In verde
mirosind a iarbă
sufletul roz
zâmbind gălbui
albastru
răsfoia în grabă
culoarea
gri
a vântului...
Mov
timpul
franjurat
în alb
trecea
portocaliul
clipei
dinspre adânc
înspre
înalt
roşind
cărările
risipei...
Tu
orbul meu
de lună plină
drogat
de aprigă
lumină
în miez de da
şi-n miez de nu
sclipeai
aproape
înstelat
între culori
ca un păcat...
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Pana acum ma multumeam sa te stiu pe tine, suflet sensibil, citindu-ti poeziile de o geniala expresie poetica, acum insa, chiar am nevoie de imagini caci nu-mi ajung cuvintele. Mi-ai facut pofta cu atata culoare (mai ales ca una dintre marile mele pasiuni
