o valcea cu
bunuri bune de aruncat. Un copil aflat in
trecere ar fi spus ca in acea zi o gramada
rasufla stins ca o blana gri cu o coroana
de conserve si cutii de concentrat pe o
extremitate ce s-ar fi zis a fi un cap cu
gura deschisa si o privire inghitita fara
ochi incremeniti de sticla. N-au reusit sa
scoata mirosul nici acum. Se zice ca ar fi
fost un cap sublim si artistic. Nimeni nu a
mai gasit capul.




































Nr Comentarii Comentatori
1. interesanta povestea lui ieronim.mi-a placut foarte foarte mult ce ai scris.bine te-am gasit! ruddy
[ Comentează! ] [ Texte ] [ Autori ] [ HOME ]
Cenaclul Literar Online
«Noduri şi Semne»
Revista Boem@
EXPOZIŢIE DE CARTE
Dana POTORAC, Cuvinte sonore, Ed. Alma, Galati, 2008
ANTOLOGIE LITERARĂ
Arhiva de ANTOLOGII
FESTIVALUL ASPRA 2014
Biblioteca CENACLULUI
Cărţi publicate de membri
ACTIVITATE LITERARĂ
Arhivă IMAGINI
ATELIER LITERAR
Dicţionar de tehnici
Figuri de stil
Starea poeziei
Literatura fantastică
Curente literare
Reguli de ortografie
Ghid de exprimare
Contact
Istoria cenaclului
Membrii cenaclului
PUBLICÃ ŞI TU!
ONOMANTIA
MĂREŢIA OMULUI
MenStrict
Cel mai util cadou pentru iubita ta!
[ Free download]
Revista literara BOEMA
Editura InfoRapArt

OPINII
Opiniile sau punctele de vedere întâlnite aici aparţin celor care le-au exprimat.
POEZIE      PROZĂ      ESEU      TEATRU      UMOR      DIVERSE      BIBLIOTECĂ
Contact: webmaster@inforapart.ro              Copyright © 2002 - ANA & DAN