Cenaclul literar «Noduri si Semne» NODURI ŞI SEMNE Cenaclul literar «Noduri si Semne»
Cenaclul literar «Noduri şi Semne» - «Omul are un singur mijloc de a lupta impotriva erorilor: ratiunea.» - [Ludwig von Mieses]
NOUTĂŢI POEZIE PROZĂ ESEU TEATRU UMOR DIVERSE BIBLIOTECĂ
HOME
CREAŢII LITERARE
Autori-Texte-Opinii
Adaugă un text
Modifică/Şterge text
Modifică/Şterge opinie
ÎNREGISTRĂRI
Înscrie-te!
Modifică înscrierea
Şterge înscrierea
Schimbă parola
NOUTĂŢI
Ultimul text plasat
Ultimul autor înscris
Lista textelor
Lista comentariilor
OPINIA TA
Spune-ţi părerea!
NOU! NOU! NOU!
Termeni & Condiţii
Link-uri utile
Vrei un site personal?
CyberPoems
Poeme cibernetice
Soft nominalizat la Concursul Naţional de e-content, mai-2005
[Free download]
SITE-URI PRIETENE
»  Portal de divertisment
»  Anticariat online
»  Poeme cibernetice
»  Meditaţii, meditatori
»  AnteCV - Testare online
»  Management sexual
»  Testare/evaluare offline
»  Pro LOTO 6/49, 5/40
  Vizitatori:  20391003  
  Useri online:   4  
Cenaclul «Spune ceva»

Revista literara BOEMA

Filme si aplicatii multimedia educationale

DONATI
PENTRU CULTURĂ


Anunţuri: Antologie literară colectivă  
Autor: Aurelia Chircu ( auroredenevers ) - [ POEZIE ]
Titlu: regis de aeternum: ciulama cu sos alb
Evlampionis se crezuse ndeajuns de versat
ntr-ale sufletului omenesc pentru a nu mai
putea fi vreodat surprins de vreo acţiune
a semenilor si. şi iat cum n acea
noapte, lucrurile se precipitau din nou
fr ca el s le poat controla. Iar
frustrarea i se prea cu att mai mare cu
ct magul, care se ghida dup astre, nu
prevzuse nimic despre cele ce aveau s se
petreac

Revenirea ginerelui su marca finalul unei
etape dominate de vicisitudini; vrjitorul
l ngrijise pe tnr cu toat devoţiunea
cu care fusese nzestrat, dar de multe ori
simţise blazare şi şi dorise s se ajung
la un sfrşit, oricare ar fi fost acela.
Deseori i trecuse prin minte c acest
stadiu n-ar fi existat nicicnd, dac l-ar
fi lsat pe tnr s moar odat cu Elisa,
dar de fiece dat, ajungea la concluzia c
fr acest om, existenţa lui ar fi fost una
searbd şi mai apoi, i-ar fi fost
imposibil bietei lui inimi s suporte
ambele pierderi.

Elisa nu apuse s-i druiasc nepoţi spre
care omul s-şi poat canaliza acum
dragoste printeasc. Iar cum patima pentru
fiica sa era una din cele eterne, se admite
c fetişizarea lui Erin, unicul suvenir
nsufleţit rmas de la ea, a fost doar
urmtorul pas.

O ndrgise pe copil cu o dragoste
egoist, considernd c ea i aparţine lui
şi numai lui, şi asta chiar din prima clip
cnd o ridicase de pe treptele bisericii
unde o gsise abandonat. Fata crescuse n
castelul vrjitorului şi nu cunoscuse
lipsuri, cci tatl i oferise toat inima
lui, iar acolo unde nu se pricepuse a o
creşte, nscocise şi totul mersese ca pe
roate.

De aceea, Elisa spunea ades c ntreaga ei
copilrie nu ştiuse de viaţa real, trise
ntr-o fantezie, creat special pentru ea
de ctre printele su, magicianul cu
fruntea umbrit de luceferi.

Primul eveniment survenit se disputase pe
cnd vrjitorul se ntorcea acas dintr-o
cltorie, nerbdtor s-şi vad fiica pe
care o lsase uşor suferind. şi nu faptul
de a o afla rpus de o rceal cu
complicaţii l uimise peste msur, ct l
ngrozise acela de a-i gsi pe tineri n
patul lor, uniţi ntr-o mbrţişare a
morţii. Erin era numai n nesimţire, dar
fiica magului prsise demult lumea noastr

Evlampionis nu avusese niciodat
certitudinea c Erin ştia de moartea soţiei
sale, ns un lucru se nţelegea din felul
cum arta dormitorul: tnrul voia s moar
şi pregtise totul dinainte pentru a nu
avea surpriza neplcut ca decesul lui s
nu se iveasc n urma afecţiunii pe care o
avea. Vzuse omul multe n existenţa lui,
dar o aşa ndrjire ca la tnrul su, pe
nicieri!

Dar vorba aceea orice naş şi are
naşul , şi ndrjirea lui Erin gsise una
pe potriv, cci socrul lui nici nu
concepea s-l lase s moar.

La prima vedere, afectul lui Evlampionis
era pe deplin justificat, dar Rufio ştia c
nu era vorba doar de emoţie, ci şi de
team. Cnd anticarul ajunse n coridorul
ce ducea spre sufragerie, l zri pe om
sprijinit de o coloan ionic, de unde
privea cu ncordare ctre uşa deschis a
camerei.

Slugile flecreau de zor; Rufio şi zise c
ginerele vrjitorului trebuie s fie
lihnit, dac accept s mnnce cu atta
zarv n jurul lui.

Se apropie de Evlampionis; acesta i arunc
o privire, apoi oft adnc, resemnndu-se.

- Vino cu mine, i şopti el rugtor.

Intrar ntr-o camer de form
dreptunghiular, al crei mobilier era
compus dintr-o mas lung şi strmt şi
cte patru sfeşnice mari, de argint , ce
dominau fiecare din cele patru colţuri ale
ncperii. n captul stng al mesei,
nconjurat de servitorime, se afla tnrul
moşier ce mnca pe ndelete dintr-o porţie
de ciulama cu sos alb.

Vzndu-l pe stpn, buctreasa veni la
dnsul şi ncepu s turuie aceeaşi istorie,
repetat de n ori n acea noapte, povestind
cu atta plcere de parc ar fi fost prima
oar. Tipicar cum era, Rufio o chestion pe
femeie asupra orei exacte la care se
petrecuse totul, de parc aceast
informaţie ar fi fost extrem de vital.

Evlampionis rbd ct rbd, pe urm
porunci servitorilor s mearg la culcare
pentru a rmne singuri.

Vrjitorul, ce ignorase prezenţa ginerelui
su, de cum realiz c nu mai sunt dect
ei, trei n camer, se deplas cu paşi mici
pn la mas. Cu minile mpreunate ca
pentru rugciune, omul se debaras de orice
ipocrizie.

- Erin?! murmur el cu duioşie. Fiul meu,
eşti bine?

Tnrul care nu arta s fi observat
schimbrile produse n sal, se opri din
mestecat şi puse furculiţa n farfurie. Nu
rspunse de ndat, gest care l intrig pe
vrjitor, iar cnd ridic privirea spre cei
doi, n ochii si se citea un soi de
suspiciune.

- Bun seara, tat-socrule! i se adres
Erin cu entuziasm. şi bun seara şi domniei-
tale, amic al socrului meu! adug el ctre
Rufio cu o amabilitate puţin exagerat.

Acesta salut printr-o plecciune a
capului, dndu-şi seama c nu era momentul
potrivit pentru a se face cunoscut.

- Sunt bine, mulţumesc de ntrebare,
rspunse tnrul n cele din urm, cu
oarecare rezerv.

- Eşti bine! Nu, nu poţi fi bine! Adic
eşti bolnav, fiule, s nu apar vreo
recidiv, ştiu eu Trebuie s te vad un
doctor, insist s te vad un doctor!

Evlampionis se ndrept hotrt spre uş şi
trase de şnurul cu clopoţel utilizat pentru
a chema servitorii.

- Nu, l opri tnrul cu fermitate, iar
cnd vrjitorul se ntoarse spre el, uimit
de tonul folosit, l vzu pe Erin ridicat
n picioare n faţ mesei, iar chipul su
denota o duritate pe care omul n-o ştia la
ginerele su.

Rufio l ndemna la calm.

- Am spus c m simt bine, complet Erin cu
indulgenţ şi se aşez napoi. Eeei, de ce
nu şedeţi voi cu mine? Haideţi, s ciocnim
cu pahar cu vin! deveni el binevoitor.

- Vin? Un pahar cu vin? Da Adic ai
apetit, nu? Ţi-e foame şi sta, sta e un
semn bun, nu, Rufio?!! fcu omul cu o
bucurie de nebun n ochi. Are poft de
mncare! rse el isteric. Nu e minunat,
Rufio? Zii!

şi se repezi la anticar, strngndu-i
convulsiv braţul. Rufio se uit cu tristeţe
ctre Erin, care zmbea fr chef.

- Dragul meu biat, dac ţii la mine, vei
permite s te consulte un medic, spuse
Evlampionis cu blndeţe.

- Nu, aprecie tnrul dup un moment de
gndire, m simt bine, excelent. Poate tu
ai nevoie de unul

- Eu?! se uimi omul. De ce s am nevoie?

- Eşti foarte ncordat, tat, şi n-aş vrea
s pţeşti ceva

n cuvintele lui se vdea puţin ironie.

- Nu, nici vorb Cred c niciunul din noi
n-are nevoie de medic, stabili omul.

Rufio nu nţelese pe moment dac constanţa
lui Erin l convinsese pe vrjitor sau
faptul c tensiunea nervoas a acestuia nu
mai era de stpnit, dar se lmuri imediat,
cnd omul adug ca pentru sine:

- Bine, dar o s ţi se fac ru.

Deşi nu se simţea n largul lui, Rufio nu
se putu abţine s nu surd, cci situaţia
era ntr-adevr, uşor comic, avnd n
vedere trecutul lui Erin. ns acesta nu
prea s-şi aminteasc un lucru capital.

- Erin, aş vrea s-mi spui ce s-a
ntmplat, solicit vrjitorul. Eu nu
pricep, n-am avut nicio presimţire, la fel
ca atunci Doar acum o or stteam mpreun
lng foc şi-ţi citeam din cartea aceea
despre vntoare Erai conştient n acel
timp, auzeai ce-ţi spuneam?!

Moşierul tcu, concentrndu-se asupra
farfuriei lui. Gestul jucatului cu
furculiţa n mncare demostra o iritare
crescnd.

- ţi aminteşti de noaptea aceea? continu
Evlampionis.

Rufio fcu o grimas; ambiguitatea
ntrebrii avea ascuţimea unui iatagan.
Drept rspuns, tnrul vri n gur
furculiţa plin şi un dumicat de pine de
secar. Apoi, şi turn un alt pahar.

Evlampionis trase jilţul din captul su de
mas, dar nu se asez. Rufio care de cnd
intrase n castel, nu şezuse deloc, se
instal pe un taburet incomod, pe care-l
gsi lng un perete.

- Hm, era att de fericit cnd izbuteai s
te rupi o vreme de telescop şi de laborator
pentru a merge cu noi la un picnic murmur
Erin vistor. De-ai fi vzut cum i se
lumina chipul de bucurie şi ct exuberanţ
se nştea n sufletul ei. Oh, te iubea cu o
aşa pasiune nct uneori m simţeam gelos

Evlampionis vru s zic ceva, dar se rezum
la a-şi umezi buzele uscate. Se aşez pe
scaun, tremurnd.

- Dar n inima Elisei noi doi ocupam
aceeaşi treapt şi tu ne iubeai pe amndoi
deopotriv. Cuget o clip, rse, apoi
adug, minunndu-se: ndrgea violetul,
culoare ce se asorta de minune cu ochii-i
ca floarea de liliac

- Ai vzut-o?! ntreb vrjitorul cu uimire.

- Da. A fost prima fiinţ pe care am vzut-
o cnd am perceput iarşi lumea şi unica n
a crei privire aş vrea s mor

- Nu mi-ai rspuns la ntrebare, insist
Evlampionis, dup o mic pauz.

Rufio i suger printr-un semn s nu-l
oboseasc prea tare. ns, vrjitorul
aşteptase suficient pentru a-i fi imposibil
acum s se mai nfrneze.

- Da, tat, imi amintesc tot, mrturisi el
cu amrciune, nicio grij, am memoria
intact.

- şi atunci n-ai nimic s-mi reproşezi?!
strig omul, uluit.

- şi ce ţi-aş putea reproşa? zise el cu
tristeţe cu glas, examinnd distrat
carourile feţei de mas. C ignorndu-mi
liberul-arbitru, m-ai plasat n centrul
preocuprilor tale, c m-ai transformat
ntr-un cobai, iar medicaţia ta nu ddea
roade, c m chinuiai cumplit, deşi vedeai
c totul se terminase pentru mine Asta
vrei s-ţi spun?

- Erin, fiule, ştiu c ţi-am greşit mult,
spuse omul, dar n-am s-ţi cer iertare cci
am fcut doar ceea ce am crezut de cuviinţ
şi nu-mi pare ru. Dac ar trebui s trec
din nou prin acele clipe, fii sigur c aş
proceda ntocmai ca n acea sear.

Tnrul l cercet cu mhnire.

- Uite, accept s-mi porţi pic, dac asta
vrei, dar n-aş suporta gndul c tu m
urşti

Vrjitorul se opri, aşteptnd reacţia lui
Erin. Moşierul oft adnc, gust din vin ca
pentru a-şi face curaj, apoi zmbi cu
tristeţe.

- O vorb necugetat; nu trebuia s-o iei n
seam.

- Erin!

- Probabil c m credeam n agonie, altfel
nu-mi permiteam s-ţi vorbesc astfel, zmbi
el, stnjenit. şi ca s glumim puţin, dup
cte vd, nu s-a ndeplinit blestemul meu,
suntem nc aici, amndoi

Evlampionis pli dintr-o dat şi arunc o
privire ctre Rufio. Nemuritorul se scul
de pe scaun şi cei doi schimbar cteva
cuvinte pe şoptite. Erin se ncrunt.

- S-a ntmplat ceva?

- Erin, fiule, m ntrebam ce planuri ai,
dac te-ai gndit cumva la ce vrei s faci
n viitor? ntreb omul cu o und de
fţrnicie.

Erin simţi pericolul şi se retrase ncet n
carapacea sa.

- Ce planuri am? se mir el. Hm, pentru
moment, n-am niciun plan; sunt bucuros c
mi-am revenit şi m simt bine. Ce s vreau
altceva?

- Nu ştiu, bolborosi omul, poate ţi
doreşti un lucru sau simţi c ar trebui s
faci ceva?

Erin l msur pe vrjitor cu nencredere,
pe urm, trecu la figura lui Rufio, care i
se pru foarte comun şi expresiv ca o
bute goal. Binenţeles c tnrul se
nşel, anticarul era o persoan plcut,
numai c-şi ascundea cu grij tririle, iar
ct despre opinii, rar şi le exprima n
public.

- Nu, nu vreau s fac nimic deosebit,
rspunse Erin, cu sinceritate. Poate o s
m apuc din nou de administrarea moşiei,
dar asta mai trziu. n prezent, cred c-am
s-ţi ţin companie, n caz c nu te-ai
sturat de mine ca de mere acre, adug el,
zmbind.

Evlampionis se uit la Rufio, dup care
ncuviinţ, oftnd. nc n-aveau motiv s
se ndoiasc de vorbele lui, dar asta nu
nsemn c nu trebuia s fie cu ochii n
patru.


Nr Comentarii Comentatori
[ Comentează! ] [ Texte ] [ Autori ] [ HOME ]
Cenaclul Literar Online
«Noduri şi Semne»
Revista Boem@
EXPOZIŢIE DE CARTE
Eduard Zalle, Poezii din vremurile vechi (1977-1990), Ed. Eminescu, Bucuresti, 2009
ANTOLOGIE LITERARĂ
Arhiva de ANTOLOGII
FESTIVALUL ASPRA 2014
Biblioteca CENACLULUI
Cărţi publicate de membri
ACTIVITATE LITERARĂ
Arhivă IMAGINI
ATELIER LITERAR
Dicţionar de tehnici
Figuri de stil
Starea poeziei
Literatura fantastică
Curente literare
Reguli de ortografie
Ghid de exprimare
Contact
Istoria cenaclului
Membrii cenaclului
PUBLICÃ ŞI TU!
ONOMANTIA
MĂREŢIA OMULUI
MenStrict
Cel mai util cadou pentru iubita ta!
[ Free download]
Revista literara BOEMA
Editura InfoRapArt

OPINII
Opiniile sau punctele de vedere întâlnite aici aparţin celor care le-au exprimat.
POEZIE      PROZĂ      ESEU      TEATRU      UMOR      DIVERSE      BIBLIOTECĂ
Contact: webmaster@inforapart.ro              Copyright © 2002 - ANA & DAN