Cenaclul literar «Noduri si Semne» NODURI ŞI SEMNE Cenaclul literar «Noduri si Semne»
Cenaclul literar «Noduri şi Semne» - «Compasul lui Newton, masurand universul / A ridicat valul si cerul s-a deschis» - [Voltaire]
NOUTĂŢI POEZIE PROZĂ ESEU TEATRU UMOR DIVERSE BIBLIOTECĂ
HOME
CREAŢII LITERARE
Autori-Texte-Opinii
Adaugă un text
Modifică/Şterge text
Modifică/Şterge opinie
ÎNREGISTRĂRI
Înscrie-te!
Modifică înscrierea
Şterge înscrierea
Schimbă parola
NOUTĂŢI
Ultimul text plasat
Ultimul autor înscris
Lista textelor
Lista comentariilor
OPINIA TA
Spune-ţi părerea!
NOU! NOU! NOU!
Termeni & Condiţii
Link-uri utile
Vrei un site personal?
CyberPoems
Poeme cibernetice
Soft nominalizat la Concursul Naţional de e-content, mai-2005
[Free download]
SITE-URI PRIETENE
»  Portal de divertisment
»  Anticariat online
»  Poeme cibernetice
»  Meditaţii, meditatori
»  AnteCV - Testare online
»  Management sexual
»  Testare/evaluare offline
»  Pro LOTO 6/49, 5/40
  Vizitatori:  20212701  
  Useri online:   6  
Cenaclul «Spune ceva»

Revista literara BOEMA

Filme si aplicatii multimedia educationale

DONATI
PENTRU CULTURĂ


Anunţuri: Antologie literară colectivă  
Autor: Gabriel ( de trofin ) - [ POEZIE ]
Titlu: Oamenii străzii ( gloss
Oamenii străzii
( glossă )



Sub felinarul ce ntunericul străbate,
Stau roată cei de soartă chinuiţi,
Muşcnd din mini şi ncurajări trucate,
Spernd că poate mine, vor fi din nou
iubiţi.
Sunt goi la trup dar cu o inimă curată,
Nu-s trişti deşi i vezi plngnd,
Chiar dacă speranţa le-a fost demult furată,
Sunt veseli şi-i auzi rznd.



E un tablou ce-n astă lume ţipă,
Strignd durerea şi mhnirea,
Către avuţi şi-a lor ferice clipă,
Ce-i putredă şi amară cum e fierea.
Ei nu răspund căci inima le e de piatră,
Dar ştiu că a lor resturi aruncate,
Sunt strnse şi-mpărţite ncă-odată,
Sub felinarul ce ntunericul străbate.



Nu vor din plinul lor să dăruiască,
Măcar o firmitură, doar pentru cei copii,
Că-s prinşi şi ei de soarta mişelească,
Ce-i poartă prin mizerii şi pustii.
Se bat cu pumnu` n piept că fac şi-ajută,
Că-s iubitori şi sunt de toţi iubiţi,
Dar niciodată nu au fost acolo unde,
Stau roată cei de soartă chinuiţi.


Mrşavă le e vorba ce-o grăiesc,
La fel ca sufletul lor de nababi,
Minciună e adevărul ce-l rostesc,
Şi njosire pentru cei sărmani şi slabi.
Spun că asupra nevoiaşilor veghează,
Că i ajută să aibă cam de toate,
Fiinţa nsă i trădează,
Muşcnd din mini şi-ncurajări trucate.


Ei nu cerşesc nimănui la uşă,
Lumea-i goneşte la muncă, nu l-a ntins,
Dar sunt bătrni şi viaţa li-i cam dusă,
De-abia se mai zăreşte din părul lung şi
nins.
Au fost cndva oameni de seamă şi-n putere,
Dar de copiii lor au fost izgoniţi,
Acum trăiesc doar cu a lor durere,
Spernd că poate mine vor fi din nou iubiţi.


La cei ce le-au furat fericirea,
Nu se revoltă-n prag, ba i-a iertat,
Gndind că poate aşa le-a fost menirea,
Sau cu ceva rău pe Dumnezeu au supărat.
Priviţi copii pe stradă la ai voştri taţi,
Şi nvăţaţi de la ei ncă odată,
Căci poartă o comoară de care nu pot fi
prădaţi,
Sunt goi la trup dar au o inimă curată.


Nu stingeţi lumina n traiul lor precar,
Nu nchideţi uşa, căci ei nu vă vor bate,
Nu-l izgoniţi ca pe-un bătrn murdar,
Şi nu-i scuipaţi indiferenţă pe la spate.
Mai mult orgoliu ca-n sufletul lor nu este,
Şi nu poate fi ntruchipat de nimeni pe
pămnt,
Căci chiar de se zbat n al sărăciei cleşte,
Nu-s trişti, deşi i vezi plngnd.




O clipă străpunge ca un fulger viitorul,
Trăieşte doar o zi la fel ca ei,
Şi ai să simţi ct de puternic e dorul,
După fosta casă şi copiii tăi
Clipa petrecută-n viitor te-a ntristat ?
Dar lor că-n fiecare zi le este dată,
Şi nu-i vedem cu zmbetul crispat,
Chiar dacă speranţa le-a fost demult furată.


La fel şi aceşti copii abandonaţi,
Ce casă le e iarba, soarele şi cerul,
Oare de ce nu-s trişti şi-ndureraţi ?
n ce le este fericirea sau care li-i
misterul ?
Chiar şi n zilele mai nereuşite,
Cnd trupul le este sleit şi flămnd,
Alături de bătrni şi bătrne slăbite,
Sunt veseli şi-i auzi rznd.


Sunt veseli şi-i auzi rznd,
Chiar dacă speranţa le-a fost demult furată,
Nu-s trişti, deşi i vezi plngnd,
Sunt goi la trup dar au o inimă curată.
Spernd că poate mine vor fi din nou iubiţi,
Muşcnd din mini şi-ncurajări trucate,
Stau roată cei de soartă chinuiţi,
Sub felinarul ce ntunericul străbate.












Nr Comentarii Comentatori
[ Comentează! ] [ Texte ] [ Autori ] [ HOME ]
Cenaclul Literar Online
«Noduri şi Semne»
Revista Boem@
EXPOZIŢIE DE CARTE
Viorel DARIE, Adoris si Kromia, Ed. InfoRapArt, Galati, 2010
ANTOLOGIE LITERARĂ
Arhiva de ANTOLOGII
FESTIVALUL ASPRA 2014
Biblioteca CENACLULUI
Cărţi publicate de membri
ACTIVITATE LITERARĂ
Arhivă IMAGINI
ATELIER LITERAR
Dicţionar de tehnici
Figuri de stil
Starea poeziei
Literatura fantastică
Curente literare
Reguli de ortografie
Ghid de exprimare
Contact
Istoria cenaclului
Membrii cenaclului
PUBLICÃ ŞI TU!
ONOMANTIA
MĂREŢIA OMULUI
MenStrict
Cel mai util cadou pentru iubita ta!
[ Free download]
Revista literara BOEMA
Editura InfoRapArt

OPINII
Opiniile sau punctele de vedere întâlnite aici aparţin celor care le-au exprimat.
POEZIE      PROZĂ      ESEU      TEATRU      UMOR      DIVERSE      BIBLIOTECĂ
Contact: webmaster@inforapart.ro              Copyright © 2002 - ANA & DAN