În inima sufletului tãu privesc,
Rãcoarea de aici îmi îngheaţã curajul,
Lumini otrãvite dezarmonios dãnţuiesc,
Lãcrimându-mi privirea şi umbrind peisajul.
Chipu-ţi de înger e albastru senin,
Ochii tãi mari par luceferi pe cer,
Ce mã strigã, îndeamnã, m-adulmecã lin,
Sã sorb a lor vrajã, sã iubesc şi sã sper.
Mã arunc în vârtejuri ce mã ameţesc,
Vânt ce-ţi adie prin pãr, eu mã simt,
În tunet şi fulger aprig trosnesc,
Şi buzele tale duios mã alint.
Sângele-n trup începe sã-mi fiarbã,
Sentimente adormite, încet se trezesc,
Tristeţea din mine pare sã piardã,
Şi-n inimã şoapte îmi cer sã iubesc.
