Gândul izolat, prigonit de toţi şi toate s-a ascuns în fantezia sufletului meu.
Gândul confuz îmi refuzã orice logicã reflex şi mã înmormânteazã fãrâmã cu fãrâmã.
Gândul dorinţã licãre ca zvâcnirile ochiului înlãcrimat dar nu mã înduioşeazã.
Gândul desfãtare nu-l vreau dar mã arunc în braţele lui doar pentru cã el mã vrea.
Gândul lacrimã îl pãstrez împachetat într-o petalã de trandafir şi i-au crescut spini pentru a-şi apãra puritatea.
Gândul izbãvire nu-mi aparţine şi-l caut din dorinţa de a fi mai mult decât sânt sau am fost.
Gândul floare s-a ofilit într-o toamnã şi aşteaptã primãvara sã rãsarã din nou.
Gândul întrebare, de ce da? de ce nu? rãmâne de neînţeles iar misterul impune goana fãrâmelor de â€Ţeu" alungate de o teamã.
Gândul uitãri îmi este impus dar mã înverşuneazã sã adun amintiri iar când sânt amare le aprind mai tare sã-mi pot purifica sufletul bolnav ce te-a alungat din viaţa mea.
Gândul pasiune este orb pentru a ascunde goliciunea gârbovã a sentimentelor irosite.
Gândul ce-mi place s-a aşezat pe tronul suprem în ciuda invidiei şi a deşertãciuni ce-mi dau târcoale.
Gândul clipei e acelaşi de parcã timpul s-a oprit şi mã clatin ca un pendul pe marginea prãpastiei nehotãrât dacã sã cad sau sã zbor.
Gândul fãrã sens îmi aratã drumul spre nicãieri şi plec spre necunoscut sã mi se piardã urma.
Gândul neştiutor a rãmas repetent în şcoala vieţi la testul despre iubire.
Gândul ce mi-a vândut sufletul îşi numãrã averea ingratelor pãcate.
Gândul ce aşteaptã o minune scrie poveşti despre ziua ce va trece cu tot cu vise de iubire.
Gândul â€Ţtu" îmi este necunoscut şi trãieşte din presupuneri chiar dacã speranţa-i strãinã şi-l ignorã.
Gândul ce izvora din inima mea a secat iar cãprioara m-a pãrãsit ş-a luat cu ea şi acel colţ de paradis ascuns în sclipiri de stea.
Gândul chemare rosteşte un amãgitor â€Ţvinã!" şi freamãtã tot sufletul meu creând o melodie, dar oare ar sã… â€Ţvinã?" şi mã doare… â€Ţo! vinã!".
