Autor:	Gabriel ( de trofin ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Pe aceiaşi bancă

Pe aceiaşi bancă Pe aceiaşi bancă, ca întotdeauna, Din parcul cu platani, m-am aşezat, Spre o frunză moartă întind mîna, Şi caut ramul de unde-a picat. Încerc s-astup golul din mine, Cu mici prostii şi dulci iluzii, Să trag cortina peste tine, Să strig, să mă audă surzii. De atîta timp cald am păstrat, Aici pe bancă al tău loc, Şi zi de zi cîte o roză am aşezat, Dar nu mai vrei s-apari deloc. Aşteaptă porumbeii ale tale firmituri, Aşteaptă a ta mână caldă, moale, M-alătur şi aştept acele guri, Ce le furai când îţi stăteam cu capu-n poale. Mi-e dor de mersul tău pe alee, De clipa când te-am sărutat, De izul tău de azalee, De părul blond cârlionţat. De-a noastre dulci plimbări mi-e dor, Şi plâng ca un copil flămând, Aici pe bancă vreau să mor, Şi-aici să-mi fie şi mormânt.

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Triste si sensibile versuri,foarte frumoase , insa cand o usa se inchide intdeauna se deschide alta, fruntea sus, viitorul abia incepe.	Pheonix

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]