În noaptea de înviere
În noaptea de Înviere,
Cînd morţii toţi învie,
Cînd ura şi tristeţea piere,
Atunci dragostea pierdută reînvie.
Când te sărut spăşit prinţesă,
Pe faţa ta cea împietrită,
Iubirea începe să se ţese,
În chipul tău de marmură îngălbenită.
Ce dulce-mi este fericirea,
Că vei fi din nou cu mine,
Precum amară a fost mâhnirea,
Că nu ai vrut să mor cu tine.
În fiecare an te-am aşteptat,
Distrus, plângând la stele,
De atunci, de când tu mai lăsat…
În noaptea de Înviere.
O, cât mi-am dorit atunci,
Să fiu împreună cu tine,
Nu să rămân cu inima secată de amor,
Iar trupul amarnic să-mi suspine.
Şi mă ucide clipa aşteptând,
Când îmi revii tu mie,
În cimitirul cu oameni plângând,
Când morţii toţi învie.
Dar nu aş mai vrea să trăim,
În lumea aceasta păgână,
Unde cu toţii o ştim,
Umblăm cu satana de mână.
De Domnul nu ne mai este frică,
Şi nimeni nu mai vrea să spere,
Că va veni şi -acea clipă,
Când ura şi tristeţea piere.
Vino moarte şi ia-mă cu tine,
Doresc să fiu acolo sus cu ea,
Căci doar aşa îmi va fi bine …
Aşteaptă-mă iubito şi nu dispera.
Împreună cu îngeri vom fi,
Şi numai bunul Dumnezeu o ştie,
Că noi mereu când ne-om iubi,
Atunci dragostea pierdută reînvie.
Nu, raiul e prea pur,
Pentru a noastră iubire,
Aşteaptă-mă acolo şi îţi jur,
Că vom găsi un cuib de fericire.
Cu fiecare clipă mai aproape ai sosit,
Iubito cu trup de metresă,
Şi în loc de bine ai venit,
Eu te sărut spăşit prinţesă.
Atât am aşteptat să te cuprind,
Cu braţele-mi de stâncă,
Să cad pe pieptul tău, să prind,
Al tău sân cu gura mea adâncă.
Dar tu nu iubeşti cu sufletul întreg,
Căci trupul ţi-e moale şi gura ţi-e lipită.
O, nu pot amorul să-nţeleg,
Pe faţa ta cea împietrită.
Degeaba vrei să te prefaci,
Că nu mă mai iubeşti deloc,
Căci ochii tăi arată că mă placi,
Şi-mi spun că mă doreşti cu foc.
De ce tot cauţi să mă minţi,
Când inimii începe să îi pese,
Căci când imploră iubirii rugăminţi,
Iubirea începe să se ţese …
Vino iubito, căci azi e Învierea,
Şi numai azi eu pot să te-ntâlnesc,
Şi să sărut guriţa ta ca mierea,
Să-ţi spun cât te doresc şi te iubesc.
Vino zeiţă, dăruieşte-te-mi toată,
Căci încă o zi de dragoste ne e sortită,
Iar zâmbetul şi fericirea le arată,
În chipul tău de marmură îngălbenită.
În chipul tău de marmură îngălbenită,
Iubirea începe să se ţese,
Pe faţa ta cea împietrită,
Eu te sărut spăşit prinţesă.
Atuncea dragostea pierdută reînvie,
Când ura şi tristeţea piere,
Când morţii toţi învie …
În noaptea de Înviere.
|
