Atunci cand am revenit de la Agigea, 
(Festivalul de creatie literară al 
portalului poezie.ro) mi-am dorit foarte 
mult sa scriu despre evenimentul la care am 
participat. Am facut cateva încercari. Nici 
una nu m-a multumit însa. Mi-a fost pur si 
simplu imposibil sa iau decizia de a publica 
ceea ce am scris. 
	Mi-am dat seama la un moment dat ca 
eram plin de imagini. Ceva asemanator unor 
decupaje din ziare si reviste. Franturi de 
fraze, înlantuiri de imagini, impresii 
socante, suntete stranii. Toate se 
suprapuneau si dansau înauntrul meu 
înnebunitor, dar nu se legau. Pur si simplu, 
refuzau sa devina ceva. Altceva. Altceva 
decat un banal colaj din franturi de 
realitate. Refuzau sa devina materie prima, 
încapatanandu-se sa ramana fragmente parca 
disparate, ale unei realitati stranii, ale 
carei sensuri îmi scapau.
	Apoi, viata a trebuit sa îsi urmeze 
cursul. "Vacanta" literara, a trebuit sa ia 
sfarsit si am revenit la activitatile mele 
cotidiene. Undeva înauntrul meu, stiam ca 
într-o zi, toate aceste fragmente de 
realitate interioara si exterioara, vor 
trebui sa cedeze, sa fuzioneze si sa devina 
materie prima. Acea materie prima care sa-mi 
permita sa exprim ceva care sa semene cu 
mine si totusi, sa fie altceva.
	Atunci cand am scris "Dragi colegi I", 
eram într-un moment în care facusem pasul, 
poate primul pas important catre altceva. 
Home Business pe Internet.
	Internet-ul este un fenomen complex, 
cu care am facut cunostinta prin anul 2001. 
Acum, dupa cinci ani de "hoinareala" pe 
Internet, am descoperit foarte multe din 
aceasta fascinanta lume si totusi, îmi dau 
seama cat de multe asteapta înca sa fie 
descoperite.
	Una dintre descoperirile care m-au 
marcat, este si "poezie.ro".
	Aici, în paginile acestui forum 
aparte, am descoperit prieteni noi, idei noi 
si am publicat ceva mai multe din scrierile 
mele. Aici am fost citit, am provocat 
reactii si în fine, am trecut dincolo de 
ecranul lumii literare virtuale, întalnindu-
ma cu o parte din cei de dincolo de ecran.
	Atunci cand eram înca sub impresia 
zgomotoasa a evenimentului Agigea, nu am 
putut sa identific un detaliu extrem de 
important: Omul de dincolo de ecran.
	Acum cand scriu aceste randuri, mi se 
pare chiar hilar, pentru ca am ajuns la 
Agigea, avand drept principal obiectiv 
tocmai aceasta "de-virtualizare" a colegilor 
mei. Voiam sa cunosc scriitorii de dincolo 
de ecran. Sa "pun mana" pe ei.
	Unul dintre socurile care m-au blocat 
atunci si pe care le-am constientizat abia 
acum, este generat de o realitate pe care nu 
am crezut ca o pot trai. O realitate cu care 
m-am confruntat, dar pe care am refuzat 
undeva în strafundurile mele sa o accept, 
pentru ca mi se parea aberanta si pe cale de 
consecinta, imposibila: Virusul literar.
	Singura paralela care îmi vine în 
minte pentru a oferi o imagine cat de cat 
coerenta, este aceea a agentului Smith, 
"Agent Smith" din filmul Matrix.
	Ce vreau sa spun?
	Am descoperit ca este posibil ca 
datorita mediului virtual, sa devii 
"cineva", fiind totusi un NIMENI. Am 
întalnit un astfel de nimeni, care s-a 
manifestat zgomotos, vulgar, grosolan, 
atoatestiutor, ca si cum s-ar fi aflat în 
continuare pe Internet, la adapostul sigur 
din spatele ecranului, al "User ID" si al 
unui "password".
	Am descoperit atunci cauza unor 
polemici virulente pe care nu le-am înteles 
si la care am refuzat sa particip altfel 
decat cvasi-pasiv, citind.
	Am înteles ceva ce pana la contactul 
socant cu realitatea, mi se parea imposibil: 
civilizatia internet a dat nastere unei 
specii stranii de umanoid: umanoidul care nu 
exista decat în lumea virtuala, desi are un 
corespondent rudimentar si aici, în luimea 
concreta.
	Ce vreau sa spun? Am observat --- si 
nu e vorba numai de poezie.ro ci în general 
de Internet, ca a aparut un gen de 
"producatori" de diverse, care scriu, sau 
produc ceva în mediul virtual. Dar, o fac de 
asa maniera, încat parca s-ar adresa 
ecranului. Mai exact, ignora un fapt 
esential: faptul ca în spatele fiecarui 
ecran se afla totusi o fiinta umana. O 
fiinta umana care trebuie tratata ca orice 
fiinta umana, cu un minim de respect, 
consideratie, decenta.
	Dar toate acestea, sunt pana la urma 
rodul educatiei. Mai precis al 
autoeducatiei, al autoinstruirii, al 
autocontrolului. Cum pot sa apara decenta, 
consideratia, respectul, civilizatia, 
educatia, autocontrolul, altfel decat din 
interactiunea directa cu semenii nostrii, 
adica, din experienta de viata? Privind prin 
aceasta prisma, devine destul de evident un 
fapt: la adapostul anonimatului pe care îl 
ofera Internetul, poate oricine sa faca 
aproape orice. Poate sa îsi etaleze orice: 
grosolania, frustrarile, lipsa de educatie, 
sferto-doctismul, ignoranta, incultura 
crasa, animalismul, primitivismul, 
agresivitatea, obscenitatea. Ecranul suporta 
practic orice. Pentru a publica pe Internet, 
nu e nevoie de cine stie ce. Scris, citit si 
un pic de cunostinte de utilizare a 
calculatorului. Un pusti de 10 ani, care a 
avut calculator de pe la trei ani, a avut 
timp destul sa devina "copilul teribil" al 
familiei. Nu vreau sa detaliez, dar voi 
spune doar ca am vazut destule cazuri de 
copii "geniali" care, dat fiind faptul ca 
parintii n-au depasit scoala profesionala ca 
nivel de instructie, au ajuns sa dicteze în 
casa si sa fie priviti ca niste zei, la cei 
cativa ani ai lor.
	Acesta este unul dintre efectele 
sociale nedorite ale Internetului: Idolii de 
mucava. Idoli care ajung sa îngroase 
randurile infractorilor, ai lumii interlope. 
Idoli a caror varsta poate începe chiar de 
pe la 3 ani. Ce se poate cere de la un 
astfel de copil la varsta de 15- 17 ani? 
Unui copil a carui instructie, cultura si 
cunoastere au început la 3 ani, în fata 
monitorului si se rezuma la violenta 
cultivata prin jocuri pe PC, frauda 
electronica, teribilisme infantile, situri 
porno si alte astfel de tentatii facile ale 
Internetului? Tentatii care parintilor le 
sunt total necunoscute, pentru ca --- nu-i 
asa? --- ei sunt "prea batrani pentru 
chestii din astea", "lasa copilul sa se 
distreze". Numai ca "odorul", "copilul" 
crescut si educat de jocurile de tip "point 
& shoot", habar nu are care este diferenta 
dintre a trai în lumea reala si a te juca în 
lumea virtuala. Ca dincolo de fiecare ecran, 
exista o fiinta umana.
	Ca viata, înseamna cu totul altceva 
decat "F2 - Save" si "F3 - Load". Ca lumea 
virtuala, Internetul, reprezinta o parte 
infima a ceea ce înseamna Viata, Omenire, 
Univers.
	Nu trebuie sa uitam nici o clipa Omul 
care se afla în spatele fiecarui ecran. 
Exista multi oameni de mare valoare care au 
înteles ca Internet este un mijloc de 
comunicare care "dizolva" distantele fizice, 
care poate servi la raspandirea cunoasterii 
cu costuri infime. Ar trebui un material 
vast, fie si numai pentru a inventaria 
succint o serie de resurse pe care eu le-am 
gasit pe Internet si sunt constient ca nu am 
explorat poate mai nimic din ceea ce exista 
în aceasta mare de informatie, numita 
generic "Internet".
	Am întalnit la Agigea în egala masura 
si pusti idiotizati de excesul de lume 
virtuala, dar si fiinte umane a caror varsta 
îi încadreaza în categoria "copii", dar a 
caror maturitate, responsabilitate, bun 
simt, umor si spontaneitate, îi plaseaza cu 
mult dincolo de varsta fizica, într-o lume a 
responsabilitatii, a colaborarii, a 
creativitatii. O lume care m-a facut sa îmi 
întaresc convingerea ca Internetul, 
calculatorul si lumile virtuale în general, 
pot fi asimilate în fiinta umana si pot 
genera un salt real în civilizatie si 
cultura.
	Un alfel de fiinta umana.
	Abia acum, scriind aceste randuri, am 
reusit sa înlatur blocajul si perplexitatea 
care m-au izbit la Agigea. Ca întotdeauna, e 
nevoie de timp pentru a aduce la suprafata 
si a pune în cuvinte o experienta extrem de 
densa, desfasurata într-un timp foarte 
scurt. Am fost întrebat de cateva ori de 
unii dintre cititorii mei care nu publica 
sau nu publica pe poezie.ro, de ce public pe 
poezie.ro. Atunci, nu am putut raspunde 
decat formal. Un alt raspuns abia acum îl 
pot da. Pentru ca POEZIE.RO, este o lume, un 
univers. Nu numai literar. Este un fenomen 
complex, o sinteza umana unica. O sinergie 
între creatia literara, oameni cu profesii 
foarte diferite, conceptii diferite, 
mijloace de expresie diferite, 
sensibilitate, expresivitate, calculatoare 
si Internet.
	Desi am cautat mult, n-am gasit nimic 
similar. Am gasit cenacluri literare, 
reviste, etc. Dar POEZIE.RO, este toate 
acestea si totusi, este cu totul altceva. 
ALTFEL.
	POEZIE.RO, exista DINCOLO DE ECRAN.