De ce nu vii ?
În a mea umedă odaie,
Ce-i luminată de a focului văpaie,
Gândesc iubito iar la tine,
Şi-mi curg prin suflet doar suspine.
Mi-e dor de tine fată dragă,
Mi-e dor de lumea ta întregă,
Accept pe loc orice nelegiuire,
Doar pentru o oră de iubire.
Mi-e sufletul crispat şi faţa pală,
Şi totul împrejur e plin de boală,
Aici pe patul morţii îmi cânt durerea,
Şi simt agonic cum îmi pierd puterea.
Doar gîndul către tine îmi dă viaţă,
Îmi dă curaj să râd şi morţii-n faţă,
Mă vizitează în noapte albele stafii,
Doar tu mai părăsit şi nu mai vii.
Cu ce-am greşit de te iubesc ca un nebun,
Şi-am presărat petale pe-al tău drum ?
De ce nu vii, doar un minut …
Să-ţi spun adio cu-n sărut ?
Să mor ţinându-te de mînă,
Să ştiu că moartea-i doar o glumă,
Să plângem sub a îngerului aripă,
Să ne iubim cu foc pentru o clipă …
Oare iubirea mea a fost deşartă,
De ea nu vrea să mă mai vadă ?
Acum când totu-n jurul meu e sumbru,
Iar eu nu pot ca să mai umblu.
Nu pot s-ajung să-i fiu aproape,
Căci de-aş putea aş trece munţi şi ape,
Alăturea s-o am pentru o clipă,
Să o strâng în braţe şi să-i zic în pripă,
Că tot ce am iubit doar ea a fost,
Că viaţa acum nu are rost,
Că dulce-i boala când ţi-e dor,
Şi nu îmi pasă c-o să mor.
Atâta vreau să îi mai spun,
Şi-apoi să plec pe ălalt drum,
Cu-a mea iubire rece-n suflet,
Cu chipul trist şi gândul putred.
|
