Trăiesc prin tine
Toată chemarea şi ieşirea tinereţii,
Spre toate plăcerile vieţii,
Le-am găsit în tine prinţesă,
Cu chip de înger şi trup de metresă.
Din tine răsare fericire,
Artă, sentiment şi natură;
Dorinţă, plăcere, iubire,
Toate le porţi tu făptură.
Ieşirea mea la mare,
E în lacrima ta sfântă,
Unde soarele răsare,
Din privirea-ţi blândă.
Ieşirea mea la munte,
Sunt sânii tăi de miere,
Iar trupul tău e punte,
Înspre extaz şi plăcere.
Ieşirea mea în artă,
E trupu-ţi şi chipul ce zâmbeşte,
Cu formele-i scluptate ca în piatră,
Te vrea, te cheamă, te doreşte.
Ieşirea mea în pictură,
Eşti tu cu prospeţimea vie,
Cu tenul de-o culoare pură,
Că de-l atingi, dorinţa-ţi reânvie.
Ieşirea mea în necunoscut,
Sunt ochii tăi de jar,
Căci ei împart amorul neştiut,
Şi nici visat de muribunzi măcar.
Chemarea mea spre cântec,
E vocea-ţi de privighetoare,
Că triluri dulci îţi ies din pântec,
Vrând inima să îmi omoare.
Chemarea mea spre dans,
E trupu-ţi plin de graţie,
Cu tine alături în balans,
Mi-e corpul în vibraţie.
Chemarea mea spre bucurie,
E râsul tău cel cristalin,
El curge în cascade ce învie,
Dorinţa mea de-a te iubi puţin.
Chemarea mea în iubire,
Eşti tu frumoasa mea copilă,
Mă scoţi din minţi cu a ta privire,
Mă torturezi şi nu ai milă.
|