Te-am aruncat dintr-un tren cu doua vagoane
Erai o sincopa, spre o linie moarta
Fii si parinti implorau din icoane
Taceri si tristeti navaleau pana-n poarta
Strivita de gand, spanzurata de vers
Peroane pustii traversand
Spinare-n arcada satula de mers
Te chem inapoi suspinand
Sfanta farama, naframa-ntre cruci
Umbra sadita-n razor
Spalata de doruri de cuiburi de cuci
Ofranda uitata-n pridvor
Te-adun in batista, anafura mea
Din colbul strainului drum
Sarut rastignit peste aripa ta
Iubire iubita postum.
Aura
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Spinzurata de vers...adevar graiesti...sincopa ...nu!
