Palpitã ochiul între rame,
Contur de brazi, scântei de stele,
Nu-i linişte în peişajul gândurilor mele,
Dar nici nu râde, nici nu geme.
Un verde brun ascuns în umbre,
Sclipiri de pândã dupã tufe,
Un iepuraş aleargã dupã nimfe,
Ne bãnuind destine sumbre.
Chiar şi vazduhul arãmiu, ascunde,
O agerã privire şi nemiloasã mãreţie,
Spre iepuraş se îndreaptã – sãgeatã vie –
Soare-n apus, sub munte se aprinde.
Toate ascund o pânzã albã,
Cu o tragedie – blândã!
