Cenaclul literar «Noduri si Semne» NODURI ŞI SEMNE Cenaclul literar «Noduri si Semne»
Cenaclul literar «Noduri şi Semne» - «Imaginatia este mai importanta decat cunoasterea. Cunosterea este limitata, imaginatia inconjoara lumea.» - [A. Einstein]
NOUTĂŢI POEZIE PROZĂ ESEU TEATRU UMOR DIVERSE BIBLIOTECĂ
HOME
CREAŢII LITERARE
Autori-Texte-Opinii
Adaugă un text
Modifică/Şterge text
Modifică/Şterge opinie
ÎNREGISTRĂRI
Înscrie-te!
Modifică înscrierea
Şterge înscrierea
Schimbă parola
NOUTĂŢI
Ultimul text plasat
Ultimul autor înscris
Lista textelor
Lista comentariilor
OPINIA TA
Spune-ţi părerea!
NOU! NOU! NOU!
Termeni & Condiţii
Link-uri utile
Vrei un site personal?
CyberPoems
Poeme cibernetice
Soft nominalizat la Concursul Naţional de e-content, mai-2005
[Free download]
SITE-URI PRIETENE
»  Portal de divertisment
»  Anticariat online
»  Poeme cibernetice
»  Meditaţii, meditatori
»  AnteCV - Testare online
»  Management sexual
»  Testare/evaluare offline
»  Pro LOTO 6/49, 5/40
  Vizitatori:  20297428  
  Useri online:   1  
Cenaclul «Spune ceva»

Revista literara BOEMA

Filme si aplicatii multimedia educationale

DONATI
PENTRU CULTURĂ


Anunţuri: Antologie literară colectivă  
Autor: Liliana Cristea ( licr ) - [ POEZIE ]
Titlu: Rzboiul bunicului

Bunicul meu a cstigat rzboiul si noi n-am stiut
nimic despre asta pentru c atunci cnd s-a ntors acas arta
ca un nvins. De fapt el n-avea de unde s stie c a cstigat
rzboiul pentru c altfel era imaginea lui despre victorie.
De altfel bunicul nici nu stia s citeasc atunci cnd
s-a ntors din rzboi si atunci cnd a nvtat era prea
trziu, rzboiul se mai ntmplase o dat si nimeni nu mai
stia precis dac a cstigat cineva ntr-adevr si nici dac
rzboiul fusese sau abia urma s nceap.
Bunicul sttea uneori seara n fata casei si privea
strada, dincolo de ea era un capt de pdure unde nu ne
dusesem nici unul niciodat din lips de curiozitate. Ne
adunam n jurul lui tcuti, nu prea stiam s ne jucm, nici eu
nici fratele meu, nu ne nvtase nimeni iar bunica tcea tot
timpul ca si cum ar fi ascuns o mare rusine.
Pdurea de dincolo de strad nu ne-a tentat niciodat,
nu se vorbea despre ea n cas iar bunicul, singurul care le
stia pe toate tcea si despre asta.
Bietii de la scoal se ludau c bunicii lor le
povestesc lucruri nemaiauzite din rzboi, ma toti bunicii
fuseser pe acolo, asa nct nou rzboiul sta ni se prea
tot un fel de oras mare, ciudat, parsiv si mbietor, plin de
aventuri, un loc viu unde abia asteptam s ajungem si noi dup
ce aveam s crestem.
Din tcerile bunicului ntelegeam orice, ele erau
bogae n mesaje, fratele meu nu ntelegea mare lucru si eram
nevoit s-i explic pe ndelete fiecare tcere a bunicului n
parte.
Mie mi se prea normal ca el s tac. ntotdeauna
tcuse, chiar si nainte de a pleca la rzboi, nici mcar n-a
spus c are de gnd s plece la rzboi, a plecat doar o dat
cu ceilalti si s-a ntors dup ctiva ani mbrcat ntr-o
hain de soldat si cu o ranit n spate. Stiam numai eu toate
astea, ceilalti n-aveau cum, singurii martori ai plecrii sale
erau bunica cu care se nsurase cu putin nainte de plecare si
fratele su, unchiul Alec, cu care bunicul nu vorbeste pentru
c n-a fost la rzboi. Ceilalti din cas se fceau doar c
stiu c bunicul a fost la rzboi, c a cstigat si s-a ntors
la bunica, o femeie ca si inexistent din vreme ce nimeni nu
pomenea n vreun fel, probabil murise la nastere, asa ne
plcea nou s credem, oare la nasterea ei sau a mamei?
Oricum, era ca si cum ar fi murit n rzboi, un altfel de
rzboi de care n-aveam cum s stim.
Din cauza bunicului zgomotele din casa noastr de la
marginea drumului sunt foarte rare, nu prea avem nevoie de
cuvinte, repetm doar gesturi nvtate unii de la altii, ne
privim cu dezaprobare si tcem unii la altii, adic eu,
fratele meu, mama si bunicul.
N-a mai plouat de cteva zile si grdina se vestejeste
vznd cu ochii, pn si tufele mari si slbticite de stevie
din jurul casei din care mama face toate mncrurile cu
putint s-au pleostit iar frunzele au cptat o culoare
putred. Tufele astea au povestea lor, sunt singurele din tot
trgul, nici chiar unchiul Alex, ct e el de mare grdinar nu
are asa ceva, se zice c le-ar fi adus bunicul din rzboi, de
fapt nimeni nu zice asa ceva dar la noi nu prea e loc de
ntrebri si atunci, cnd ceva pare a fi inexplicabil ne zicem
c a fost adus de bunicul din rzboi. Iar dac se ofileste
grdina si stevia nseamn c iar va trebui s mergem n
partea cealalt a orasului la unchiul Alec s muncim de
dimineat pn seara s-l ajutm s putem s aducem si acas
legume si zarzavaturi verzi.
Unchiul Alec st pe malul fluviului, toamna ne mutm
la el s fim mai aproape de scoal si pn de Crciun nu ne
ducem de loc acas, este fratele cel mai mic al bunicului, el
n-a fost dect dou sptmni la rzboi si n-avea cum s-l
cstige de-adevratelea, iat dece nu tace de loc si bunicul
nu-i vorbeste. Nici cnd s-au mprtit locuri de cas
veteranilor n-a tcut, s-a zbtut si a prins un loc pe
marginea drumului unde-s grdinile mai roditoare. naintea lui
sttuse acolo un strin care nu s-a mai ntors din rzboi, ca
si bunica, nu-mi era ns clar de ce nu se ntorsese strinul
acela, el de partea cui luptase, murind el acolo, cstigase
sau pierduse rzboiul, prea usor i s-a dat grdina altuia.
Oricum, n urma lui unchiul Alec a gsit ctiva pomi
si un petec de vie cu care-si ndulceste traiul de holtei, nu
s-a nsurat, el zice c nici o femeie nu merit s stea
alturi de un nvingtor de rzboi dar lumea sopteste c ar
avea un betesug ascuns, un fel de rzboi interior, zicem noi,
fratele meu si cu mine.
Unchiul Alec vorbeste mult, munceste toat ziua n
grdin si se laud. Mie nu-mi place unchiul Alec, m oboseste
prea tare, mi-e mai la ndemn s ascult tcerile bunicului,
sunt mai bogate dect vorbele unchiului, cnd vine vremea s
m mut pe malul fluviului sunt peste msur de trist, nici nu-
mi vine s m mai duc la scoal, fratele meu rde de mine, el
l admir pe unchiul Alec, viseaz s-i mosteneasc grdina si
singurtatea vorbreat, i place s stea pe malul fluviului
cu bietii, s fumeze si s bat cmpii. Oricum, sunt mai mare
dect el si trebuie s m asculte cu toate c adeseori m
priveste cu nesupunere. Abia asteapt s termin scoala si s
scape de mine. Şi eu de el.
Mie mi se pare c bunicul vorbeste numai n zilele
cnd sunt la unchiul Alec si turbez de ciud cnd mama m
trimite la grdin sau cnd ncepe scoala. Mult vreme nici n-
am stiut c iarna, cnd luam vacant??? acas lumea
srbtoreste ceva. Erau de fapt mai multe srbtori din care
se desprindea Crciunul. La radio auzeam doar cntece
rzboinice, coruri de brbati care ne duceau cu gndul la
nfrngerile din familia noastr si care nu ne aduceau nici un
fel de bucurie, mai ales n zilele acelea mama srbtorea
mortii, adic pe bunica si pe tata. n zilele acelea bunicul
sttea la fereastra buctriei ce ddea spre sosea si pdure
si tcea.
Prima iarn petrecut pe malul fluviului m-a fcut s-
l pricep ct de ct pe unchiul Alec. Mic si uscat, se misca cu
mare repeziciune prin cas si prin grdin, fcea drumuri dese
la beci cu o can n mn si stiam c bea. Serile vorbea mai
mult dup ct de mult buse n timpul zilei si-mi povestea o
grmad de lucruri fr important, aproape c nu mai stiam
dac ntr-adevr are nevoie de un ucenic sau doar nu mai
suport singurtatea din timpul iernii. Dup prima ninsoare am
plecat acas. Tufele de stevie erau uscate si casa se putea
vedea acum de departe ca un punct de vam naintea pdurii si
am fost tentat s trec drumul.
Cu crengile despuiate copacii singuratici se
desprteau n fata pasilor mei. Ştiam din auzite c e doar un
capt de pdure dar nu ajunsesem nc la captul cellalt, mi
se prea doar c aud undeva n fat zgomotul orasului. n cele
din urm am ajuns pe malul fluviului, nu departe de grdina
unchiului Alec. Aproape de iesirea din pdure era o cocioab
n care am intrat. O btrn mesteca ntr-o oal din care
venea miros de stevie fiart. M-a privit si din tcerea ei am
nteles c pierduse si ea rzboiul.
M-am ntors. Acas l-am gsit pe bunicul privind pe
geam. Am stiut atnci de ce mama aprinsese o singur lumnare
n loc de dou. Cealalt sttea stins n mna bunicului, iar
despre tata stiam sigur c murise fr s fi fost n rzboi si
fr s aflu vreodat dac pierduse sau cstigase.
n primvar a venit un om si ne-a spus c unchiul
Alec a murit. Fr s vreau l-am privit pe bunic si am nteles
c nu mai arat ca si cum ar fi pierdut n rzboi, c de fapt
el cstigase rzboiul fr s spun la nimeni si c unchiul
Alec era acela care pierduse.

Nr Comentarii Comentatori
[ Comentează! ] [ Texte ] [ Autori ] [ HOME ]
Cenaclul Literar Online
«Noduri şi Semne»
Revista Boem@
EXPOZIŢIE DE CARTE
Simon AJARESCU, Metantmplari, Ed. Porto Franco, Galati, 1990
ANTOLOGIE LITERARĂ
Arhiva de ANTOLOGII
FESTIVALUL ASPRA 2014
Biblioteca CENACLULUI
Cărţi publicate de membri
ACTIVITATE LITERARĂ
Arhivă IMAGINI
ATELIER LITERAR
Dicţionar de tehnici
Figuri de stil
Starea poeziei
Literatura fantastică
Curente literare
Reguli de ortografie
Ghid de exprimare
Contact
Istoria cenaclului
Membrii cenaclului
PUBLICÃ ŞI TU!
ONOMANTIA
MĂREŢIA OMULUI
MenStrict
Cel mai util cadou pentru iubita ta!
[ Free download]
Revista literara BOEMA
Editura InfoRapArt

OPINII
Opiniile sau punctele de vedere întâlnite aici aparţin celor care le-au exprimat.
POEZIE      PROZĂ      ESEU      TEATRU      UMOR      DIVERSE      BIBLIOTECĂ
Contact: webmaster@inforapart.ro              Copyright © 2002 - ANA & DAN