seara se abate
în chiar minutul când aş fi vrut sã zâmbesc
vara nu mai pleacã
de fapt nu pleacã din vina mea
care am refuzat sã mã întorc împreunã cu ea
în tulpinile copacilor
eu nu vreau sã ofilesc
nu pot sã mãsor temperatura fiecãrei frunze
bolnave
implorând încã un anotimp peste ea
seara încã nu s-a vindecat
şi mi-e somn
mi s-au furat genele
şi pãtura
şi mi-au rãmas paginile din jurnal
şi fruntea
nu la umbra unui copac
nici la umbra unui om vreau sã aştept toamna
cu prezentul bine ascuþit
şi cu inima ca radierã
câteodatã
m-am apucat sã refac numai câteva alineate
din constituþia lumii
mi-am cerut o singuã datã dreptul la toamnã
şi mi s-a refuzat.
vorbesc
pentru cã numai aşa nu aud când pleci
şi e prea puþin nisip într-o viaþã de om
şi prea lungi despãrþirile
nu port tot timpul la mine
o fereastrã
de la care sã vãd acelaşi peisaj
şi aşa mi se pare mai corect
sã te uiþi cât mai rar dinlãuntrul vieþii
tale
în afarã
pentru ca ochii tãi
sã nu se decoloreze o datã cu frunzele
sau poate
în acelaşi timp cu ochii altcuiva
a cãrui toamnã a fost deja
cu un an înainte.
