le-as spune
stancilor ude:
sa nu mai plangă
asa
omeneste...
oamenii sunt oameni si atat,
uneori
mai si mor
la nevreme
de singurătate
de fericire
de timp...
chiar si voi
stand neinfricate sub valuri
suferiti
de singurătate
de fericire
de timp
lacrimand pe ascuns
boabe mari de nisip...
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Mi-ar placea sa fiu nemuritor,/ Dar daca tot va fi sa mor/ Mai bine mor de fericire/ Langa un dulce puisor./
Eu stiu, insa, insingurare/ Ca alt sfarsit mi-ai harazit:/ Mai trist sa mor - de disperare/ Cu dor in suflet, pustiit...
