Cenaclul literar «Noduri si Semne» NODURI ŞI SEMNE Cenaclul literar «Noduri si Semne»
Cenaclul literar «Noduri şi Semne» - «Esentiala este intrebuintarea vietii, nu durata sa.» - [Seneca]
NOUTĂŢI POEZIE PROZĂ ESEU TEATRU UMOR DIVERSE BIBLIOTECĂ
HOME
CREAŢII LITERARE
Autori-Texte-Opinii
Adaugă un text
Modifică/Şterge text
Modifică/Şterge opinie
ÎNREGISTRĂRI
Înscrie-te!
Modifică înscrierea
Şterge înscrierea
Schimbă parola
NOUTĂŢI
Ultimul text plasat
Ultimul autor înscris
Lista textelor
Lista comentariilor
OPINIA TA
Spune-ţi părerea!
NOU! NOU! NOU!
Termeni & Condiţii
Link-uri utile
Vrei un site personal?
CyberPoems
Poeme cibernetice
Soft nominalizat la Concursul Naţional de e-content, mai-2005
[Free download]
SITE-URI PRIETENE
»  Portal de divertisment
»  Anticariat online
»  Poeme cibernetice
»  Meditaţii, meditatori
»  AnteCV - Testare online
»  Management sexual
»  Testare/evaluare offline
»  Pro LOTO 6/49, 5/40
  Vizitatori:  20220494  
  Useri online:   11  
Cenaclul «Spune ceva»

Revista literara BOEMA

Filme si aplicatii multimedia educationale

DONATI
PENTRU CULTURĂ


Anunţuri: Antologie literară colectivă  
Autor: Rune ( RUNE ) - [ POEZIE ]
Titlu:  
de ce trebuie

iata

enter

scriu tasta E

scriu tasta U

scriu tasta N

scriu tasta U

scriu tasta S

scriu tasta T

scriu tasta I

scriu tasta U



DACA SCRIU TAB

tab

daca apas? am apasat

e ceva aici. e aceasta logica. azi

de ce femeia marcu suride

intrebarile zilei T.0

de ce femeia marcu ride
de ce omul marcu ride
de ce imi vin cuvinte?
(aici m-am intors: urma sa repun ceva aici.
sa repun. ce urma sa fac aici? sa permut.
nu, nici asta. sa combin. nu, nici asta.
hotarisem sa ma intorc la intrebarea zilei.
ca sa ce? care trebuie sa fie formula
matematica a haosului? mergi pe o axa. eviti
un eveniment dar facind astfel nasti un
altul. mergi mai departe si hotarasti sa te
intorci pentru a mentiona o suita de
atribute. combini, permuti, rizi de lume. nu
esti responsabil, nu tu te-ai jucat.
atentie, el creeaza. desi drumul pe axa
inapoi nu e lung, mic asa fiind, in micimea
lui naste mii de alte evenimente. iata-ma
aici, intors la un moment matematic inferior
ca dimensiune capacitiva. aprioric? sau
post? merg inapoi pe linia graficului.
evitind nasterile altor evenimente deloc
notabile, aflu cu surprindere ca nu-mi aflu
motivatia intoarcerii. de ce ma gindesc la
cercuri? nu, cercul minte, se da istet dar
are o prea mare istorie in spate pentru a
mai fi ceva adevarat din prima lui
infatisare. cine stie de primul cerc care i
s-a intimplat lumii asteia?)
(aici m-am intors: urma sa repun ceva aici.
sa repun. ce urma sa fac aici? sa permut.
nu, nici asta. sa combin. nu, nici asta.
hotarisem sa ma intorc la intrebarea zilei.
ca sa ce? care trebuie sa fie formula
matematica a haosului? mergi pe o axa. eviti
un eveniment dar facind astfel nasti un
altul. mergi mai departe si hotarasti sa te
intorci pentru a mentiona o suita de
atribute. combini, permuti, rizi de lume. nu
esti responsabil, nu tu te-ai jucat.
atentie, el creeaza. desi drumul pe axa
inapoi nu e lung, mic asa fiind, in micimea
lui naste mii de alte evenimente. iata-ma
aici, intors la un moment matematic inferior
ca dimensiune capacitiva. aprioric? sau
post? merg inapoi pe linia graficului.
evitind nasterile altor evenimente deloc
notabile, aflu cu surprindere ca nu-mi aflu
motivatia intoarcerii. de ce ma gindesc la
cercuri? nu, cercul minte, se da istet dar
are o prea mare istorie in spate pentru a
mai fi ceva adevarat din prima lui
infatisare. cine stie de primul cerc care i
s-a intimplat lumii asteia?)
nu, nu e demn sa te lasi prada atitor
stimuli. daca lasi hazardul sa te muste, nu
vei avea sansa niciunui vaccin.

acum hotarasc sa fac o schema logica a
circuitului. circuitului meu. voi folosi
indici.

T.1 ( a carui logica o pot afla doar citind
mai jos, dupa care ma pot intoarce. sau ce
semne sa las ca sa pot intelege mersul meu
prin albul asta? acum trebuie sa ma duc la
T.2. acolo voi putea rasufla. acolo e o alta
lume. o alta axa. un alt sir inexplicabil de
mici evenimente nenorocite care ma vor. care
ma vor ce? deci catre T.2, o sa vad eu cum
ma descurc. [vezi abia acum T.2] )

asta inseamna ca ma intorc la T.0 - la T.0
fiintau intrebarile zilei. deci marg sa pun
te zero. iata. gata, l-am pus. (m-am
reintors sus). oare de ce nu ma simt mai
bine? livret schema logica / normare
axiomatica. nu, legenda. deci la momentul T.
0 am hotarit sa pun intrebarile zilei. cui
sa le pun? nuuu, trebuie sa ma concentrez.
daca alunec in capcana intrebarilor fac sa
para si mai nebuneasca incercarea mea de a
orindui istoria. care istorie? nuuu, nu. nu.
opreste-te.

revin

deci la T.0 sunt intrebarile zilei. ele au
fost exprimate. ce a urmat? uremaza o
curgere in jos, la un moment T.0+x. vezi mai
jos

T.0 +x (unde se vorbeste despre posibilele
surisuri si imposibilele motivatii ale
femeii-om marcu)

ea ofera medicamentul care ma face pe mine
sa fiu conform asteptarilor ei. dar daca ea
nu face asta decit pentru ca i se impune?
unde incepe perceptia grijii ei pentru mine?
nu, clar lucru, e doar rotita unui sistem.
iata model: omul marcu dispare. ramine o
datorie sau o functie neindeplinita.
sistemul se revolta. sistemul are constiinta
de sine? daca are, poate alege alta cale.
daca i se induce, tot o poate reitera sau
aplica in felurite alte
modele/moduri/operari. daca sistemul nu are
constiinta proprie, atunci vectorii sai vor
naste un alt om marcu. sa inlocuiasca ceea
ce lipseste. un alt om ride sau zimbeste
oferind medicamentul. nu. nu pricep. de ce
doar omul marcu ar dori ca eu sa fiu cel
care se supune unei legi minore? treaba ei e
sa dea, sa ofere. impreuna nastem sisteme
donor acceptor. dar o face pentru ca asa
spune sistemul. sau cel care arhitectureaza
sistemul. daca n-ar fi sistem, omul marcu ar
mai sti de mine? cum se poate elibera omul
marcu? daca dispare, eu TOT nu scap.
sistemul ma va supune oricum. daca dispare,
EA scapa. dar daca ii place? daca nu e
corvoada? dar daca totusi scapa? nu, nu
exista sansa. un alt sistem o va ingloba.
sistemele au ceva mai mult decit foame. nu
te poti opune. sistemul e inventat pentru a
consuma. el, sistemul, inghite. si
regurgiteaza inept noi modele ce vor fi
nasteri pentru alte sisteme. eu si omul-
femeie marcu suntem produse. nu produsele
sistemului, ci produsele cu care sistemul se
hraneste. dar daca suntem produsele
sistemului? matematic vorbind, notiunea de
produs imi initiaza semne matematice.
produs. produs factorial. stiu ce e asta.
stiu. simt ca sunt atit de aproape incit ma
sperie gindul asta. dar de ce sunt aproape?
dar daca stiu eu, musai sa mai stie si
altii. daca stie si altul nu mai am nici
scaparea in unicitate, refugiul. relaps.
asta e un cuvint. ce este cuvintul asta?
relaps. de ce imi vin cuvinte? nu, asta
trebuia sa o pun la intrebarea zilei. deci o
fac.

sisteme care nasc alte sisteme. nu mai
suntem liberi, nu mai e nici o sansa. e un
carusel. prizonierat sau exil? macar de as
mai putea alege.



T.0+x inseamna ca in pasul acesta m-am oprit
din intrebari. (merg sus sa recompun
starea). constat ca nu e bine pus momentul
T.0+x si ajustez din mers. ma voi duce in
sus si voi da sansa momentului de a se
bucura de locul harazit. iata. (si abia acum
a aparut modificarea aceea)

acum ma simt mai bine. am facut putina
lumina. dar tot ce e scris intre T.0 si
T.0+x e alta esenta, e alt moment. asta
inseamna ca am nevoie de inca un interval.
iata, apare T.1. unde trebuie pus T.1? stiu.
deci il voi pune. (acum abia a aparut acel
moment. abia acum, el nu era acolo cind
citeam ce scrisesem)



T.2

speram sa ma descurc. dar nu e asa. am
analizat graful creat. graf. teoria
grafurilor. asta impune solidaritatea
concreta intre doua puncte distincte dar
incarcate cu trei unice calitati: punct de
maxim, punct de medie, punct de minim. ce
spune graful? spune asa: cauta intelepciunea
celui mai scurt drum intre 2 puncte, drum
innobilat de variabile si variatii. cum sa
fac sa ajung cel mai bine, cel mai sigur,
cel mai fericit, cel mai perfect, cel mai
unic din punctul A in punctul B. in
definitiv nu asta e ecuatia vietii? dar cine
hotaraste aparitia punctului A? dar momentul
punctului B? si inevitabilul sau? de
neevitat. de neocolit. cuvinte compuse.
negarea in scop constructiv. si cine
hotaraste calitatea evenimentelor acestui
parcurs? de ce credeam ca o sa fiu fericit?
sau macar linistit, macar un pic, in tara
lui T.2? nu asa am zis? iata, pot recicla
momentul, cu incarcatura lui de sens. ziceam
asa: "acum trebuie sa ma duc la T.2. acolo
voi putea rasufla. acolo e o alta lume. o
alta axa. un alt sir inexplicabil de mici
evenimente nenorocite care ma vor. care ma
vor ce? deci catre T.2, o sa vad eu cum ma
descurc.)". doar pentru mine mentionez ca
acest gind apartine totusi momentului T.1.
de fapt de poate verifica. in acel moment
speram in linistea unui altui moment. ziceam
ca voi gasi o alta lume. aproape ca am avut
impresia ca voi fi fericit. dar am esuat.
asta pentru ca vad pentru prima oara cit de
injuste sunt cele doua puncte. A. Si B.
Iata, sunt in T.2 si ma simt si mai jalnic,
si mai nenorocit. nu mai am curajul sa
verific posibilitatea de a interveni un T.3.
nu-mi ramine decit sa ma uit la furnica
asta. nu, nu e o furnica, sunt 2. doua. II.
de ce seamana atit de bine drumul meu intre
A si B ca nesocotinta si perfecta intimplare
a traseului celor 2, doua, II furnici? dar
daca le privesc intens, stiu ca pot concepe
ceva de care sa ma agat. e o ecuatie. dar
daca strivesc una? sau pe amindoua. doua, 2,
II. am nevoie de numere pentru a-mi putea
defini o stare. exista teoria
incertitudinii. de ce imi vine in minte o
demonstratie incredibil de lunga? atit de
lunga incit aproape ca uti de unde ai
plecat. de ce? pentru ca stiu ca pot cuceri
un infinit dar sa remarc ca am uitat punctul
de plecare. nu destinatia ma sperie, ci
faptul ca am uitat plecarea. dar simt ca nu
ecuatia aia insensibila poate deslusi
matematic probabilitatea alegerilor unui
drum in plan a unei furnici. sau a celor 2,
doua, II furnici. nu. ecuatia aia poate
negocia cu o infinitate de subiecti. scapi
de volum cumulind totul in matrice. linii,
coloane. nu, nu ecuatia asta e cea mai buna.
e altceva, mai sensibil, mai abil, mai
diavolesc. e o taina. nenorocitilor, de mine
va ascundeati? e o teorie in care hazardul
se poate pune in numere. chintesenta
probabilei intimplari. intimplarea
probabilei chintesente. intimplarea
chintesentei probabile. probabilitatea
chintesentei intimplatoare. chintesenta
intimplatoarei probabilitati. probabilitatea
chintesentei intimplabile. nu. trebuie sa m
opresc. si deja stiu. pot obtine 128 de
variante din care numai 68 pot avea valoare
de adevar in raportarile ce tin de logica.
96 de raportari valabile ce tin de rigorile
semanticii. daca bag si poetica, pot merge
la sigur cu numere intregi. atunci schimb
radical rezultatul. si ramine doar un indice
de negociere, nematematic. el va tine numai
de bunul meu simt. anume de a da o minima
valoare oricarei variante. dar de ce simt ca
acel bun-simt nu ar fi nimic altceva decit
nebunie? nu, nu folosim astfel de cuvinte.
nu. NU ACEST CUVINT> pina aici. daca mina
mea scrie acest cuvint

nu

daca mina scrie, ea e fortata de imprejurari

nu mina e vinovata, ci mintea

nu mintea e vinovata, ci trecutul ei

nu trecutul, nu el. nici de el nu vorbesc.

nu. nu pot asa. trebuie sa fiu logic. altfel
ine

nu. fara acel cuvint. asta am hotarit deja.
dar cum imi pot explica aceasta intimplare a
hotaririi? cine a hotarit? eu? CIT sunt eu
sa pot asta. CUM sunt eu sa pot asta. nu.
cine sunt eu. da, asa e mai bine. CINE sunt
eu



iar am ajuns intr-o fundatura. am nevoie de
T.2. acolo imi promisesem liniste. incerc sa
recompun momentul T.2 cind am simtit abia
perceptibil posibila existenta a unui mediu
format si nascut de T.2 care sa nu ma
inspaiminte. dar ce fac? biet neb

nu



nu cuvintul asta. dar asta am hotarit-o deja

vreau calmul promis al lui T.2. dar cum sa-
mi spun asta? ca si cum mi-as dori o alta
viata? nu stiu de ce imi vine astain minte.
in degete. nu stiu daca vreau. de fapt e
dramatic, pentru ca nu stiu nici daca ma
intereseaza. vreau calmul promis al lui T.2.
dar cum sa-mi spun asta? si ce sa fac cu el?
nu stiu eu oare ca totul e cumplit de unic
si irepetabil? am avut ocazia si mi-am batut
joc. da, mi-am batut joc. nu stiu de ce
scriu cuvintele astea. nu pot sa imi dau
seama ce ma poate face sigur ca am avut
cindva ceva despre care acum aproape ca
realizez ca mi-am batut joc. nu. femeia-om
marcu se poarta dupa cum ii cere sistemul.
si se face vinovata. ea ofera pilule nu
pentru linistea mea, ci pentru linistea lor.
ACUM vad clar asta. e un complot. o
conspiratie. dar doar asta vad clar. in rest
e ca si cum ar fi alb. din cauza pilulei. si
pilula e alba. si halatele. si holul. norii?
cum poate fi ceva care sa te faca sa fii
clar si cetos? cristalin si opac? drept si
injust? viu dar mort? viu dar mort. nu, ceva
nu cadreaza. ceva ma face sa spun ca e mai
corect "mort dar viu". kalocagatia.
imbinare. iscusinta si inteligenta. alt
cuvint. imi vin cuvinte. de unde? ah, nu,
asta deja am repus-o la intrebarile zilei.
deci la T.0.

ma duc iar sus? la T.0?

daca am ajuns tot acolo, ce ar urma nu ar
trebui sa fie identic cu ce am scris din
punctul acela? ce am scris? cum scriu? scriu
asa. eu apas tastele. masina ma asculta. eu
de cine ascult? de ce e nevoie mereu sa avem
de cine asculta? pe cineva pe care sa-l
urmam. ceva dupa care se ma ghidez. un
indrumator. un sablon. sunt datorii? eu m-am
nascut cu imprumut si imi platesc datoria.
eu sunt cuminte. si sincer. eu nu mint.
nevoia de reper. am numarat 197 de placi de
faianta. fiind cu laturi egale - asta nu
impune un numar par. depinde de suprafata.
atunci se foloseste trucul. iata, nu mai e
loc de ceva intreg? nici o problema. se taie
o bucata. totul trebuie umplut. pina la
refuz. trunchiem totul, ajustam, remodelam.
doar pentru a se imbuca totul frumos. sa dea
bine. pentru cine? nu exista spatii libere.
nu mai exista insasi notiunea de liber. nu.
eu sunt sincer. tavanul. tavanul nu are
placi de faianta. pe el l-au omis. el a
scapat intr-un fel doar de el stiut. dar
daca ii vine si lui vremea? tavanul ma
sperie. el isi permite sa se opuna legilor.
vreau sa fiu tavan. dar daca voi cadea de
acolo? nu. nu voi cadea. daca pot sa ajung
sa fiu tavan, atunci faptul ca as putea
batjocori acel ge mic ar fi o bagatela, ar
fi la indemina. ge mic. g. nu stiu de ce mi-
a venit asta in minte. nu, femeia-om marcu
cred ca se razbuna intr-un fel numai de ea
stiut. va trebui sa anunt asta. diriguitorul
va lua masuri. g. g? stiu ca e ceva
matematic. nu. nu matematic. ba da. dar si
fizic. o constanta. constanta
gravitationala. acum vad de ce mi-a venit in
minte. de teama caderii. de teama caderilor.
o entitate fizica determinata. mintea mea
rosteste. pot sa spun. sa repet. mintea mea
e un burete. nu. nu mintea mea rosteste.
mina. nu, nici mina. eu? ce e eu?Eu. eu e o
constanta? daca e o constanta va trebui sa-i
gasesc formula. cum era? am mintea plina de
formule. de constante. dar care era
constanta lui EU? cui folosea? cine o
folosea? la ce bun? ce sustinea ea atit de
imens si de neputut de a fi spus? ce
ascundea ea? cum si la ce negociam cu acea
constanta? ce puteam rezolva apelind la ea?
parca stiu ceva. e ca si cu as privi prin
sticla. dar unghiurile de refractie isi bat
joc de mine. simt asta. eu. eu. trebuie sa
fie ceva. simt ca sunt aproape, aproape ca
pot rosti. e o constanta, trebuie ca am
pierdut pe undeva, cindva, aceasta notiune.
daca femeia-om marcu actioneaza in sensul
asta? nu, deja am hotarit. o voi spune. ea e
vinovata. EU

constanta eu. mi-e mintea plina de
constante. poate ca daca incep si le las sa
curga, o voi regasi si pe aceasta? sa vad.

g

ge mic

acceleratia gravitationala. dar e
mincinoasa. cum ai pasit dincolo de
atmosfera, cum isi bate joc de tine. nu stiu
de unde stiu asta, dar asa e. simt ca de
asta sunt sigur. deci peste nori ge mic
devine ceea ce este. un nimic, un ceva ce
imi ofera doar iluzia. ce e el acolo sus?
doar aici e adevarat numele numarului sau.
il stiu. o constanta. o entitate fizica a
carei valoare numerica este fixa orice ai
face. doar sa nu fugi peste nori. i-ai
murdari. ar fi pacat. 6.672 59(85) 10 -11
m3kg-1s-2 .

folosesc indici. nu stiu cum. acesta e un
soft. m-am intrebat si am primit aproape
chiar voluntar raspunsul. ma feresc sa aflu
mecanismul care imi confirma. feed back. nu
stiu de ce am scris asta. nu stiu ce
inseamna. dar softul presupune ca are
valente de intrebuintare. are functii care
doar apasate fac ca litera sa fie exponent
sau indice. exponent. indice. nu ma sperie
nici unul dintre cuvintele acestea. dar de
ce m-am gindit ca ar putea sa ma sperie? eu
le fac pe ele, cuvintele. dar ele ma pot
recrea. ca le spun eu sau altul. tot una.
fara sa implic nimic deplasabil. variabila
fiind doar viteza. viteza. 299 792 458 ms-1

imi lipsesc unitatile naturale. nu eu spun
asta, mintea mea. eu nu vreau sa stiu ce
presupune asta. dar daca stie mintea mea,
tac. ma supun. oare nu asta ar trebui sa fie
visul suprem? supunerea. asta vrea gherman.
omul gherman are halat NU alb. dar are
ecuson. pe ecuson scrie gherman. nu, nu am
vrut sa fur ecusonul. dar ecusonul lui nu
era la fel ca celelalte. omul gherman ma
pedepseste. el face ca injectia sa fie
dureroasa. el aplica o alta constanta. stiu
dar nu eu ca acea constanta se poate numi
constanta de structura fina 7.297 352 533
(27) 10-3. imi aduc aminte. da, acum vad.
am folosit asta. dar cindva cind stiu ca
rideam de ceva. sa inveti sa iti bati joc de
numerele mari. cine spunea asta? invatasem
sa nu ma tem de nimic infinit? de ce?
reusisem sa-mi dimensionez infinitul prin
bucati de mine. sa reduci infinitul la
bucati digerabile. da. constanta lui eu. ce
am facut? ce am facut? stai, stai, stai. nu
vreau sa ma paraseasca gindul asta, simt ca
sunt aproape de ceva, de ceva ce nu pot
spune dar pe care stiu ca il caut. ca il
caut. nu pleca, lasa-ma. simt ca pot acum,
numai sa nu ma departez. e ceva subtil,
aproape insensibil. simt in mina, in piept.
simt in spate. constanta lui rydberg. ahhh,
nenorocitule, eram atit de aproape. nu stiu
cine esti, dar de ce mi-ai facut asta? ai
venit sa-mi sfisii gindul. cine esti tu? te
stiu? mi-ai vorbit? nu te pot asocia nici
unui chip. cind ma gindesc la tine vad iar
numere mari. jocul meschin al numerelor
mari. sa te afli umilind numerele mari. ca
si cum ti-ai bate joc de tot ceea ce este
peste nori. de dumnez

nu spun cuvintul asta. NU. eu nu. nu sunt eu
acela. nu eu. nu

1.097 373 156 8549(83) 107 m-1

na nenorocitule, i-ati numarul tau
mizerabil. mi-ai furat si ultima sansa.
ultima sansa

ultima sansa pentru ce? a cui? nu stiu ce
scriu aici. sansa cui? eu scriu numere. in
masina asta litera mea e un nume. dat de un
numar. prin ce fabuloasa cabala din numar
face masina litera? stiu ca asta se intimpla
in pintecele acestei masini. se numeste
procesor. si redundanta. si permeabilitate
numerica. cod masina. cad. constanta
perfecta a caderii libere. acceleratia
standard a caderii libere: 9.80665 ms-2 tu
esti geul cel nenorocit. tu te faci vinovat
ca eu nu pot fi tavan. acoperis. bolta. cer.
imuabil si nepasator, plutind si vesnic
vegetind. fumegator si nu. precum am fost.



Nr Comentarii Comentatori
[ Comentează! ] [ Texte ] [ Autori ] [ HOME ]
Cenaclul Literar Online
«Noduri şi Semne»
Revista Boem@
EXPOZIŢIE DE CARTE
Denisa Lepadatu, Soapte de catifea, Ed.InfoRapArt, Galati, 2012
ANTOLOGIE LITERARĂ
Arhiva de ANTOLOGII
FESTIVALUL ASPRA 2014
Biblioteca CENACLULUI
Cărţi publicate de membri
ACTIVITATE LITERARĂ
Arhivă IMAGINI
ATELIER LITERAR
Dicţionar de tehnici
Figuri de stil
Starea poeziei
Literatura fantastică
Curente literare
Reguli de ortografie
Ghid de exprimare
Contact
Istoria cenaclului
Membrii cenaclului
PUBLICÃ ŞI TU!
ONOMANTIA
MĂREŢIA OMULUI
MenStrict
Cel mai util cadou pentru iubita ta!
[ Free download]
Revista literara BOEMA
Editura InfoRapArt

OPINII
Opiniile sau punctele de vedere întâlnite aici aparţin celor care le-au exprimat.
POEZIE      PROZĂ      ESEU      TEATRU      UMOR      DIVERSE      BIBLIOTECĂ
Contact: webmaster@inforapart.ro              Copyright © 2002 - ANA & DAN