Cenaclul literar «Noduri si Semne» NODURI ŞI SEMNE Cenaclul literar «Noduri si Semne»
Cenaclul literar «Noduri şi Semne» - «Fericirea un episod trecator in marea drama a durerii.» - [F. M. Dostoievski]
NOUTĂŢI POEZIE PROZĂ ESEU TEATRU UMOR DIVERSE BIBLIOTECĂ
HOME
CREAŢII LITERARE
Autori-Texte-Opinii
Adaugă un text
Modifică/Şterge text
Modifică/Şterge opinie
ÎNREGISTRĂRI
Înscrie-te!
Modifică înscrierea
Şterge înscrierea
Schimbă parola
NOUTĂŢI
Ultimul text plasat
Ultimul autor înscris
Lista textelor
Lista comentariilor
OPINIA TA
Spune-ţi părerea!
NOU! NOU! NOU!
Termeni & Condiţii
Link-uri utile
Vrei un site personal?
CyberPoems
Poeme cibernetice
Soft nominalizat la Concursul Naţional de e-content, mai-2005
[Free download]
SITE-URI PRIETENE
»  Portal de divertisment
»  Anticariat online
»  Poeme cibernetice
»  Meditaţii, meditatori
»  AnteCV - Testare online
»  Management sexual
»  Testare/evaluare offline
»  Pro LOTO 6/49, 5/40
  Vizitatori:  20224761  
  Useri online:   8  
Cenaclul «Spune ceva»

Revista literara BOEMA

Filme si aplicatii multimedia educationale

DONATI
PENTRU CULTURĂ


Anunţuri: Antologie literară colectivă  
Autor: Lisandra Alba ( lisandra alba ) - [ PROZA ]
Titlu: CUM E SA FII NESIMTIT?
MESTEACNUL

Amintirile, speranele şi mai ales
dezamgirile copilriei nu se uit imediat
dup ce boarea adolescenei a trecut peste
ele, ci rmn in mintea ta, n sufletul tu,
influenndu-te, poate, mai trziu...
mi amintesc şi acum...era o var
cald, iar din podul vechi, cu podele ce
scrie sub apsarea piciorului, cu geamuri
nalte, prin care lumina-şi croieşte drum,
nu se mai vedeau dect acoperişurile caselor
vecine şi dealurile din fa.in minte c
stteam n vrful picioarelor, ca s pot
vedea prin geamurile prfuite dealurile din
fa, pe care soarele apunea.M uitam, m
tot uitam...cci era un lucru care m
atrgea n mod deosebit, care-mi capta
ntreaga atenie: mesteacnul...
Pe tot dealul cel mare din
fa se afla numai un copac, dar nu era un
copac obişnuit, ci unul cu totul ieşit din
comun: era nalt, foarte nalt, deoarece mie
mi se prea c atinge soarele.Ramurile lui
se rsfirau pe cerul senin, iar el prea
att de mndru, dar att de singur...Totuşi,
singurtatea lui m fcea s-l admir.Dar cel
mai ciudat lucru al lui era culoarea
scoarei: alb. Abia mai trziu aflasem c
iubitul meu pom era un mesteacn.Acest
lucru, orict ar prea de simplu, m-a
dezamgit.Pentru mine, silueta din vrful
dealului era ceva ce numai eu l puteam
vedea.Era ceva venit din alt lume, doar
pentru mine... Trista veste mi-a fost dat
de ctre un amic.l chemasem n tain n
podul casei, ca s i mprtşesc o frm
din fericirea mea.De cum a privit prin
geamul prfuit, şi-a ntors privirile spre
mine:
-De asta m-ai chemat? Ca s-mi ari
un mesteacn ?Apoi a nceput s rd.Dar nu
de mine rdea, ci de ,,eroul copilriei
mele, mesteacnul...
De atunci n-am mai chemat pe nimeni
s-mi vad mesteacnul, şi nici n-am mai
vorbit nimnui despre el. i consideram pe
toi nedemni de mesteacnul meu. Eu eram
mereu dus cu gndul spre el...m gndeam la
btrneea lui, la nelepciunea pe care a
acumulat-o n tot timpul vieii
sale...mesteacnul devenise noul meu tovarş
şi pe zi ce trece l admiram cel mai
mult .De la geamul din pod i mprtşeam
gndurile mele, impresiile şi suferinele...
Dar, vara s-a sfrşit, şi a trebuit
s m despart de prietenul meu. I-am
spus ,,Adio!, şi am plecat cu lacrimi n
ochi...
De la fereastra blocului n care
locuiam priveam mereu n zare, cutnd din
ochi mesteacnul.
n acea toamn am fost doar cteva
zile n vizit la bunici...Şi mi-am zrit,
pe geamul nalt şi prfuit,
prietenul...Sttea singur, seme şi mndru
pe culmea dealului, mpodobit de frunze
aurii.Vntul ce btea i mprştia ramurile
pe cerul noros, iar ploaia-l ndoia sub
apsarea ei.Dar el nu prea s fie afectat
de venirea toamnei.Era exact copacul din
timpul verii, doar c nu mai era
verde.Rmsese tot seme,mndru şi
singur.Rmsese singur, singur s nfrunte
vntul şi ploaia rece a toamnei, gerul şi
viscolul iernii.Dar tot singur se bucura şi
de nfloritoarea primvar cu corul de
psri, tot singur se legna n adierile
vntului de var...
Iarna, copacul meu era apsat de
greutatea zpezii, dar crengile lui tot mai
atingeau cerul.
Venise, n sfrşit, primvara.De cum
am ajuns la bunici, m-am urcat n podul
vechi.Acum nu mai trebuia s stau n vrful
picioarelor ca s-mi pot vedea
mesteacnul.Geamul era parc mai prfuit,
iar n colul su, o rndunic-şi fcuse
cuib.
Pe tot dealul din fa nu mai era
nimic. Doar obrazul soarelui. Mesteacnul nu
mai era. Plngeam...plngeam ncet, mpreun
cu soarele ce prea mai trist ca niciodat...
Aici era sfrşitul...sfrşitul
visului meu. Podul bunicii miroase n
fiecare var a vechi, podelele scrie şi
azi, geamurile prfuite gem sub apsarea
timpului, dar parc nimic nu mai este ca n
acea var a bucuriei şi a copilriei.
Adio amintiri! Adio mesteacn! Adio
copilrie....





Nr Comentarii Comentatori
[ Comentează! ] [ Texte ] [ Autori ] [ HOME ]
Cenaclul Literar Online
«Noduri şi Semne»
Revista Boem@
EXPOZIŢIE DE CARTE
Claudiu-Nicolae SIMONATI, Orasul natal, Ed. Univ. Lucian Blaga, Sibiu, 2008
ANTOLOGIE LITERARĂ
Arhiva de ANTOLOGII
FESTIVALUL ASPRA 2014
Biblioteca CENACLULUI
Cărţi publicate de membri
ACTIVITATE LITERARĂ
Arhivă IMAGINI
ATELIER LITERAR
Dicţionar de tehnici
Figuri de stil
Starea poeziei
Literatura fantastică
Curente literare
Reguli de ortografie
Ghid de exprimare
Contact
Istoria cenaclului
Membrii cenaclului
PUBLICÃ ŞI TU!
ONOMANTIA
MĂREŢIA OMULUI
MenStrict
Cel mai util cadou pentru iubita ta!
[ Free download]
Revista literara BOEMA
Editura InfoRapArt

OPINII
Opiniile sau punctele de vedere întâlnite aici aparţin celor care le-au exprimat.
POEZIE      PROZĂ      ESEU      TEATRU      UMOR      DIVERSE      BIBLIOTECĂ
Contact: webmaster@inforapart.ro              Copyright © 2002 - ANA & DAN