Armura toamnei mele
e rapsodia care,
se-ntrece-n glas de-alamuri
pe strune de chitare.
Joc de lumini feeric,
rastalmaciri de vise,
ecouri suspendate
pe ramuri de abise.
Pierdute trupuri frante,
cazute-n bruma serii
si-n bratele lor stranse:
nervurile durerii.
Crochiul toamnei mele:
examenul sperantei
vremelnica povara,
a celor ce nu sunt
exemplul tolerantei.
