Cenaclul literar «Noduri si Semne» NODURI ŞI SEMNE Cenaclul literar «Noduri si Semne»
Cenaclul literar «Noduri şi Semne» - «Este foarte simplu sa fii fericit, dar este foarte greu sa fii simplu.» - [Rabindranath Tagore]
NOUTĂŢI POEZIE PROZĂ ESEU TEATRU UMOR DIVERSE BIBLIOTECĂ
HOME
CREAŢII LITERARE
Autori-Texte-Opinii
Adaugă un text
Modifică/Şterge text
Modifică/Şterge opinie
ÎNREGISTRĂRI
Înscrie-te!
Modifică înscrierea
Şterge înscrierea
Schimbă parola
NOUTĂŢI
Ultimul text plasat
Ultimul autor înscris
Lista textelor
Lista comentariilor
OPINIA TA
Spune-ţi părerea!
NOU! NOU! NOU!
Termeni & Condiţii
Link-uri utile
Vrei un site personal?
CyberPoems
Poeme cibernetice
Soft nominalizat la Concursul Naţional de e-content, mai-2005
[Free download]
SITE-URI PRIETENE
»  Portal de divertisment
»  Anticariat online
»  Poeme cibernetice
»  Meditaţii, meditatori
»  AnteCV - Testare online
»  Management sexual
»  Testare/evaluare offline
»  Pro LOTO 6/49, 5/40
  Vizitatori:  20224823  
  Useri online:   10  
Cenaclul «Spune ceva»

Revista literara BOEMA

Filme si aplicatii multimedia educationale

DONATI
PENTRU CULTURĂ


Anunţuri: Antologie literară colectivă  
Autor: Melesteu Cristian ( MelesteuCristian ) - [ PROZA ]
Titlu: Radiografia unei zile
Cristian Meleşteu

RADIOGRAFIA UNEI ZILE


1. ORA LA CARE, DE OBICEI, OAMENII ŞI PLIMB LINIŞTII CINII

Smbt. Ceasul meu indic ora 14.23. Mi-e lene s
opresc pe cineva şi s ntreb ct este ora, aşa c voi avea
ncredere n ceasul meu. Ca de obicei, cnd nu am ce face, mi
place s-mi pun ntrebri. De fapt, cel mai mult mi place s-
mi pun ntrebri plimbndu-m pe strad, mbrcat n costumul
meu gri şi cu cravata albastr, mergnd ncet şi lundu-mi
aerul unui om care se gndeşte la lucruri extrem de
importante. Deunzi, de exemplu, m ntrebam ce s-ar ntmpla
dac fericirea ar fi o pasre? Ne-am cumpra cu toii costume
de vntori, cini dresai, puşti, arcuri, praştii? Am ieşi pe
balcon şi, n timp ce ne bem cafeaua, ntre dou fumuri trase
din igar, am mpuşca tacticos o fericire mai mare sau mai
mic? Din toate aceste ntrebri se naşte alt ntrebare,
cci iat, ntrebarea este mama ntrebrii şi n acelaşi timp,
paradoxal, ntrebarea este fiica ntrebrii: noi, miopii, ce-
am face Doamne? I-am strigat ntrebarea asta şi lui Dumnezeu,
urcat pe turla celei mai nalte biserici din oraş, s fiu
sigur c m aude şi, imediat, a nceput s plou! Oare
adevrul st n picturile de ploaie? Oare ploaia ne-o d
Dumnezeu ca s cutm n ea rspunsul la toate ntrebrile pe
care le-am rostit sau care ne macin dar nu avem curajul s le
mbrcm n cuvinte şi s le lsm s circule printre oameni?
Eram hotrt s-mi rspund la aceast ntrebare, aşa c am
strns o sticlu de ap n timpul unei ploi toreniale (fapt
care m-a costat dou sptmni de guturai cci picturile se
ncpnau s intre prin gura sticluei şi eu m-am udat pn
la piele) şi m-am dus cu ea la un prieten chimist s-i fac o
analiz de laborator. Din pcate, nu a gsit dect hidrogen,
oxigen, şi cteva urme de cafea explicabile dac inem cont c
nu mi aduc aminte dac splasem sticlua nainte
De cele mai multe ori, dup ce mi pun attea ntrebri,
obosesc. Atunci m aşez pe o banc, mi aprind o igar şi m
uit dup oameni. Cred c dac aş fi avut un spirit academic aş
fi putut scrie un tratat despre ce sunt oamenii, ce
personalitate au, studiindu-le mersul şi nclmintea. De
exemplu, brbatul care trece pe trotuarul stng, are pantofii,
elegani dar comozi, cu urme de praf şi cu talpa tocit, ceea
ce denot un om care merge mult pe jos. Manşeta pantalonilor,
la spate, este foarte murdar de praf, semn c omul a avut
multe ntlniri şi a folosit aceast metod pentru a-şi şterge
pantofii. E clar, omul e un agent de vnzri. Merge repede,
chiar dac se vede dup cadena paşilor c e obosit, este un
agent de succes, un lupttor, cci eu n locul lui, dac aş fi
obosit, m-aş fi aşezat pe o banc. S studiem alt trector:
femeia aceea de pe mijlocul strzii nu se fereşte de
aglomeraie ci o caut. Are un mers lin, unduitor, nu se
grbeşte, dar este totuşi ncordat, ca o felin gata s sar
pe prad la momentul decisiv. Nu trebuie s ridic privirea ca
s ştiu c fundul ei caut prin fiecare mişcare ondulatorie pe
care o face, s atrag brbaii Pantofii ei sunt o imitaie
autohton dup firmele de marc, deci brbaii pe care-i
atrage n curs şi n patul ei fac parte din clasa de mijloc:
nu sunt bogai, dar nici nu-i d srcia afar din cas, este
un exemplu clasic al I.M.M.-urilor ambulante
Dar destul m-am uitat dup alii! Am obosit iar şi m
doare capul. ntotdeauna m linişteşte s m duc pe malul
rului şi s m srut cu o salcie pletoas. Cnd m satur de
srutat (cci niciodat salcia nu vrea s ajungem mai departe,
mi spune s o duc acas cci nu se cade s facem dragoste n
public, dar mi e fric de vecina care este cu ochii tot
timpul pe geam şi, n plus, e foarte bun prieten cu mama
care nu ştiu ce-ar zice dac ar afla c am adus o salcie
acas) m ntind pe pmnt şi-mi pun capul n poala ei şi-mi
şuier printre crengi poveşti dulci. De multe ori adorm, de şi
mai multe ori n-o bag n seam cci, deşi este foarte frumoas
nu este foarte inteligent, şi mi repet la nesfrşit
aceleaşi poveşti, lucru care, sincer s fiu, m cam
plictiseşte. Atunci m duc şi vorbesc cu rul, care mi spune
de fiecare dat alte şi alte lucruri despre locurile pe unde a
umblat, sau mi arat gnduri omeneşti scuturate n prag de
toamn şi aruncate de vnt n apa lui, ca s le nece
Pe vremuri, am avut un prieten yoghin. Sttea ore
ntregi, nemişcat, n poziia lotus şi m asculta fr s se
plictiseasc. Mnca numai verdeuri, respecta toate posturile,
miercurea şi vinerea inea chiar post negru, iar dac se afla
ntr-o ncpere n care se fuma, şi inea respiraia tot
timpul ct sttea acolo. n rarele momente n care mi-a
vorbit, am aflat c a transcedat n Tibet, unde a vorbit cu un
guru n vrst de 783 de ani, care tria gol, nfşurat n
prul şi barba lui, ca un cocon de vierme de mtase. De la el
a aflat c exist un loc unde anii pmnteşti sunt secunde,
deci oamenii pot trii mii şi mii de ani. Era un autodidact,
nva zilnic matematic, fizic, limbi strine, filozofie,
citea beletristic. Ajunsese la performana de a rezolva
probleme de matematic şi fizic de la olimpiadele
internaionale şi s vorbeasc 8 limbi strine, şi se pregtea
n continuare, convins c, avnd timpul de partea lui, peste o
sut de ani, sau peste o mie, va ajunge cel mai deştept şi
educat om din lume. ntr-o zi, n timp ce exersa o nou
tehnic de respiraie, pe trecerea de pietoni, l-a lovit o
maşin si prietenia noastr s-a sfrşit brusc
Cele mai multe necazuri mi s-au tras de la femei. S fi
avut 14-15 ani cnd bieii de la bloc, ca s-i scutesc de o
datorie de 50 de lei la barbut, m-au dus ntr-un cartier
mrginaş al oraşului, m-au lsat n dreptul unei uşi, spunndu-
mi s zic c sunt trimis de ei, c de restul se ocup ea. Ea,
se numea Suzana şi era o unguroaic de vreo 40 de ani, gras,
cu buzele vopsite cu prea mult roşu, cu un pr galben, murdar,
dar era femeie, şi eu m cam trezeam de la o vreme noaptea,
transpirat n urma unor vise neclare. Auzisem pe bieii mai
mari povestind seara la bloc, ce le fcuser fetelor, aşa c-
mi ddui pantalonii jos şi m repezii peste ea n pat. Peste 5
minute Suzana mi art rznd un galoş, pe care-l inuse
strns ntre picioare, ntrziind astfel prima mea ntlnire
cu locul acela att de plcut al femeii De atunci am mai fost
de multe ori pe la ea, pltind, sau, cnd nu aveam bani,
ducndu-i un colier sau o brar furate de la mama, ori un
borcan cu ardei, gogoşari castravei sau zacusc, furate de la
bunica. ntr-o zi, a venit la Suzana un brbat ntre dou
vrste, nalt, solid, cu musta. A venit şi a doua zi, şi a
treia, şi tot aşa, pn cnd, ntr-o smbt, a plecat napoi
de unde venise, lund-o şi pe Suzy cu el. De atunci mi doresc
s-o mai ntlnesc nc o dat s-i pun o ntrebare care m
macin de mult: ea, unguroaic ce nu reuşise s nvee bine
romneşte, şi avea nişte povesti fascinante despre mari
capitale ale pmntului n care fusese, şi despre coni,
marchizi, vedete de cinema, mari oameni de afaceri şi bancheri
ai lumii care-i puseser averile lor la picioare ca s o aib
o dat, prin ce ntorstur a sorii ajunsese n orşelul
nostru prfuit, de provincie? Destinele oamenilor, mai ales a
celor cu ci ntortocheate n via, cu urcuşuri
surprinztoare şi cderi bruşte, m-au fascinat mereu. Am citit
ntr-o revist despre un om care s-a nscut fr mini şi
nvase s scrie cu pixul inut n gur. Aşa, el i-a scris
lui Dumnezeu cea mai frumoas scrisoare pe care a scris-o
vreodat un muritor, apoi a rupt-o bucele, a luat-o n gur
şi a scuipat-o peste balcon, ntr-o zi cu vnt puternic.
Vntul este poştaşul lui Dumnezeu şi scrisoarea a ajuns la
destinaie. Dumnezeu a citit unul dintre petice şi i-a plcut
şi atunci i-a dat lui Sfntul Petru schoci şi l-a pus s
refac scrisoarea. Dup ce a citit scrisoarea şi-a dat seama
c omul are dreptate: sunt atia oameni care au dou mini şi
nu fac nimic şi, iat, omul acesta nu are nici o mn şi şi
doreşte s fac attea lucruri. Aşa c i-a trimis tot prin
intermediul vntului, o alifie cu care s se ung pe cioatele
braelor. Omului i-au crescut mini, dar acest lucru nu i-a
folosit prea mult. S-a fcut casier la Banca K şi ntr-o zi a
furat toi banii ca s fug cu nevasta lui frate-su, care
nevast de fapt, pe el iubise din totdeauna, dar nu i-o
spusese fiindc el nu avea mini, iar ea nu putea tri fr
mngieri. Şi acum omul zace n nchisoare şi blesteam clipa
cnd a luat pentru prima oar pixul n gur
Şi eu mi-am dorit mereu s scriu, dar nu ca omul acela
fr mini o scrisoare ctre Dumnezeu, cci aveam cam tot ce-
mi doream şi dac din cnd n cnd apreau n viaa mea
probleme sau necazuri ncercam s trec peste ele, convins c
Dumnezeu nu-i d mai mult dect poi duce. Eu vroiam s scriu
o carte care s rmn n conştiina oamenilor, s le
influeneze viaa, s le-o mbunteasc. Vorbisem cu foarte
muli oameni de afaceri, profesori, cercettori, oameni de
succes, ncercnd s aflu acel punct comun al lor şi s scriu
o carte care s fie o reet, ca s reuşeşti n via. Deşi
factorul determinant al acestei reuşite era cunoscut de toat
lumea, el fusese mbrcat n nişte lozinci prfuite care i
ascundeau profunzimea, una fiind chiar nscris pe toate
lozurile: Cine nu risc nu cştig!. Scrisesem deja primele
dou capitole ale crii, cnd, brusc, m-am mbolnvit:
nghiisem doi smburi de mslin şi simeam cum mi cresc doi
mslini n stomac, unul pe partea stng, altul pe dreapta. La
nceput nu a fost chiar aşa ru, eram doar puin balonat, dar,
cu timpul, crescur prea mult şi ncepur din cnd n cnd s
mi gdile cu frunzele creierul. De la gdilatul acesta m
apuca un rs al gndirii nemaipomenit. O prieten care m auzi
astfel rznd mi spuse: Du-te, drag, la un doctor!, şi
fiindc ineam mult la ea, i-am ndeplinit dorina. Doctorul
mi-a recomandat s beau ct mai puin ap ca s stopez
creşterea mslinilor şi s stau ct mai mult cu burta la
soare, poate se usuc... Fiindc era iarn, nu putem sta
ntins cu burta la soare, aşa c i-am urmat doar prima parte a
sfatului, de atunci am but numai whisky. ntr-o sear, dup
vreo 14 de sticle sau pahare de wiscky, nu mai ştiu foarte
clar, m-a apucat o melancolie ciudat. Mi-am adus aminte de
copilrie, de prisaca cu stupi a bunicului, lng care
sttusem attea clipe, şi, mai ales, mi-am adus aminte de
caietul n care fcusem nregistrri cronologice şi
sistematice cu privire la activitatea din cadrul stupului, la
rolul fiecrei albine. Am cutat n cufrul n care ineam
toate lucrurile mele de valoare şi l-am gsit! Am citit cu
atenie totul şi mi-am dat seama ce comoar in n mn! M-am
aşezat la maşina de scris şi am conceput un raport ctre şeful
statului n care i-am artat c Regina trebuie s fie stpna
rii şi totul trebuie organizat dup regulile Stupului.
Rspunsul la scrisoare a fost adus de doi indivizi foarte bine
mbrcai şi extrem de politicoşi, cci m sunaser nainte la
telefon şi mi spuseser s-i aştept. M mbrcasem n
costumul negru nou-nou, pe care mi-l cumprasem pentru
viitoarea mea cstorie cu celebra cntrea S., creia i
aflasem adresa de la un prieten taximetrist ce o dusese de
cteva ori acas, şi i scrisesem cernd-o de nevast, aşa c
eram pregtit pentru ntlnirea mea cu marele om de stat,
care, fr ndoial, vroia s m felicite şi poate chiar s m
decoreze pentru descoperirea fcut. n schimb, cei doi m-au
dus n faa unui om cu multe trese metalice pe umrul hainei,
probabil ca s aud cnd vine ploaia, cruia i-am spus, ca un
om bine crescut ce sunt, Bun ziua!. Tmpitule, mi-a
rspuns, crezi c şeful statului nu are altceva de fcut dect
s asculte pe toi analfabeii şi ftlii care cred c au
soluia tuturor problemelor?. I-am rspuns c nu sunt
analfabet, c sunt chiar liceniat al unei faculti, iar
referitor la termenul ftlu, l-am rugat, nefiind un termen
uzual n vocabularul meu, s mi-l defineasc pentru a-l putea
nelege. Cu ce te ocupi jigodie?, m-a ntrebat el enervat,
dovedind o incoeren clar n gndire, cci ntrebarea lui nu
avea nici o legtur nici cu ce m ntrebase prima dat, nici
cu termenul de ftlu pe care eu l rugasem s mi-l
explice. Sunt scriitor şi ziarist, i-am rspuns.. Bine,
atunci ia o coal de hrtie şi scrie aici despre cine
este Regina şi cine face parte din Stup, da la obiect, s
nu-mi bai cmpii ca-n articolele lea n care n loc s zici
clar care-i producia de gru şi porumb la hectar, te apuci s
ridici n slvi ranii pentru sudoarea care o vars, c cu
mine nu-i merge, te bag n mta imediat!. Am luat foaia de
hrtie şi pixul şi am scris, fr s bat cmpii c matca sau
regina este conductoarea stupului, iar din stup fac parte
albinele şi trntorii. A citit, a luat hrtia, a mototolit-o,
a aruncat-o, apoi s-a ridicat, a luat-o napoi, a ndreptat-o
mormind c hrtia aceea poate fi o prob, apoi s-a rstit la
mine: B, tu eşti tmpit?. I-am spus c atunci cnd venisem
mi-a spus c sunt tmpit, dar dac acum se ntreab e un lucru
bun, e un semn c se ndoieşte de justeea afirmaiei pe care
o fcuse iniial, şi, dac mai purtm dou trei discuii,
poate se lmureşte care este adevrul. S-a enervat, am vzut
c pe frunte i aprea o ven foarte groas care-i juca ca un
şarpe, mi s-a fcut mil de el şi i-am ntins flaconul
de Diazepam, care pe mine m ajut foarte mult, dar mi-a dat
peste mn şi a ieşit din camer spunnd: sta e de
competena lui Baniciu!. Baniciu era unul care se credea
doctor. Cel puin se mbrca ca ei, avea stetoscop, ştia s ia
tensiunea, dar era evident c nu poate fi doctor cci mi
punea nişte ntrebri extrem de copilreşti, la care un doctor
ar fi trebuit s ştie rspunsul: Cine este preşedintele
rii?, Cum l cheam pe cpitanul echipei naionale de
fotbal?, Care este cea mai mare stea a galaxiei
noastre?, Ci iezi avea capra cu trei iezi?, Cine a
mncat-o pe Scufia Roşie?, şi multe altele de acest fel,
apoi m puse s rezolv nişte probleme de matematic de clasa a
treia, s rspund la nişte ghicitori, printre care şi celebra
ghicitoare care se termin cu Ghici ciuperc-ntr-un picior
cei?, apoi mi ddu s citesc Pungua cu trei bani,
continuarea celebrei povestiri Pungua cu doi bani, şi mi
ceru s i-o povestesc. Mi se face foarte uşor mil de oameni,
o dat mi-am dat toi banii pe care-i aveam n cas unei
cerşetoare, şi am mncat o sptmn numai covrigi, pe
datorie, cci o cunoşteam pe covrigreas şi avea ncredere c
o s-i dau banii la salariu, aşa c mi s-a fcut mil şi de
omul acesta care vroia cu atta ndrjire s fie doctor şi i-
am rspuns ct am putut de detaliat la toate ntrebrile. Omul
a luat ns joaca sa de-a doctorul n serios: Suntei bolnav,
foarte bolnav, avei nevoie de mult odihn. Locul unde o s
v trimit o s v ajute.


2. MOARTEA CELUI DE-AL 60-LEA MINUT
ŞI NAŞTEREA UNEI ORE DE DUP - AMIAZ

Locul de odihn era un sanatoriu pentru cei suferinzi de
boli nervoase. Ne fceau cteva bi pe zi, bune, chiar dac nu
se prea pricepeau, cci apa era cnd prea rece, cnd prea
fierbinte. Camerele erau mari, spaioase, sanatoriul era un
fost conac boieresc foarte puin transformat şi modernizat. De
pe perei ne priveau mereu foştii proprietari mbrcai cu
fracuri negre şi cu pieptul plin de decoraii. Eu i priveam
mai rar, şi atunci pe furiş, cci aveau nişte ochi mari,
vultureşti, care m cam speriau
Curtea sanatoriului era mare, plin de iarb, flori şi
plopi, pe lng care şi mie mi plcea s trec adeseori,
netulburat de nimeni, aducndu-mi aminte de marii oameni ai
lumii care-mi influenaser tinereea prin modul lor att de
profund de a gndi şi prin adevrurile pe care mi le
dezvluiser prin opera lor: Platon, Aristotel, Descartes,
Bergson, Nietzche
n toate plimbrile pe care le-am fcut am fost oprit de
un grdule ce bara accesul ctre un drumeag ce se pierdea n
inima unei pdurice nvecinat cu conacul nostru. Am ntrebat
civa colegi mai vechi, un ngrijitor şi un asistent, l-am
ntrebat şi pe grdinar de ce este nlat gardul acela, dar
toi s-au uitat cu mil la mine, spunndu-mi c nu exist
nici un gard acolo! Ştiam c ascund ceva, o mare tain sau
poate eu eram singurul capabil s-l vd. Trziu, am cptat
curajul de a sri gardul şi de a m aventura s aflu unde duce
drumul, gndindu-m c dac m voi rtci, cineva şi va da
seama dup pijamale şi halat de unde vin, şi m va aduce
napoi. n plus, citisem multe cri, şi printre ele şi Hans
şi Gretel, aşa c nu am fcut greşeala de a-mi marca drumul
cu firimituri de pine ci cu pietricele albe, cu care avusesem
inspiraia de a-mi umple toate buzunarele La captul drumului
se afla o capel! M-am gndit c se ntmpl o minune, c nu
degeaba am fost eu alesul! Mi-am fcut trei cruci mari, fr
grab, aşa cum m nvase bunica, apoi am intrat. nuntru se
aflau dou morminte! Pardoseala, de lemn nnegrit, putrezit şi
mncat de carii, fusese smuls haotic, mai trziu am aflat c
stenii nfipseser trncoape, sape, drugi de fier, ca s
ajung la cele dou morminte unde şi dormeau somnul de veci
boierul şi soia lui, despre care circulau poveşti fabuloase
cum c ar fi luat cu ei n groap bijuterii nepreuite. Şi mai
trziu am aflat de la doi colegi de suferin care cam iubeau
butura şi mai sreau gardul s fug n sat, c cea mai mare
crcium i aparinea unuia care pe vremuri fura noaptea din
grdinile oamenilor ca s aib cu ce-şi hrni cei 9 copii
Am fost aşa de rvşit de imaginea celor dou morminte
profanate, c abia dup cteva minute am avut puterea s-mi
ridic privirea De pe perei, cu aurele jupuite de cuttorii
avizi de aur, cu veşmintele rupte şi prfuite, cu ochii parc
plngnd de jale, m priveau cinci ngeri. n copilrie mi-l
prefiguram pe Dumnezeu ca pe un moşule respectabil, cu barb
mare şi alb, cu o privire calm şi blnd, aşa cum l vedeam
stnd liniştit pe perne fcute din norişori, pe pereii
bisericilor n care bunic-mea, fie-i rna uşoar, m ducea
de srbtori s m rog şi s m spovedesc. Cnd am crescut, am
citit Biblia de mai multe ori, prima dat cu mintea şi nu am
acceptat-o, apoi cu inima şi totuşi, nu am neles-o, doar
cnd am lipit paginile rupte de attea rsfoiri, cu buci din
sufletul meu, am fost luminat şi l-am neles pe Dumnezeu n
ntreaga lui dimensiune. De atunci fusese cu mine, n mine, la
fiecare fraz pe care o scriam, la fiecare bucat de pine pe
care o bgam n gur, la fiecare femeie pe care o iubeam n
ziua aceea, pentru prima dat n via, m-am ndoit de
existena lui Dumnezeu! nelegeam c acceptase s-şi
jertfeasc fiul ca s spele omenirea de pcate, nelegeam
chiar c putuse s rmn surd la dezndjduitul strigt Eli,
Eli, lama sabactani!, dar nu puteam nelege cum, chiar n
nemsurabila lui buntate, acceptase s-i fie clcat şi
jefuit att de barbar casa! Atunci, brusc, din senin, n
mijlocul capelei apru o lumin cald, blnd şi m simii
ruşinat şi cu sufletul greu
Ziua urmtoare am mturat, am fcut curat, apoi am
aprins lumnri, am improvizat o cdelni dintr-o cutie de
conserve, am umplut-o cu tmie furat de la preotul Aurel ce
venea smbta s ne spovedeasc, şi, fiindc fusesem la foarte
multe comemorri ale personalitilor şi am o memorie
excelent, am inut o slujb de pomenire pentru rposai
I-am dat administratorului Anghel ceasul meu elveian,
brara şi lanul de aur, s le vnd şi s-mi cumpere vopsele
şi pensule, spunndu-i c peisajul m inspir şi trebuie
neaprat s-mi transpun sentimentele pe pnz. Am pictat dou
tablouri pe un cearşaf, ca s scap de curiozitatea celor din
jur, care bnuiau c se petrece ceva, avnd grij s folosesc
ct mai puin vopsea. Doctorul le-a vzut, i-au plcut, le-a
luat şi peste o sptmn mi-a adus un pachet de Kent,
vopseluri şi pnz, spunndu-i s mai fac şi altele. Nu vroiam
s-l supr pe domnu doctor, dar aveam alte treburi mai
importante: m apucasem s restaurez capela şi aveam atta
for, energie şi inspiraie nct eram convins c sunt doar
mna cu care lucreaz Dumnezeu, ca s nu se murdreasc de
vopsele Dup o sptmn m-am oprit din munc. Cioplisem dou
cruci de lemn pentru morminte n locul celor de marmur
furate, ngerii aveau acum haine noi şi aure care strluceau
de parc ar fi fost de aur! Eram mulumit, dar foarte obosit,
aşa c m-am ntins s m odihnesc.
- i mulumim c ai avut mil de oasele noastre care
ngheau de frig n haine rupte, de capetele noastre ce nu mai
puteau gndi cum trebuie pe jumtate sparte, mulumim c ne-ai
redat strlucirea, acum nu mai suntem sracii Raiului!
Locuiam de ceva timp ntr-un sanatoriu de nebuni, poate
trind printre ei m molipsisem şi eu de boala asta, dar,
Doamne, ngerii de pe perei mi vorbeau!
- Om bun, f-mi şi mie ochiul stng un pic mai mare, n
partea asta e ntuneric şi stnd atia ani, fr mcar lumina
unei lumnri, m tem c am fcut miopie
Era clar, ngerii mi vorbeau! I-am deschis mai mult
ochiul ngerului, şi, fiindc m rugase frumos, i-am schimbat
culoarea ochilor din cpruiul acela şters ntr-un albastru
viu, cum era vopsit şi sala noastr de mese. M cam costase
refcutul capelei, n plus, fiind un adept al lui Descartes,
nu eram prea sigur c tot ce se ntmpl este real, aşa c i-
am rugat pe ngeri s-mi ndeplineasc trei dorine, iar doi
dintre ei s-mi fac o surpriz. Prima dorin a fost s-mi
aduc n pustietatea asta o femeie care s-mi umple golul din
inim. A doua dorin a fost s m fac bine dac totuşi sunt
bolnav. A treia dorin era ca Baniciu, doctorul care m
bgase aici, s-mi devin coleg de camer. ngerii mi-au fcut
cu ochiul, s-au scuzat c nu pot bate palma cu mine şi vntul
ncepu s urle slbatic, ca un lup, iar clopotele pe care
bisericua ar fi trebuit s le aib, ncepur s bat,
pecetluind nelegerea noastr
ntr-o sear, deşi mi fcuser injecia, nu reuşi s
adorm. n minte gndurile negre jucau un joc de şah n care
gndurile albe şi mutau piesele din col n col, rmnndu-
le doar sperana c n-au s piard
O nelinişte mi cuprinsese inima ca o ghear de vultur
prada. M-am uitat ntr-o mic oglind, la lumina generoas a
lunii şi atunci am vzut pentru prima dat n via c ncep
s mbtrnesc. Cteva fire albe mi jucau prin prul nc
des, pe frunte mi erau spate cu o dalt şanuri
Ct de mici suntem şi cte ambiii avem, suntem nişte
rme care ne lfim n marea grmad de blegar, liniştii şi
mulumii, fr s ne dm seama c, ntr-o zi, se va gsi un
pescar nrit, care s fac abstracie de miros şi s
cotrobie cu un b dup noi, s ne prind, s ne age ntr-
un crlig şi s ne arunce, fr mil, momeal la peşti, am
realizat, trebuie s existe ceva care s dea sens vieii,
poate o alt via care s urmeze, e absurd ca totul s se
sfrşeasc! Mi-era ru, foarte ru, un ru sufletesc, care m
durea şi n mini, şi-n picioare, ca o febr muscularM-am
ridicat cu scrb de mine şi de oameni, hotrt s m duc n
pdure, la capel, s m-ntind pe-un mormnt şi s nu m mai
ridic niciodat de-acoloM-am plimbat pentru ultima oar pe
lng copacii din curte, i-am srutat şi i-am rugat s m
ierte c nu pot s-mi petrec ultimele clipe alturi de ei,
cci nu ne lsaser nici cravate, nici curele şi nu gseam
nici o sfoar mai groas, n plus mi-era fric s nu le rup
vreo creang
Am srit gardul s intru pe drumeagul bine cunoscut din
pdure, dar acolo nu mai recunoşteam copacii, iarba, crruia
nu se mai vedea. Am ridicat ochii spre cer s-i strig lui
Dumnezeu s m lase s ajung la capel, s m lase s scap de
doctori, de injecii, de nebuni, de ntrebri, de gnduri, de
rspunsuri care ntrzie s vin! Am rmas mut, ns, de
uimire! Undeva, n pdure, luminau dou stele albastre, sau
poate ochii lui Dumnezeu! Am czut n genunchi, am rostit o
rugciune, m-am nchinat şi-am plecat la drum, cluzit de
cele dou stele albastre
Capela era luminat feeric de zeci de lumnri, iar
nuntru, despletit, ntins pe podele, era un nger cu chip de
femeie (prima oar am crezut c e diavolul, att de frumoas
şi perfect era, apoi am realizat c totuşi diavolul nu este
att de ndrzne nct s se dezlnuie n casa domnului)
care-i ruga pe ceilali ngeri s se coboare de pe perete şi
s se iubeasc cu ea! Am intrat şi-am ştiut din clipa cnd ne-
am privit n ochi c n noaptea aceea, pentru mine, s-a nscut
dragostea care avea s m mntuie de toate pcatele ngerul m-
a luat n brae şi a nceput s m mngie şi s m srute pe
faa mea cu barba crescut şi neptoare, (ce lucru infam e
totuşi srutul, Isus, care a propovduit tot timpul iubirea a
fost trdat printr-un srut) apoi a nceput s dea din aripi
şi ne-am nlat, ne-am nlat, sus, sus, din ce n ce mai
sus, pierzndu-ne printre stele de toi ochii curioşi
De atunci ne-am mai avntat de multe ori n zbor, iar
ntr-o zi n care clopotele bteau vestind c va veni o
ninsoare de miei albi peste lume, iar la mas ne servir ou
roşii, ngerul meu nscu, n timp ce venea s ne ntlnim, la
rdcina unui copac, avnd ca moaşe o cprioar şi o bufni,
un biat cruia i puse numele de Ion, dup cel al unei
personaliti, pe care o ndrgise din prima clip cnd l
vzuse zmbind pe ecranul televizorului
O dat cu primele urlete ale micului Ion, viaa noastr
se schimb. ngerul avea mereu nevoie de bani, Pentru copil,
el trebuie s aib tot ce e mai bun, iar eu, nchis ntr-un
spital de nebuni, nu gseam soluii Mi-am adus aminte de
doctorul care-mi adusese un pachet de igri şi vopsele
spunndu-mi s mai pictez şi alte tablouri, aşa c m-am dus la
el şi i-am spus c-mi revine inspiraia şi c-i mai voi picta,
dar, fiindc prin munca mea creez o plusvaloare, crescnd
preul pnzei şi al vopselurilor cu imaginaia şi viziunea
asupra lumii, pe care o transpun n creaiile mele, nu pot
face lucrul acesta fr s fiu pltit. Mi-a spus s-i aduc
tablouri şi s n-am nici o grij: Ct mai multe, am o cas
mare, cu perei care sufer de pudoare c sunt dezbrcai şi
vreau s le croiesc haine din tablourile tale I-am adus şi
mi-a dat pe fiecare tablou o hrtie verde, pe care scria o
sut, s ai grij s nu te prind cineva cu ele, c dai de
belea!, şi de care ngerul meu a fost foarte mulumit.
Peste ani, n timp ce hoinream pe strzile capitalei,
am fost atras de un afiş ce anuna expoziia unui pictor cu
nume ca al meu. Am intrat n galeria de art şi-am vzut
portretele lui Gu, al lui Stan, al lui Vasile Bubosu, copaci
din curtea sanatoriului avnd atrnate de ramuri, la captul
unei curele groase, militreşte, pe doctori şi pe asisteni L-
am ntrebat pe un domn mbrcat la patru ace şi cu un trabuc
n colul gurii, ce prea gazda expoziiei, cam ct cost un
tablou. M-a privit din cap pn-n picioare, privirea i-a rmas
pe pantofii mei nu tocmai noi, şi mi-a rspuns fr poft,
ncet, de parc mi-ar dezvlui un mare secret: Mult, mult,
apoi a plecat ctre vizitatorii mai bine mbrcai
Timpul trecea şi, o dat cu el şi pofta de bani a
ngerului meu, care ncepuse s capete aspect uman: se
ngrşase, ncepuse s-şi vopseasc prul blond, iptor, se
mbrca cu haine foarte strnse pe corp şi de nişte culori
iptoare Munceam ns pentru copilul acela, pe care mi-l
aducea din cnd n cnd la capel s l vd. ncepuse s
vorbeasc, dar m supra: i spuneam s-mi zic tat, dar el
se ncpna s m cheme nenea

3. OMUL CARE MESTEC SECUNDE N LOC DE SEMINE
ŞI SCUIP MINUTE N LOC DE COJI

Cam n acea perioad mi-a sosit un nou coleg de camer,
n locul lui Corneluş, fost paraşutist, care murise ncercnd
s sar de pe acoperiş, la punct fix, cu o paraşut ncropit
dintr-un cearceaf. Noul meu coleg era doctorul Baniciu, cel
care m adusese aici! Omul venise ntr-o zi acas de la
serviciu, umpluse cada cu ap, şi şi bgase copiii, soia şi
bunicii n ea s i boteze! Nu m recunoscu, se credea Ion
Boteztorul şi-mi ddu 500 de lei din borseta lui plin cu
bani, de care copiii aveau grij s nu se goleasc niciodat,
ca s-l las s m boteze. I-am construit pentru 1.000 lei apa
Iordanului, dintr-un burlan pe care l-am despicat, apoi,
pentru 25 lei pe gleat, aveam grij ca fluviul s aib ap
curgtoare Pentru nc 200 lei m lsai convins s-i gsesc
pgni dornici s se creştineze. Norocul meu era c nu avea
memorie deloc, aşa c puteam s-i aduc ntotdeauna la botez pe
Gavril, Luca şi Matei, bolnavi care sufereau de mania
persecuiei religioase, bucuroşi s fie botezai şi s asculte
imnurile de slav nlate de Baniciu.
ngerul meu, acum cu fa uman (cptase ntre timp şi
un nume, att de şters ns, c nu mi-l mai aduc aminte), se
arta mulumit de banii pe care-i aduceam, m pupa pe obraz,
cteodat m şi sruta şi mi-l aducea des pe copil. Pentru el
munceşti, s nu pregei s faci nici un efort, e snge din
sngele tu, carne din carnea ta, uite cum i seamn la
ochi, mi spunea, mngindu-l pe Ion pe pr cu mna ncrcat
de brri groase de aur
Timpul trecea mai uşor, acum c aveam pe noul meu coleg
de camer, pe care-l puneam s-mi rezolve probleme de
matematic, s-mi rspund la ghicitori, s citeasc fragmente
din cri şi s le povesteasc. Eram şeful camerei şi dac
refuza s m asculte, rmnea n ziua aceea nemncat
Spre deosebire de mine, care mi simeam, pe zi ce
trece, mintea mai limpede, starea lui Baniciu se agrava, se
credea nchis n temniele lui Irod, şi ncepuse s strige tot
mai des c Alesul va veni, c mai avem foarte puin timp s ne
pocim, c vom fi toi supuşi judecii Lui şi vom plti
pentru toate greşelile noastre, pentru felul n care ne-am
purtat urt atia ani cu oamenii de lng noi
ntr-o diminea se ag de braul meu, czu n
genunchi şi mi spuse cu voce stins şi umil: Printe, mi
apas inima o mare tain pe care nu o mai pot duce Te rog ca
pe Dumnezeul pe care trebuie s-l inem ascuns n pivnie ca
s nu ne vad ochii care nu scap nimic, spovedeşte-m printe
şi iart-m pentru greşelile mele! Elibereaz-mi sufletul
printe, am fost unul dintre creatorii iadului aici, pe
pmnt, mi-e fric s ajung s triesc acolo pe lumea
cealalt!. Braul de care se agase şi pe care-l strngea cu
nverşunare, m durea, cred c pielea mi se nvineise, n
plus, simeam regretul n ochii lui, aşa c pentru 3.000 lei,
pe care mi-i ddu fr s comenteze, l-am bgat sub halatul
meu negru, mi-am odihnit mna pe capul lui, aşa cum fcea
printele Mihai, la care bunica m ducea n copilrie s m
spovedesc, şi l-am ndemnat blnd s-mi mrturiseasc mi
mrturisii c şi vnduse, prin intermediul unui avocat uns cu
toate alifiile, care reuşise s dateze actele cu cteva luni
nainte de intrarea lui n sanatoriu, pentru a nu putea fi
atacate de moştenitori, cele dou apartamente şi vila din
oraş, casa şi un petic de pmnt de la ara, maşinile, unor
strini plini de bani, pe care-i cunoştea din perioada cnd
nc era doctor şi care, atraşi de frumuseea mioritic a
plaiurilor noastre, ncepuser s mpnzeasc ara, sub
pretextul c-şi caut oportuniti de afaceri sau vor s-şi
completeze studiile, şi ncepuse s strng bani, (din aceia
verzui care-i trebu

Nr Comentarii Comentatori
1. n-am cuvinte sa-ti spun cit imi plac textele.AS FI VRUT SA LE SCRIU EU! zenobia
2. cu personajul din textele tale ma cunosc de mult.nu credeam ca ma asteapta aici din 2003. zenobia
[ Comentează! ] [ Texte ] [ Autori ] [ HOME ]
Cenaclul Literar Online
«Noduri şi Semne»
Revista Boem@
EXPOZIŢIE DE CARTE
Victor CILINCA, Masina de distrus tot, Ed.N'Ergo, Galati, 2001
ANTOLOGIE LITERARĂ
Arhiva de ANTOLOGII
FESTIVALUL ASPRA 2014
Biblioteca CENACLULUI
Cărţi publicate de membri
ACTIVITATE LITERARĂ
Arhivă IMAGINI
ATELIER LITERAR
Dicţionar de tehnici
Figuri de stil
Starea poeziei
Literatura fantastică
Curente literare
Reguli de ortografie
Ghid de exprimare
Contact
Istoria cenaclului
Membrii cenaclului
PUBLICÃ ŞI TU!
ONOMANTIA
MĂREŢIA OMULUI
MenStrict
Cel mai util cadou pentru iubita ta!
[ Free download]
Revista literara BOEMA
Editura InfoRapArt

OPINII
Opiniile sau punctele de vedere întâlnite aici aparţin celor care le-au exprimat.
POEZIE      PROZĂ      ESEU      TEATRU      UMOR      DIVERSE      BIBLIOTECĂ
Contact: webmaster@inforapart.ro              Copyright © 2002 - ANA & DAN