Cenaclul literar «Noduri si Semne» NODURI ŞI SEMNE Cenaclul literar «Noduri si Semne»
Cenaclul literar «Noduri şi Semne» - «La extrema oricarui gand este un suspin.» - [Paul Valery]
NOUTĂŢI POEZIE PROZĂ ESEU TEATRU UMOR DIVERSE BIBLIOTECĂ
HOME
CREAŢII LITERARE
Autori-Texte-Opinii
Adaugă un text
Modifică/Şterge text
Modifică/Şterge opinie
ÎNREGISTRĂRI
Înscrie-te!
Modifică înscrierea
Şterge înscrierea
Schimbă parola
NOUTĂŢI
Ultimul text plasat
Ultimul autor înscris
Lista textelor
Lista comentariilor
OPINIA TA
Spune-ţi părerea!
NOU! NOU! NOU!
Termeni & Condiţii
Link-uri utile
Vrei un site personal?
CyberPoems
Poeme cibernetice
Soft nominalizat la Concursul Naţional de e-content, mai-2005
[Free download]
SITE-URI PRIETENE
»  Portal de divertisment
»  Anticariat online
»  Poeme cibernetice
»  Meditaţii, meditatori
»  AnteCV - Testare online
»  Management sexual
»  Testare/evaluare offline
»  Pro LOTO 6/49, 5/40
  Vizitatori:  20207146  
  Useri online:   9  
Cenaclul «Spune ceva»

Revista literara BOEMA

Filme si aplicatii multimedia educationale

DONATI
PENTRU CULTURĂ


Anunţuri: Antologie literară colectivă  
Autor: Mihai Vasilescu ( Freelancer ) - [ PROZA ]
Titlu: Fragmente de oglind
Orsel de provincie adormit sub un soare
toropitor, de amiaz, cndva, la nceputul
unei veri din afara timpului...
Trgusor unde niciodat nu se ntmpl nimic
si unde senzatia zilei este aparitia pe
strzi a unei femei ireal de grase, care se
leagn n focul amiezii ca o corabie n
deriv, cu catargul retezat.
Sfinti tristi si fulgerati de soare palpit
dureros pe zidurile unei biserici nalte,
jucnd n aerul fierbinte stranii scene de
pantomim.
Ctiva trectori rtciti ca ntr-o
halucinatie se misc alene, parc ntr-o
filmare cu ncetinitorul, prin fata
prvliilor vechi, cu obloanele coborte.
Atinsi de biciul de foc, ctiva hulubi, cu
flfiri lenese de aripi, si mut
neclintirea sub streasina btrn
a blnriei, tinut, pe vremuri, de un
evreu...
Contururile tremurtoare se topesc, ncet...
nti neclar, apoi din ce n ce mai
hotrte, umbrele copacilor de altdat se
suprapun, fantomatice, peste pustiul ncins,
de asfalt.
Parfumul teilor dispruti si umbra
castanilor seculari secerati se insinueaz
pe aleile pustii, mrginite de fantomele
bncilor de mult disprute...
O tigncus surztoare, strjuind o masin
veche de nghetat. Un halat impecabil, alb,
scrobit, si un zmbet cald al ochilor negri-
strlucitori, n timp ce clipesc cu
subnteles si complicitate.
Gustul incomparabil de aventur al
cornetului de zpad vanilat, cnd te-ai
strecurat pe nestiute de acas cu numai 50
bani n buzunar... Satisfactia tainic si
plin de deliciu a unei plceri interzise
sub amenintarea sever a trei zile de
injectii cu penicilin...

O cldire coscovit, de nceput de veac, cu
pretentii de magazin universal si cu farmec
de pester a comorilor... Parfum de lemn
btrn, mncat de carii, si de praf
ncins... O scar veche, scrtind la
fiecare pas, cu trepte att de nalte, nct
ascensiunea devine o adevrat expeditie...
Cldura familiara din cusul palmei, care
face ntotdeauna asteptarea mai usoar, cnd
promisiunea comorii e att de aproape...
Parfumul inconfundabil si nostalgic, de
sfrsit de vacant, al baloturilor de stofe,
rnduite pe o tejghea la fel de ridat ca
vnztoarea ghemuita pe un scunel obosit,
ntr-un coltisor uitat de vreme...

E aproape hilar sa iubesti pn la sfsiere
niste banale ciori, zgomotoase, certrete si
inutile, protpite, ca niste tate cu minile
n solduri, n lumina de miere a
asfintitului, pe burlanele antebelice ale
unei cldiri cu obloane lsate obosit peste
geamurile ferecate, ca o domnisoar btrn
cu plriuta de pai tras pe ochi...
Pentru ce s iubesti o aduntur agasant de
ciocli cerniti care cnta, fiecare pe limba
lui si fr nici un fel de armonie, cine
stie ce prohod antic zilei n adormire si
unei veri pe sfrsite?
Ce sentimente dureroase si contradictorii au
avut oare karma nemiloas de a se rencarna
ntr-un stol dezordonat si ntunecat de
psri de nimeni dorite?

Oare cnd au trecut douzeci de ani?

***

Acolo, timpul s-a oprit n loc, crucificat
pe acele mpietrite ale pendulei btrne.
Aerul prfos poart un parfum de btrnete
vesnic si de uitare. Fotografii nglbenite
privesc cuminti din ramele lor, cu ochii
tinerilor de altdat.
E doar aerul greu, cu particule de praf
jucnd n lumina crud a amiezii, sau sunt
umbre de vieti? Poate am stnjenit, cu
prezenta mea indiscret, taifasul tcut si
nestiut al unor suflete hoinare. Desi s-au
ascuns n mpietrirea general, le simt
pulsnd aproape, n fiecare carte rsfoita
de amintire, n fiecare fotografie, n
mobilele de nceput de secol, n fiecare
lucru n parte...
Uite, n coltul acela, dup us, dac-mi
ncordez pn la lacrimi privirea printre
pleoapele ntredeschise, pot nc zri umbra
unei btrne grbovite si sectuite de
puteri, cu chipul brzdat de rurile
necruttoare a nouzeci de ani de necazuri.
Cu toata miopia ochilor ncetosati de
oboseala vietii si cu toate c minile i
tremur, nc poate sa treac ata prin
urechea unui ac orict de mic, cu o
abilitate uimitoare.
Acum, minile osoase si muncite i se
odihnesc n poal, peste o cmas proaspt
adunat de la uscat. Cte nu ar putea s
povesteasc aceste aripi albe, acum aproape
neputincioase? Ct trud neobosit, cte
zile si nopti de munc nencetat au adunat
aceste mini de icoan bizantin,
ncremenite n vesnicia unei odihne
dureroase? Cte dureri au mngiat, cte
lacrimi de dor sau de bucurie au sters si
cte dezmierdri fugare au furat timpului,
vesnic prea grbit pentru a le da rgazul
ocrotirii unui sentiment?
Dou palme bttorite... o viat, un
microcosmos, o lume de care nimeni nu-si va
mai aduce aminte peste o clip, un an, o
viata...
Dar, dup o existent de munc, o clip de
odihn a ajuns s i se par prea lung si
tresare, vinovat c st degeaba, de parca n-
ar fi dreptul ei s se odihneasc, la
nouzeci de ani! Si-a strns un munte de
rufe curate lng ea si le preseaz, harnic,
le ntinde, cu degete subtiri si osoase, le
druieste o frm din frma de cldur
rmas ntr-un trup n care nc mai palpit
palid scnteia unui suflet...
Fiecare milimetru de pnz cere un munte de
strdanie, pn cnd degetele, amortite,
refuz s o mai asculte... O nou clipa de
odihn, apoi din nou, de la capt... Cnd
isprveste, toate rufele arat ca proaspt
iesite de sub masina de clcat...
Din cnd n cnd, ofteaz greu, de parca i s-
ar sfsia sufletul.
Ce sa am? M cheam Tudorel al meu,
sracu'! I-o fi si lui dor de mine!
Tudorel al ei e mort de douzeci de ani. Iar
auzul ei, care oboseste din ce n ce mai
tare pentru lumea aceasta, a devenit de la
un timp tot mai sensibil la vocile de
dincolo, care-i soptesc, usor, c se apropie
timpul...
nchid ochii si simt din nou pe frunte
atingerea rcoroas a acelor degete osoase
si tmduitoare care stiau, cndva, s
alunge, cu un descntec, migrenele amare ale
unei copilrii chinuite de schimbri de
dioptrii, cu aceeasi migal cu care netezeau
cutele unei cmsi albe, abia adunate de la
uscat.

***

De ce s-a fcut, dintr-o dat att de
ntuneric?
E noapte n miezul zilei si plou
apocaliptic, cu o furie dureroas, de
nceput de lume. Un trsnet argintiu despic
n dou un cer plumburiu, vizibil pentru o
clip. Stropii grei rpie pe acoperisul
bisericii din fat, iar parfumul pmntului
reavn acoper nemilos cioburile sfrmate
ale miresmei teilor nfloriti de peste drum.
M nfior, dintr-o dat, sub atingerea
fugar, de arip neagr, a unei spaime
inexplicabile, de mult uitate.
Nu-ti fie team! - aud, de undeva, de
lng mine, melodia nostalgica a unui glas
de viol.
N-o s se ntmple nimic. Eu sunt prieten
cu ploaia. Eu... sunt ploaia de pe obrazul
tu, sau poate lacrima care ti umbreste
privirea...
Doamne, ct mi-am dorit s mai ascult, mcar
pentru o clip, aceasta romant veche a
glasului ei de viol. S m mai nfsor,
nc o dat, n catifeaua cafenie si vie a
privirilor ei...
...n ntuneric, tot ce pot vedea, alturi
de mine, este doar un punct rosu de jar
incandescent. Uneori se nteteste si
palpit, alteori clipeste obosit, gata s se
sting, n timp ce un val aproape
imperceptibil de fum se nalt usor, pentru
a dansa n ploaie, cu picurii mari si desi...
Eu sunt lacrima... - o lacrim, mereu
aceeasi si mereu alta, ascuns undeva n
sufletul meu, n tcerea bntuit dureros de
ecoul unei viole care nu va mai rsuna
niciodat.

***

Prietene, povestea e veche si ncolteste
ivoriu acum doar peste umberele muzeului de
ceara. Dar d-mi mna, d-mi mna si vino,
fii binevenit n lumea palid a copilriei
ascunse printre flori de mr. Un val si un
dor, n palma ta ntins si un pas ctre un
ieri plin de iubire.

Venind dinspre Valea Oltului, pe sosea,
inainte de intrarea n Sibiu, ti scufunzi
privirea n contururile unui cmp ntins ct
orizontul. n mijlocul lui strjuieste o
cruce de lemn, ctre care, din soseaua
fierbnd, se face un drum rcoros, ntre
mri verzi si tremurtoare, acum asfaltat.
n jurul tu, iarba fosneste ntr-o adiere
cald, ca un val mngiat de briz, parfumul
halucinant de pmnt si de ierburi arse de
soare se unduieste si ti alearg prin vene.
Cosasii ofer recitale n exclusivitate si
pe msur ce pasul te poart agale
nainte... cerul devine de plumb, iar peste
unduirile verzi si scripcile discrete se
suprapun, nti tremuratoare, apoi din ce n
ce mai hotrte siluete de cai si clreti.
Copitele frmnt vntul si se aud n
crescendo de aram iar suieratul sgetilor
peste crestetul tau ti umple sufletul de
lav si gheat. Curnd cavalcada nebun
danseaz n jurul tu ntr-un haos deplin.
Strigtele de lupt n romaneasc arhaic
umplu aerul tare, desfcndu-se n felii de
foc. naintea ta nu se mai afl troita de
lemn ci o siluet masiv... Om si cal ocup
jumtate din orizonturi; privirea tioas
ti strpunge gndurile ca un pumnal, iar
barda manevrat peste capetele pedestrimii
slefuieste un colt nsorit de snge.
Cpstrul zmeului alb strunit cu mna
dreapt este ntins ca o coard de arc;
bidiviul se cabreaz dintr-o dat, apoi,
fulger albastru, cal, clret si bard se
fac una cu viteza ametitoare a zborului.
Tunetul btliei scade ncet, valul de snge
se retrage ctre linia orizontului,
fantomele se retrag nvlmsite una ntr-
alta n neantul care le-a iscat. Te trezesti
cu timpanele vibrnd de atta liniste, n
genunchi, n fata troitei, n mijlocul
Cmpiei de la Selimbr.
Acum, ntoarce-te cu ochii spre Apusul
rosiatic si las btlia n urm, cu al su
Viteaz Mihai, si porneste peste cmp, spre
oras. Ierburi nalte iti mngie inima;
dintr-o dat, sbiile tioase ale firelor
trezite se retrag n sine si doar te mngie
cu delicata lor nverzire... Paradoxal, din
cascadele verzi se desprind contururile
stranii ale unor blocuri, la captul
cmpiei, a cror atmosfer saptezecist te
transport napoi, n prezentul relativ, la
numai ctiva pasi de istorie. Abia se
ghicesc, ascunse timid printre ramurile si
frunzele unor copaci care, acum 20 de ani,
nu erau dect intentii gospodresti n inima
oamenilor acestor meleaguri, zbtndu-se
pentru taina ncoltirii.
Trupurile blocurilor sunt acoperite cu zale
de mozaic irizat, fiecare cldire avnd
propria sa individualitate cromatic. Unul
este albastru nchis, unul mov, unul
portocaliu, altul galben, altul roz...
Curcubeu de zidrile nnobilat cu sclipiri
de smarald proaspt ale frunzelor de tei si
de plop. Acoperisuri discrete, ruginii ca
toamna, sau crestete dezgolite n srutul
apusului. La picioarele lor agonizeaz un
prias, a crui viat vremelnic depinde de
capriciile ploii. Valea nu este dect un
sntulet ceva mai rsrit acum, dar ce
prapastie plin de balauri stia sa fie ea pe
vremuri! Cte aventuri nu a iscat n sangele
si imaginatia vlstarelor de voievod
nmugurind la marginea Cmpiei Selimbrului
si cte spaime devoratoare a ncoltit n
inimile mamelor, mereu nelinistite de
fantomele sterse ale pericolului ascuns!
Privirea copilului de altadat este atrasa
ca de-o vraj ctre mozaicurile de roz
pierdut ale unuia dintre castele si
zmbeste unei amintiri timide cu parfum de
cozonac cald. Se ntoarce acasa, undeva, sub
aripa norilor, la un etaj patru al visului
celor zece ani petrecuti aici, sub rsul
sprintar al stelelor care au vzut n aceste
locuri, printre clipe rtcite, si snge, si
iubire.

Pasii copilului, cand s-au decis a fi pasi,
strbteau strada Rahovei spre soseaua
principal si rtceau ncet si nesigur pe
lng zidul scolii de ofiteri - unde jurau
c o sa ajung s bat cndva cadenta
militar - catre centrul orasului toropit de
calmul ardelenesc. Peste numai cteva bti
de inim, nvtau cum s alerge mpleticit
ctre adpostul de lumin al bratelor unei
mame mbujorate, tocmai iesit de la ore, ca
o scolrit proaspt si vistoare, dar acum
aflat de cealalt parte a catedrei. Purtat
usor, pe zborul bratelor ei, copilul rdea
n soare.
Pe lng magazinul Dumbrava (Mihut, ne
ntoarcem aici, la jucrii, mai trziu, nu
mai plnge!!), apoi pe lng teatru, ctre
prculetul din fata hotelului Bulevard (apus
de mult ntr-o nclestare de beton), zborul
era o vraj stiut doar de zmbetul larg al
mamei.

"Mergem la lei, mmico?"
"Nu te-ai saturat de ei? am fost si ieri!"
"Haiiiiiii, te roooooog!"

Lacrimi tcute, ct pumnul si santaj
sentimental dus la extrem, pn n fata
leilor ce strjuiau intrarea lateral a
mparatului Romanilor. Clare pe lei,
copilul nu mai era copil, ci erou de
legend, iar mama - o domnit palid si
brun, salvat din ghearele zmeului, rznd
cu inima dezgolit spre dimineata din
chiotul fericit al eroului ei.

Si apoi... porumbeii din piat! Porumbeii cu
aripi de somn nstelat si inimioare de
ploaie de var, mngind obrazul brzdat de
timp si de ape al lui Lazr si jucndu-se de-
a v-ati ascunselea cu palmele copiilor,
nsetate de viat si mngiere...
O arcad imens ctre Podul Minciunilor, cu
rezonant vanilat de gogosi prjite
duminic dimineat pe foc iute ca un gnd
poznas.
Si comorile olarilor, desfsurate n evantai
multicolor pe strada medieval de sub pod:
fluiere cu ap, ocarine cu gust dulce-
acrisor de smalt armonic, ulcele purtnd
promisiunea laptelui nvolburat n fildes
lichid, cu smntan groas de un deget, ca
n raiul stnelor. Ulcioare pe care coboar
curcubeiele n joaca unui copil mare, cu
suflet de zori... Si ochi avizi si palme
minuscule cersind cldura lutului neted. Iar
mama dnd si ultimul ban pe un blidut pictat
cu cocosi albastri, stiind c mine va
trebui sa se mprumute pentru pine si
lapte, mai putin valoroase acum dect rsul
eroului ei.

Zidul cettii cu prculetul lui erau
coborte dintr-un basm medieval cu castele
si codri negri strbtuti de dragoni. Numai
cioburile de cer albastru imaculat se jucau
printre ramurile copacilor seculari, pe
obrazul copilului cu ochii afundati adnc n
nltimi. n inima lui struia parfumul
dulce al unui glas picurat din clepsidre de
dor... un vers nesfrsit...

(La circ, n Trgul Mosilor, pe gheata unui
rcitor, traia voios si zmbitor un pinguin
din labrador. Cum se numea? Apolodor. Si ce
fcea? Cnta n cor...)

Un somn de o clip si prerea unor degete
calde nvaluind, sfer de iubire si
tandrete, un ghemulet de carne si de vise,
tremurtor. Rescriind tainic momentul cnd
viata nflorea viat n adncurile sale.
Lacrima luminii se filtra usor printre
secole, desennd pe aerul cald contururi
care nu aveau s se stearg niciodat.
La marginea unui suflet cu fereastra
deschis, amintirea nfloreste albastru,
retrgndu-se n tine.

Si pasul ne poart mai departe...




Nr Comentarii Comentatori
[ Comentează! ] [ Texte ] [ Autori ] [ HOME ]
Cenaclul Literar Online
«Noduri şi Semne»
Revista Boem@
EXPOZIŢIE DE CARTE
Virgil COSTIUC, Tacerea semnelor, Ed. Princeps Edit, Iasi, 2009
ANTOLOGIE LITERARĂ
Arhiva de ANTOLOGII
FESTIVALUL ASPRA 2014
Biblioteca CENACLULUI
Cărţi publicate de membri
ACTIVITATE LITERARĂ
Arhivă IMAGINI
ATELIER LITERAR
Dicţionar de tehnici
Figuri de stil
Starea poeziei
Literatura fantastică
Curente literare
Reguli de ortografie
Ghid de exprimare
Contact
Istoria cenaclului
Membrii cenaclului
PUBLICÃ ŞI TU!
ONOMANTIA
MĂREŢIA OMULUI
MenStrict
Cel mai util cadou pentru iubita ta!
[ Free download]
Revista literara BOEMA
Editura InfoRapArt

OPINII
Opiniile sau punctele de vedere întâlnite aici aparţin celor care le-au exprimat.
POEZIE      PROZĂ      ESEU      TEATRU      UMOR      DIVERSE      BIBLIOTECĂ
Contact: webmaster@inforapart.ro              Copyright © 2002 - ANA & DAN