Plec fãrã ea, fãrã voi,
Pe un drum cu spini şi noroi,
Spre mormântul necunoscuţilor eroi.
Plec fãrã motiv, fãrã voie,
Plec fãrã sã ştiu, fãrã sã ştie
Plec alungat de-o tristã fericire.
Mie trup inutil îmi las moştenire:
Toate câte nu le-am spus,
Cuptorul în care voi fi ars,
Vântului – cenuşa ce-a rãmas,
Iar pãmântului – gândul ucigaş.
Ţie trup naiv îţi las moştenire:
Toate câte am şi nu-mi aparţin,
Rãzbunarea, o ramurã de mãslin,
Paharul jumãtate gol, jumãtate venin,
Şi un buchet mare de pelin.
Vouã trup cu trup vã las moştenire:
Zâmbetul ce nu vã iartã,
Vina mea naivã şi ingratã,
Sufletul şi inima însângeratã,
Şi peste toate durerea ignoratã.
|
