Cenaclul literar «Noduri si Semne» NODURI ŞI SEMNE Cenaclul literar «Noduri si Semne»
Cenaclul literar «Noduri şi Semne» - «Viata o plimbare spre somn.» - [Lucian Blaga]
NOUTĂŢI POEZIE PROZĂ ESEU TEATRU UMOR DIVERSE BIBLIOTECĂ
HOME
CREAŢII LITERARE
Autori-Texte-Opinii
Adaugă un text
Modifică/Şterge text
Modifică/Şterge opinie
ÎNREGISTRĂRI
Înscrie-te!
Modifică înscrierea
Şterge înscrierea
Schimbă parola
NOUTĂŢI
Ultimul text plasat
Ultimul autor înscris
Lista textelor
Lista comentariilor
OPINIA TA
Spune-ţi părerea!
NOU! NOU! NOU!
Termeni & Condiţii
Link-uri utile
Vrei un site personal?
CyberPoems
Poeme cibernetice
Soft nominalizat la Concursul Naţional de e-content, mai-2005
[Free download]
SITE-URI PRIETENE
»  Portal de divertisment
»  Anticariat online
»  Poeme cibernetice
»  Meditaţii, meditatori
»  AnteCV - Testare online
»  Management sexual
»  Testare/evaluare offline
»  Pro LOTO 6/49, 5/40
  Vizitatori:  20390864  
  Useri online:   3  
Cenaclul «Spune ceva»

Revista literara BOEMA

Filme si aplicatii multimedia educationale

DONATI
PENTRU CULTURĂ


Anunţuri: Antologie literară colectivă  
Autor: Aurelia Chircu ( auroredenevers ) - [ POEZIE ]
Titlu: regis de aeternum: o masa la han
Rufio ls n urm-i fortreaa, ale crei
umbre se ntindeau asemeni unor aripi
uriaşe peste colina smolit. Era constient
ca distanta dintre castel si oricare alt
punct al orasului era insuficienta pentru a-
i conferi detasare si totusi, nu-si dorea
altceva decat sa ajunga mai repede in
strada, printre muritori.

In orice relatie, fie ea de iubire sau de
amicitie, sinceritatea trebuie sa stea la
loc de frunte. Iar intre el si Evlampionis
aparuse o plasa a minciunilor, in fata
careia prietenia lor era complet
dezarmata...

O misiune de rutina se transformase brusc
intr-una cu caracter personal, numai ca de
data aceasta, nu era vorba de protejarea
vreunui amic de-al sau, ci chiar de a-si
apara propria onoare.

Si, cum in joaca lui necugetata, arogantul
vrajitor n-avea sa-si arda doar mainile
sale, anticarul putea sa salveze odata cu
onoarea lui si viata orasului.

şi pipi buzunarul stng si scoase din el
nasturele pe care-l gsise n grdin. l
cercet gnditor, apoi l puse napoi n
hain; nu voia sa acuze inainte de a obtine
dovezi clare, dar nici cea de fata nu era
de neglijat.

Desi se grabea sa ajunga in strada, nu se
putu abţine s se opreasc n faţa
clepsidrei, atunci cand se afla pe pod.
Sfredeli cu privirea pereţi acesteia,
incercnd parc s afle acele secrete ce
lipseau din cunoştiinţele vrjitorului, dar
clepsidra nu-i oferi niciun raspuns.

Batea de unsprezece la Animus Honesta.
Rufio asculta glasul clopotului, apoi
cobor la piciorul podului. Doua barci
simple si trei cu distractie asteptau pe
chei, cele din urma oferind demostratii de
talent pentru atragerea clientilor.

Un scamator in frac verde si pantaloni
galbeni ii oferi lui Rufio un buchet de
flori albastre, din hartie creponata, iar
un jongher aprinse la repezeala cele trei
tije lungi, pe care le tinea sub brat;; le
arunca si le prindea cu atata pricere caci
nici nu vedeai artifiile rosii si verzi,
ale caror scantei se stingeau tacute in
apele raului, ci doar o masa compacta,
bicolora si incandescenta. Daca prima
distractie era banala, a doua parea
primejdioasa , asa ca Rufio refuza
politicos cele doua barci si urca in cea de-
a treia.

Si nemuritorul nu alesese intamplator
aceasta ultima ambarcatiune; dupa felul cum
il saluta pe barcagiu, se intelegea imediat
ca Rufio era un client fidel. Batranul
vaslas cu haine de port antic era insotit
de nepoata lui, o fetita blonda, costumata
in ingeras ce urma sa presteze la o mica
harpa, a carei rama era fixata de coltul
stang al luntrei.

Concurenţa ntre asociaţiile de acest tip
era nverşunat, de aceea fiecare dintre
ele cuta s fie ct mai original posibil.
Orict de nevoiaş ar fi omul,
ingeniozitatea e congenital şi nu poate
lipsi nimnui; oricine şi poate creia
haine fistichii, iar instrumentul muzical
pstrat n familie de generaţii, poate
deveni cu uşurinţ meşteşugul cu care ţi
poţi cştiga existenţa.

Dupa ce se asigura de destinatie, omul
apuca vasla si asemeni unui gondolier,
incepu sa mangaie incetisor undele
rosiatice ale Sanginnis Deiei. Aspectul
sangvin al apei, ce sclipea ca cristalul,
reflectand lumina zecilor de felinare ce
strajuiau pilonii argintati ai podului,
rezulta de la rubinele cat oul de hulubel
ce pavau fundul raului.

Ascultnd viersul harfei, Rufio simţea
nscndu-se n inima lui ceva rscolitor,
muzica asta gingaş şi trist prea s
nareze pe strune regresul Aeternumului.
Binenţeles c era vorba de autosugestie,
iar faptul c era apt s produc asemenea
emoţii, demostra numai c muzica are efecte
nebnuite asupra sufletului, indiferent de
trupul care-l mbrac.

Pe malul cellalt, anticarul plti
barcagiului, iar fetiţei i ddu un
supliment pe lng datorie.

- S-ţi cumperi partituri noi, spuse el,
zmbindu-i cu blndeţe.

Rufio travers strada Venenum şi urc
peronul hanului din faţa sa, La Butoiul
Spart. Pe firma vopsit n galben fusese
desenat un butoi rsturnat pe podina
hanului, iar trei cheflii se cinsteau de
zor dintr-nsul.

Nemuritorul adora pur şi simplu osptria
acestui han şi n-ar fi dat-o pe cea mai
luxoas cafenea din lume. şi nu era
singurul care avea aceast prere; Narcis,
prietenul care-l aştepta la una din mese,
era la fel de ncntat de serviciile
oferite de han şi aici şi petrecea mare
parte din timpul su liber, trişnd la
crţi fr a fi descoperit vreodat sau
conversnd pe teme politice din pur
snobism, cci habar n-avea de politic.

Era un tip brunet, cu prul crlionţat şi
ochii de un verde pur, un fel de semi-zeu
frumos şi tnr, cum de altfel se şi
considera. Unicul sau defect era lesne de
bnuit: nu era om.

Fata de Rufio, care acceptase mai greu
situatie in care se afla, Narcis se simtea
excelent. Numele i se potrivea ca o mnuş;
autofilist, Narcis credea c lumea ar
suferi dac o astfel de frumuseţe s-ar
pierde odat cu trecerea aniilor. Pe cnd
fusese om, femeile roiser n jurul lui ca
albinele la stup şi lucrurile rmseser
aceleasi şi dup ce devenise nemuritor.

Rufio l ndrgea pe acest ncrezut şi l
apra n faţa lui Stelianos, ori de cte
ori Narcis fcea vreo nzbtie. Era genul
de ru necesar.

Se nţelege c oficial, hanul era nchis la
acea or, iar Narcis era unicul muşteriu al
localului. ns, din obisnuinţ, el ocupase
tot a treia mas de la fereastr, ale crei
transperantele roşii erau acum lsate.

Vzndu-l pe Rufio n faţa intrrii, Narcis
se ridic cu un aer grav, salut
militreşte, apoi rse vesel şi i fcu
semn s vin la masa lui.

- n sfrşit, amice! exclam nemuritorul.
Credeam c te-a sechestrat vrjitorul s
fac experienţe pe tine! adug el, rznd.

Rufio şi muşc buzele; cteodat era de-a
dreptul imposibil s fii politicos.

- Ţi-a spus Stelianos unde am plecat?
ntreb el, aşezndu-se la mas.

- Aha. Te-am cutat o grmad ca s ma
ajuti sa-i iau cadoul ala; vznd c nu
eşti, mi-am luat o echip sa-mi tina
companie. Ia zi, urm el, ce treab ai avut
cu musiu, hm? Pentru ce te-a mai trimis
şeful?

Rufio ezit s-i rspund.

- S-a cam ramolit şi sta, adug Narcis pe
un ton glumeţ. Nu ştii ce m enervez cnd
l vd cu perechea aia de ochelari ce-i tot
alunec de pe nas! Rufio zmbi. Da, amice,
şeful nostru a devenit o paiaţ. i zic
mereu s şi-i schimbe odat, dar de unde? O
ţine una şi bun c el nu d banii pe
lucruri de mntuial, l aşteapt pe
opticianul lu peşte, care-i face rame
aurite şi asta n-ar fi nimic, dar i
poart şi n timpul mesei, iar dac prima
oar e amuzant s vezi cum i cad ochelarii
n ciorb, la un moment dat, ajunge s te
dezguste. Uite, chiar acuma, de Crciun am
fost la un dineu şi ce s zic, n-a fost
prea fain s ne facem de rs

Limbajul folosit de Narcis era aproape
trivial, insa nu era nici pe departe o
dovada de incultura, fiind la fel de erudit
ca si Rufio, ci mai degraba un mod de a-si
exprima independenta spirituala, atunci
cand se bucura de companie.

- D-asta te ntreb de ce te-a trimis la
farmazon; nu m-ar mira s te fi trimis s-l
ajuţi s-şi aranjeze alambicurile rse el.

- Nu, stai liniştit, zmbi negustorul. M-a
trimis pentru o chestiune cu mult mai
important.

- Se prbuşeşte Aeternumul? glumi Narcis.

- S-ar putea, rspunse el, meditativ.

- Adic?

- Are nişte crţi cu profeţii pe care
trebuia s le distrug nu mai trziu de
azi, iar volumele au disprut fr urm,
chiar din curtea lui.

- Au disprut sau au fost furate? l
provoc Narcis. Mai ştia cineva secretul,
nafar de voi trei?

- Hoţul, evident, exclam Rufio.

- şi vraciul ce prere avea despre treaba
asta, era de accord s le distrug?

- Nu, el voia s le salveze.

Narcis cltin din cap cu importanţ, dnd
de nţeles c tocmai a dezlegat misterul.

- Pi, atunci, el e hoţul, şi-a furat
propriile crţi!

Rufio zmbi ncurcat; uitase cu cine are de-
a face

Hangiul, om vnjos cu faţ blajin şi
nceput de calvitie, apru la masa celor
doi pentru a le da bineţe şi a le lua
comanda.

- Ajutorul meu doarme pe undeva, fcu el
acru, am zis eu c-mi mnnc mncarea pe
degeaba Acuma, na, mai pricep şi eu, dar
şi ziua face la fel!

- Ei, asta e, nea Kenane, dac-l laşi s
stea pn trziu s se uite la comedianţi
E vina matale, zise Narcis, aruncnd o
privire complice ctre Rufio.

- Eh, s ştiţi c s-a obrznicit de tot, la
abia treişpe ani şi se uit dup actriţele
alea de la teatrul de peste drum.

Narcis rse n barb, cu aceaşi
complicitate n priviri. Rufio se mulţumi
s zmbeasc.

- ncuie-l n cas, bre, soluţion Narcis,
o s aib destul vreme cnd s-o face mare
s te uite şi dup muieri!

Rufio fcu o grimas de dezaprobare.

- Atunci, nvaţ-l tu! l incit
nemuritorul.

- N-aş vrea s m bag, spuse el, dar
totuşi, nu cred c izolarea este soluţia
corect, biatul trebuie s nţeleag care
este diferenţa dintre bine şi ru. n fond,
e vorba de liberul-arbitru al fiecrui om;
dac e cuminte, va şti s aleag drumul
drept.

- Da, ntreb-l pe Rufio şi vei primi un
tratat de filozofie!!

- Nu, Narcis, nu spun c nu trebuie purtat
o discuţie sntoas cu acest tnr, s-i
fie clar care-i sunt prioritţile şi
responsabilitţile

- ntr-un cuvnt, meştere, l ntrerupse
nemuritorul, spune-i c dac nu se ţine de
treab, l dai afar s stea cu cinii şi
de nu şi-o vede de treab nici atunci

- f-o, vorbi peste el Rufio, şi sunt
sigur c o s vin s-ţi cear iertare,
promiţnd totodat s fie asculttor.

- Bine zis, l aclam Narcis.

Hangiul se uita cnd la unul, cnd la
altul, asemeni unuia ce urmreşte un joc de
tenis, apoi plictisit, mulţumi frumos
pentru sfaturi si ceru comanda.

- Cu ce v servesc? Ciorb de perisoare sau
sarmalute cu varza acra?

- Sarmale, se amuz Rufio, amintindu-şi de
povestea amicul su. Dar, ştii dumneata,
moftul meu

- Da, cum s nu ştiu! Sunt cu carne de
cocoş şi sunt sigur, cci chiar eu l-am
gtuit de dimineaţ. Ce, nu ştiu eu c
domnu Rufio nu ia masa dect la hanul meu?!


- Mi-e d-mi din amndou, eu nu sunt la
regim, l tachin Narcis.

- Vine, vine! cnt hangiul n urma lui,
debarasnd mesele de scrumiere pline, pe
msur ce nainta spre buctrie.

Trsese storurile pentru a-i face hatrul
lui Narcis, dar n-avea s ţin nchis
tocmai n noaptea de Revelion, cci pentru
a-l primi pe nemuritor, mai c-i gonise pe
clienţii rmaşi la poker. Nu-şi fcea griji
c i-ar fi pierdut de muşterii din pricina
grosolniei, cci nu era vin de soi ca la
hanul lui şi nici han ca Butoiul Spart n
tot Aeternumul.

Nr Comentarii Comentatori
[ Comentează! ] [ Texte ] [ Autori ] [ HOME ]
Cenaclul Literar Online
«Noduri şi Semne»
Revista Boem@
EXPOZIŢIE DE CARTE
Teodor PARAPIRU, Jocurile olimpice, Ed.Alma, Galati, 2000
ANTOLOGIE LITERARĂ
Arhiva de ANTOLOGII
FESTIVALUL ASPRA 2014
Biblioteca CENACLULUI
Cărţi publicate de membri
ACTIVITATE LITERARĂ
Arhivă IMAGINI
ATELIER LITERAR
Dicţionar de tehnici
Figuri de stil
Starea poeziei
Literatura fantastică
Curente literare
Reguli de ortografie
Ghid de exprimare
Contact
Istoria cenaclului
Membrii cenaclului
PUBLICÃ ŞI TU!
ONOMANTIA
MĂREŢIA OMULUI
MenStrict
Cel mai util cadou pentru iubita ta!
[ Free download]
Revista literara BOEMA
Editura InfoRapArt

OPINII
Opiniile sau punctele de vedere întâlnite aici aparţin celor care le-au exprimat.
POEZIE      PROZĂ      ESEU      TEATRU      UMOR      DIVERSE      BIBLIOTECĂ
Contact: webmaster@inforapart.ro              Copyright © 2002 - ANA & DAN