Umbra unui zâmbet mă încântă,
Un suflet răpus mi se pare-o încântare,
Zbor printre gânduri ce mă avântă,
Peste lumi neumblate şi aurori boreale.
Aici culorile au nuanţă de dramă,
Sunetu-i pasăre iar pasărea-i sunet,
Bucuria-i tristeţe iar curajul e teamă,
Şi-o şoaptă firavă se transformă în tunet.
Adorm în clipe, zile din viaţă,
Trezesc mânia cruntă a sentimentului barbar,
Mă-ncântă noaptea ce se pierde în dimineaţă,
Şi sparg în dulci cuvinte enciclopedii de
buzunar.
Mi-e teamă c-o să nasc nefericiri,
Slujind cu silă trista raţiune,
Iar gândurile or să-mi devină amintiri,
Călcate în picioare de-o mândră naţiune.
Monoton şi trist absorb în mine,
Cuvinte aspre aruncate de duşman,
Înalţ cântări entităţilor divine,
Şi scad din tinereţe, în fiecare zi, câte un
an.