Cenaclul literar «Noduri si Semne» NODURI ŞI SEMNE Cenaclul literar «Noduri si Semne»
Cenaclul literar «Noduri şi Semne» - «Imaginatia este mai importanta decat cunoasterea. Cunosterea este limitata, imaginatia inconjoara lumea.» - [A. Einstein]
NOUTĂŢI POEZIE PROZĂ ESEU TEATRU UMOR DIVERSE BIBLIOTECĂ
HOME
CREAŢII LITERARE
Autori-Texte-Opinii
Adaugă un text
Modifică/Şterge text
Modifică/Şterge opinie
ÎNREGISTRĂRI
Înscrie-te!
Modifică înscrierea
Şterge înscrierea
Schimbă parola
NOUTĂŢI
Ultimul text plasat
Ultimul autor înscris
Lista textelor
Lista comentariilor
OPINIA TA
Spune-ţi părerea!
NOU! NOU! NOU!
Termeni & Condiţii
Link-uri utile
Vrei un site personal?
CyberPoems
Poeme cibernetice
Soft nominalizat la Concursul Naţional de e-content, mai-2005
[Free download]
SITE-URI PRIETENE
»  Portal de divertisment
»  Anticariat online
»  Poeme cibernetice
»  Meditaţii, meditatori
»  AnteCV - Testare online
»  Management sexual
»  Testare/evaluare offline
»  Pro LOTO 6/49, 5/40
  Vizitatori:  20224742  
  Useri online:   9  
Cenaclul «Spune ceva»

Revista literara BOEMA

Filme si aplicatii multimedia educationale

DONATI
PENTRU CULTURĂ


Anunţuri: Antologie literară colectivă  
Autor: Constantin S. Dimofte ( codi ) - [ CRONICA ]
Titlu: Recurs la memorie
Jurnal universitar nr. 46/30 sept. 1998

Literatura n cetate

Recurs la memorie

Cu totul deosebit n felul ei este cartea de debut
matur, surprinztor de matur a domnului Ion Avram, Aşteapt-
ne, Lazre!. Greu ncadrabil n vreo orientare literar,
fiindc orice enun care pare adevrat n prima instan, şi
dovedeşte slbiciunile la o reverificare mai atent. Inginerul
constructor, purtnd pe ochiul ntors imaginea mirificitii
fragede a Vii Gologanului şi-n suflet o ploaie cald de
miresme, şi trieşte viaa aparent printre schelele
descrnate ale şantierelor urbane, şi viaa secret, secund,
n frenezia gndului autodevorant, struitor s neleag,
nelegndu-se, s pipie avid şi nfiorat inima tainic a
lucrurilor şi faptelor, din viaa trecut, viaa pierdut,
invocndu-le, implorndu-le, cu ndejde pururi treaz şi
pururi nendestulat s-şi destinuie frma de logos fecund
şi divin. Dar nota care confer crii un spor de mare
originalitate const n stilul scriitorului: alert, febril,
duios şi atroce, evident supus legilor ritmului şi eufoniei.
Tehnic suprarealist-constructivist. Emisie parc
izvort dintr-un depozit secret, prin dicteu automat, din
care autorul ncearc s extrag grbit, s apuce, cu team
disperat de a nu pierde sugestia revelatoare a clipei druite
care zvcneşte o singur dat n incandescene tiate,
mistuitor-mistuindu-se, spre aviditatea forrii de memorie
recuperatoare. Mna şi ochiul nu trebuie s tremure, ci s se
nfioare, s se bucure şi s se nspimnte n dansul secundei
binecuvntate a atomului sinucigaş fcnd un salt unic nainte
de moarte.
De aceea, cuvntul se ncarc cu fora nuclear pur a
smburelui de gnd dispreuitor de tihna determinanilor
circumstaniali. Verbul se ncrusteaz definitiv pe suprafaa
hrtie direct din vrful degetului ars de snge aprins ca pe o
band telegrafic, iar numele capt energia predicativ a
descrcrii voltaice.
Pentru autor viaa are coninut şi sens doar prin
efort mnemotehnic tensionat şi febril, ngrozit de risipire şi
conştient de starea fatal-devastatoare a uitrii care alung
totul n spaiul de ntuneric al fiinrii din suflet. Pentru
a (supra)vieui soluia pare a fi una singur: nverşunarea de
a determina trecutul s-şi trimit mesagerii, zeii mruni şi
naripai, n potirele pstrtoare ale prezentului
inalterabil, chiar dac scriitorul, tat, simindu-se inegal
n confruntarea cu timpul neierttor, caut s se mntuiasc
prin fiu: Pentru c va veni ziua cnd Andrei va fi mare şi va
trebui s-i povestesc. S ştie s neleag. Numai s vrea S
poat Trebuie! Viaa, memoria vor lucra. Trecutul ngropat
sau greşit neles Nu! trebuie s ştie! Trenul alearg. Şi
gndul: cu acel teduc, teaduc al roilor, al bunicii, al
copilriei.
Cartea e un lung poem n cuvinte puine, e o litanie
care se prelungeşte, dincolo de stratul sonor, n nfiorri de
suflet, n durerea din suflet fugind ct mai mult de
alunecrile nşeltoare, şi pstrnd ntreaga curenie a
suferinei, dar şi a firavei ndejdi. Este şi o provocare
aruncat unei SINE angoasat de sentimentul acut al
vremelniciei, a groazei de expiere prin pierderea unei
identiti incerte, totuşi. Fiindc ceea ce se vede, ceea ce
se expune orbirii vztoare, poate şi trebuie s fie altceva
dect se pare c este, nct poetul da, poetul! poate s
exclame interogativ-retoric: Nebunilor! Oare cel care a fcut
partea dinafar n-a fcut şi partea dinuntru? (Luca, cap.
11.40) Şi, pentru aceasta, ceea ce se nfişeaz, diversiv-
echivoc, dizarmonic şi scelerat, omului e posibil s poarte un
neles mult mai adnc, ceva supus unei legi ordonatoare cu
termen ascuns.
E o meditaie sceptic, n fond, asupra condiiei
umane ajuns la conştiina relativitii sale ontologice,
asupra individului nsuşi, situat permanent n universul unei
aşteptri care-i trimite doar semne aleatorii şi care,
dezamgit şi caut izbvirea ntr-un efort torturant de a se
reface dinluntru, n promisiunea de sine. Eşecul tentaiei de
a se aşeza n absolutul, nu neaprat limitat!, al fiinei
sale, de a ajunge la un liman al stabilitii şi deplintii,
scriitorul acestui roman-poem şi poem-eseu de meditaie
filosofic existenial ncearc s şi-l vindece printr-o
absorbie (re)actualizant şi coagulant a experienelor
pierdute n disparri de gnd şi de fapt, cauzate att de
deficitul de nregistrare, firesc şi el!, dar şi de
imposibilitatea de a le surprinde, ntr-un timp al
imaturitii şi devenirii necesare, efectul de semnificaie.
Nerecurgerea la memorie nseamn coborre n noaptea
tririi. Parte de mugur din vrful crengii noduroase se poate
scutura nainte de floare şi rod, nainte ca faptul memoriei
s ajung la conştiina memoriei. Atunci evenimentele, din
calcul neptruns, apar şi se ofer spontan, dintr-un exterior
insinuant şi insiduos, pe un trup al inocenei şi risipirii de
duh.
Interogaiile crnii proliferante lipsesc, iar raza
vederii neştiutoare se destram nainte de a adsta n privire.
Prea muli copaci n calea pdurii, pare a spune
autorul! Cum s dibui urcuşul spre afunduri? Te prbuşeşti
peste scoara crispat n zbrcirea copacului şi-i striveşti
minile orbecitoare, şi faa, te mpleticeşti n crengi
vrşmşite, degete descrnate cutndu-i ochii, te arde
rsuflarea duhnitoare şi nveninat a vntului, iar trenul
nluc te poart pe şina gndului nesfrşit şi chinuitor: S
mergi pe o idee ca şi cum ai merge pe srm. Sufletul se
chirceşte şi-şi nfinge gheara n inima-i pustiit, gndul
i spune: Trieşte trieşte, idiotule! atta timp ct ai o
mam.
Exist la poet categorii ale gndului, substane
matriciale, arhietipuri venite din preexisten, cutreiernd
spaiul de transcedere n sus-n jos: mama, copilul, femeia
etc.
Mama altar de memorie, sfnt, intangibil; copilul
categorial provenind de dincolo de mistuirile crnii şi
stpnindu-l prin promisiune cereasc; curva serafic şi
misterioas ispitind şi lecuind, vulgar şi tandr, chip de
nger ncercnat n fereastra pndirii: ndoiala, de toate şi
de sine, viciul conformitii cu ce face, ce zice şi ce se
poart n lume, al lipsei de ndrzneal, al eşurii din
calcul meschin, atroce, farnic, despreuind adevrul pur al
inimii, orgoliul hipertrofiind şi anulnd sunt tot attea teme
predilect obsedante.
Şi rmi tot mai singur cu gndul, nelesul-
nenelesul, struind s-l dezghioace pn la istovire, pn
la nucleul izbvitor.
i prseşti femeia din trufie neghioab, fiindc n-
ai priceput la timp, renunnd la copilul-şi-copilu-i din
necarnea ta, dar din sufletul tu sufletul lumii, lsndu-te
mbolnvit de miresme şi de apsarea gndului neierttor: -
Ştiu c-am iubit-o! i voi spune. Ştiam asta şi atunci. Dac
ştiai de ce ai plecat? va ntreba sau numai va gndi. Un
gest, o crispare şi voi nelege. La orizont iarba albastr.
S-a ntmplat aşa pentru c nu am ştiut s iert. N-am putut!
se aude. Memoria nu cunoaşte vocea aceasta. Neutr. Rece.
Sau: C nu a fost carne din carnea ta! Snge din
sngele tu! De aceea! Doar nu suntem numai carne şi snge!
Suntem şi altceva, nu? Şi atunci Nu de aici se trage
Minciuna! asta este. Prostia! Mndria! asta este.
Gndul spre mama, obsesia sngelui agheazm din şoapta
divin, minile mpreunate n rug deasupra capului nstrinat
al copilului, poala pregtit pentru odihn şi oblojire. Mama
ştie: primejdia poate veni din privirea prea scruttoare, din
ipocrizia fntnii: Alisandri mam! Nu ti mai uita, dragu
mamii, n fntni, s nu ti trag duhurili rli!
Temele şi motivele sunt enunate chiar din nceputul
crii: renaşterea struind ctre surprinderea nelesurilor
din enigma iubirii; din diversiunea cereasc a acesteia; a
nstrinrii prin desincronizarea dintre timpul tririi şi
timpul constituirii n materie reflexiv, vezi motivul
fntnii!; dorul de divin, nsoit de sforarea tlmcirii
prin parabol creştin; gestul simplu, primordial şi
sacralizant invitnd nelepciunea naltului; mama fecioar
veghetoare, mereu renscndu-ne; femeia iubit, echivoc,
mistificant-demistificatoare, vulgar şi rafinat, curtezan
ndurerat evolund pe muchia subire şi curb, a gndului
discordant şi inteligenei instinctului, seductoare, stranie
şi pnditoare, cea exersnd necontenit n ritualul primului
cuplu: Se-ntindea felin, dup igri, desfcea pachetul
ncet unghii lungi roşii ncet Hrşti! Bricheta şi
flacra, şi gura cpşun şi ochii nchişi şi fumul inele
şarpe spre nuferi. Ritual. O privea. Ca şi cum pe scen!
gndea. Clipa Doamne, ca o pasre clipa!
Dar şi femeia Penelop n necurmat şi nelimpede
aşteptare, jinduitoare, afectat, contrariat şi contrariant:
Anul trecut, exact astzi, zece iunie, a plecat prietenul meu
n America. La unchiul lui. Pentru dou luni. Chiar n prima
scrisoare mi-a scris c nu se mai ntoarce. C aşteapt
cetenia american, apoi vine, ne cstorim şi plecm
mpreun. A trecut un an. Astzi un an. Primesc colete şi
fotografii
Locuina carcer, spaiu de exil şi tortur, blestem
al refuzului conformant şi umilitii adaptive: Din pia,
aleea coteşte la stnga, ncadrat de arbori şi blocuri de
locuine. Multe ferestre. Pe orizontal. Pe vertical. Şiruri.
Monotonie n piatr. Gri. Prfuit. Banalitate n linie.
Muchiile. Fagure. Cuşca.
Descoperirea existenialismului filosofic pare s se
confirme din ce n ce mai mult n existenialismul estetic, n
disperarea omului modern ntrziind la un pol şi la o
rspntie de veghe revelatoare. Proza se liricizeaz prin
ntoarcerea dramatic spre eul dornic de comunicare cu
absolutul, cu un Dumnezeu abscons, dar eşund tot timpul ntr-
un orizont de cercuri spiralate deschizndu-se şi nchizndu-
se succesiv. Ion Avram atribuie acestei realiti termenul
categorial de trecere. Omul priveşte prin amgirea ferestrei,
exist parc o invazie de ferestre cu speranele scorojindu-
se, opacizndu-se, cu att mai mult cu ct ochiul scruttor
struie mai nfrigurat s dibuie un coridor al evadrii: Da.
Tineree, şi frumusee şi speran n fereastra scorojit,
aşteptnd. Trecerea (s.n.) Rece. Viclean. Lacom. Dihanie
vnt, pe care s-o prinzi şi s-o leg cu gtul la parul
eternitii şi s-o biciuieşti cu toate focurile cu care au
ars. Şi s-i arunci n cap, n ochi, cenuşa fierbinte!
Modalitatea artistic a relatrii pentru aceast
specie meditativ-liric, dar ncrcat de energia diciei, se
refuz naraiunii ample, rbdtoare, construciilor
frazeologice somptuoase, curteniei desfttoare a cuvintelor.
Precipitarea gndului, incontinena, disparitatea,
distorsiunea, rzvrtirea acestuia, atrag dup sine invocarea
cuvntului-semnal, cu acustic ferm, fixat n determinarea
punctului care-l izoleaz şi-l cldeşte definitiv n propria-
şi arhitectur, concurnd foarte adesea cu ecoul prelungit al
punctelor de suspensie, dar şi cu geamtul semnului dubitativ
din rsuflarea scurt şi ars: Nunt pe vale. n maidanul
popii. Pmntul bttorit. Frunze galbene. Soare galben.
Galben trziu. Nuntaşii. Lutarii Mireasa ca un fluture
Mirele Culai iganul Trompeta lui Ta-ta-ti-taaa! Copilul
blond. Ochii albaştri. Gura cscat. Gata, ncepe! Ochii
copilului! Culai iganul! Trompeta lui! Ca aurul, trompeta lui!
E de remarcat faptul c gndul interior, reflexiv-
introspectiv, renun consecvent la determinani prisoselnici,
recurgnd la cuvntul esen, scnteie, fulger, iluminare.
Explicaia poate consta, desigur, şi n natura psihologic a
limbajului interioritii fa de cel al exterioritii,
implicnd logic intercomunicabil şi necesitnd limpeziri şi
nuanri, dar şi o retoric a rafinamentului discursiv. Dar nu
aceasta, credem, este intenia poetului, ci o cu totul alta:
natura secret şi privilegiat a vocabulei purttoare de
indici de expresivitate. Fiindc: atunci cnd autorul apeleaz
la martori narativi, structura de comunicare se schimb. Este
de ajuns, pentru confirmarea afirmaiilor noastre, s redm un
fragment din scrisoarea mamei ctre fiul rtcitor, inocent-
convenional, dar purtnd farmecul indicibil al simplitii
candide, a pitorescului şi a blndeii din chemarea
recuperatoare:
Drag Alisandri,
M rog lu Dumnezu scrisoarea noastr s ti gssc
sntos ş s ştii c noi io ş tattu suntem sntoş mulumim
lu Dumnezu şam hotrt s faşim o fntn ca s ni mplinim
datoria n faa şelui di sus () mama şi tata
Exist n carte cteva nuclee narative, dar care pot
constitui tot atia falşi constitueni epici, ei
nedeterminndu-se n sine, ci constituind adevraii energomi
generativi ce ntrein condiia de autodefinire a eului
relativ. Sugestiile de nouveau roman nu trebuie
desconsiderate; personajul se pulverizeaz, dar se şi adun
ntr-o imagine final a totalitii.
Aducem ca mrturie n favoarea afirmaiilor noastre
doar cteva exemple de coagulani structurali şi
contrapunctici: - Tatl pornit n aventura de rentregire a
cuplului ancestral om-cine, episod mitic, potenat prin
inflexiuni de bocet şi balad: Cum şuierai. Departe, pe vale.
Lung, pe vale se auzea. Doamne, cum se mai auzea! Na,
gaaanu! gaaanu! gaaanu! Şi şuierai Toat ziua Toat
noaptea. Toate hişurile Toate mrcinişurile, spuneai. Na
gaaanu! gaaanu gaaanu! gaaanu! Ling, departe valea.
Chemarea. Rugminte. Geamt. Adnc, lung pe vale. Este de
remarcat aici şi intrusiunea povestitorului n trama conotativ
referenial, pe ct de ambigu pe att de definitorie; -
Scena incendiului-apocalips, ardoare metafizic de ptrundere
n zodia etern a unei cosmiciti halucinante care
dezintegreaz, purific şi reface. La Rsrit, n poarta
Domnului, n nalt, spre ieşirea din lume, arde: Doamne,
apr! Doamne, apr! Mama. La rsrit. Arde la Rsrit! Arde
la Rsrit! Tata. Dormi, puiul mamei! Dormi! Blnd.
Şi iarşi fntna, rcorind, ogoind şi momind, cu
cntec-descntec, tot spre afunduri: mm-mm! mm-
mm! Baba Catinca. Lng fntn. Rug. Cntec. Descntec.
Cuit n pmnt; - Nunta lui Ilie Drgan, replic
nepolemizant pe dou pagini, format mic, descriptivismului
monografic, clasicizat de o ntreag tradiie literar
romneasc, de altfel cu totul stimabil sub raport etic şi,
cel mai adesea, uluitoare sub specie estetic. Vezi, pentru
aceasta, Sadoveanu n Baltagul şi, mai ales, vezi Ion şi
Ciuleandra ale lui Liviu Rebreanu!
De data aceasta, textul se defineşte printr-o poezie
aparte mprumutnd mijloace stiliste de art impresionist cu
tuşe sigure, esenializate şi culori unice: Ard tlpile.
Pmntul. Ochii. Aşa, biete! Aşa! () Flcii umr lng
umr. Minile centur, legtur. Toba, clciele ropot,
tropot, rotire, vijelie. Ca hoii! Ca lupii! Rotire! Vijelie!
Roat, b! Pmnt. Cer. Bucurie. nverşunare. Jale.
Disperare. Deodat. Şi tu, Ilie, la mijloc. Pn la rotirea
rotirii. Deodat. Şi tu, Ilie, la mijloc. Cu ea. Strns.
Aproape. Clciele tale direct pe buricul pmntului.
Lsm curiozitii cititorului sarcina de a completa
seria identificrilor de strat şi substrat epic, iar noi ne
facem spre final o plcut datorie de a propune cititorului cu
entuziasm nedisimulat o carte care, prin arhitectura
construciei, prin noutatea şi calitatea termenului poetic şi
nu n ultimul rnd pin generozitatea gndului nalt,
redemptiv, se situeaz pe teritoriul de graie al literaturii
romneşti actuale. Aşteapt-ne, Lazre!, vom veni la chemarea
lui Iisus, spre mntuirea noastr!

Nr Comentarii Comentatori
[ Comentează! ] [ Texte ] [ Autori ] [ HOME ]
Cenaclul Literar Online
«Noduri şi Semne»
Revista Boem@
EXPOZIŢIE DE CARTE
Fundatia Culturala Antares, Antologie lirica / Lyrical anthology, bilingva, Ed. Antares, Galati, 2010
ANTOLOGIE LITERARĂ
Arhiva de ANTOLOGII
FESTIVALUL ASPRA 2014
Biblioteca CENACLULUI
Cărţi publicate de membri
ACTIVITATE LITERARĂ
Arhivă IMAGINI
ATELIER LITERAR
Dicţionar de tehnici
Figuri de stil
Starea poeziei
Literatura fantastică
Curente literare
Reguli de ortografie
Ghid de exprimare
Contact
Istoria cenaclului
Membrii cenaclului
PUBLICÃ ŞI TU!
ONOMANTIA
MĂREŢIA OMULUI
MenStrict
Cel mai util cadou pentru iubita ta!
[ Free download]
Revista literara BOEMA
Editura InfoRapArt

OPINII
Opiniile sau punctele de vedere întâlnite aici aparţin celor care le-au exprimat.
POEZIE      PROZĂ      ESEU      TEATRU      UMOR      DIVERSE      BIBLIOTECĂ
Contact: webmaster@inforapart.ro              Copyright © 2002 - ANA & DAN