Deunãzi aud nocturn,
Şoapte fierbinţi,
Mã aprind ca un nebun,
Arzând emoţii.
Prin geana închisã a nopţi,
Pãtruns-ai tu, razã,
Prin vis din celula vieţii,
Un suflet evadeazã.
Din prima clipã ai nãscut,
Fiicã de iubire,
Şi nu mai vreau, nu mai sunt,
Decât iubire.
Poate nu-i doar un gând de vis,
Copilã nevinovatã,
C-o singurã atingere m-ai ucis,
Sã renasc-o faptã.
Din vântul rebel fire rup,
Sã-mi împletesc gânduri,
Din ţãrânã mi-am zidit trup,
Iar ochii din luceferi.
O altã inimã am pentru tine,
Din adâncul mãri,
Tainicã, cu zâmbete şi suspine,
În liniştea seri.
Luna-i o sorã de-a mea,
Frate mi-e apusul,
Şi mã înalţã visarea,
Sã îmbrãţişez cerul.
Privesc de sus şi mã simt,
Atât de mic,
În ochii tãi-încã un mit,
Poate unul unic.
Ţi-e teamã şi mi-e teamã,
De teama ta:
Mã iubeşte dar oare iartã-
â€ŢGreşeala mea"?
Nu sunt un zeu şi chiar de-aş fi,
Vina îmi dã târcoale,
Şi sper cã dragostea dã putere firi,
Sã ierţi cele rele.
Între ce am şi ce pot pierde,
Stã o fãrâmã de secundã,
În care o vorbã de ai crede,
Cuvintele tale or sã ardã.
Aş plânge cu lacrimi de nisip,
Rãnile-mi voi unge cu sare,
În fundul pãmântului mã înfiriip,
Din foc ce nu mã doare.
Legând nisipul bob cu bob,
Scãldat în spuma mãri,
Din vinã se naşte un rob –
Strigoi al disperãri.
Şi n-am sã iert ce nu iartã,
Ce ne-a lovit şi doare,
Îmi bântuie viaţa înceatã,
Sãdindu-mi trãiri amare.
…
Mã trezesc ud şi tremurând,
Blestemând coşmarul,
Iubire a fost doar un gând,
De vinã este dorul.
O ştiu, ş-aş vrea sã ştii –
Te iubesc!
O viaţã am - ţi-o dãrui –
Te iubesc!
Tu oare poţi înţelege tainele!
Iubire! Crezi cã poţi,
Sã aduni într-un pumn clipele
Unei singure nopţi!?
Sunt eu oare un vis ce te bântuie,
Un trup de cearã,
Ce-ţi jurã iubire cât o veşnicie,
Iar trupu-ţi tremurã!?
În suflet ţi-ai sãdit teama,
Şi-aş vrea s-o pot smulge,
S-o sãdesc în a mea inimã,
Iar iubirea o va distruge.
Nu fugi de mine, nu te ascunde,
Mã iubeşti, te iubesc,
Şi n-am loc de alte sentimente ude,
Ca viaţa sã-mi împlinesc.
Tu umpli orice gol m-ar secãtui,
Şi ce-ţi pot oferi în schimb?
Cere-mi chiar capãtul infinitului,
Iar fapta mea n-ar fi un nimb.
Atinge-mã sã poţi simţi,
Pasul meu ce urcã,
Olimpul cu muza minţii,
Infinitul sã-ţi aducã.
În ochii mei se oglindesc,
Coloane de marmurã,
Împletite în opt-ul ceresc,
De simţiri şi aurã.
Mã simt un fir de ţãrânã,
Trecãtor vântul,
În ochii tãi am gãsit luminã,
Şi ţi-aş dãrui totul.
Sunt nebun, şi cu-a nebuniei putere,
Voi da o lege fãrã cuvânt,
Din ce nu existã, nu se naşte, nu moare,
Sã leg cerul de pãmânt.
Am sã invoc forţa dragostei,
Sã înec munţi în mare,
Sã învârt universul unei idei,
Într-o dulce sãrutare.
Aş putea arunca haosul în haos,
Aş arde iadul,
Sau poate sunt un clovn haios,
Sau doar nebunul.
Privesc în jur atâta infinitate,
Suntem toţi închişi în ea,
Un vis dar ascunde o moarte,
Şi mã întorc, iubita mea.
Mã întorc nebun – nebun am fost,
Şi calea îmi pare lungã,
Mã întorc sã fiu al tãu iubit,
Cãci ştiu c-o sã-ţi ajungã.
O! suflet prea curat! Iubire!
Nu cauţi averi, împãrãţi,
Ci doar o inimã sã-ţi dea iubire,
Crezi ca-i sã ierţi.
Un biet suflet orfan de taine,
Ce leagã veşnici.
Asta sunt eu iar pentru tine,
Dezleg tainele iubiri.
Imagineazã-ţi o poieniţa de flori,
În ochii de cãprioarã,
Venitã sã se adape în zori
Într-o clipã primãvarã.
Acolo te voi duce, în visul meu,
Purtându-te pe braţe
Urcând treptele unui curcubeu,
De oameni neştiute.
Aşterne-voi edenul pentru noi,
Cu lumânãri de stele,
Ne vom scãlda în roua unei ploi,
Cu trupurile goale.
Vei uita de toate ce se pierd,
Şi pier înrobite firi,
O veşnicie îţi va pãrea – iubind –
Noi doi în culcuşul seri.
Te voi acoperi c-o sãrutare,
Iar mâna-mi te dezmiardã,
Ne va lega o îmbrãţişare,
Fierbinte iubire udã.
Sã adormi îţi voi şopti,
Iubirea fãrã cuvinte,
În pieptul meu vei gãsi,
O inimã ce bate.
Iar somnul dulce îţi voi veghea,
În culcuşul verde de fân.
În zori când roua va cãdea,
Cu buzele am s-o adun.
Sã sorb prin ea iubirea ta,
Iar tu sã simţi iubirea mea
Cum pe trupu-ţi se va revãrsa,
Din inima mea.
Iubire! poate nu-s toate doar vis,
Şi porţi în a ta inimã,
Dorinţa caldã – iubire de nestins,
Ce ne va fi stãpânã.
Te chem sã vi în visul meu,
Pãşeşte fãrã teamã,
Sã împãrţim bine şi rãu,
Întuneric şi luminã.
|
