moto:Dacã şi raiul e feminin,
prefer sã rãmân pãmântean.
În ochii tãi demonici mã oglindesc – un sfânt, dar mã provoci sã gust pãcatul şi am sã ajung un înger decãzut iar dragostea ta mã va urî chiar dacã n-o sã vrei. Nu-mi va rãmâne nimic mai mult decât puţinul amintiri dacã al tãu sãrut de ieri, azi nu ştie ce-mi cere. Te nemulţumeşte clipa mea şi-ţi doreşti eternitãţi dar nu ştii nici clipa s-o trãieşti atunci când curajul te trãdeazã. Singurã în faţa provocãri te scalzi în lacrimi iar gândul tãu nedesluşit te mustrã şi provoci tragedii inofensive.
Eu îţi ofer o fantezie pãgânã, o clipã liberã, de trãiri a simţurilor când acel rai fantasmagoric ţi se oferã material. Într-o atingere de vibraţii, când sufletul devine conştient, nu mai eşti tu aşa cum te ştiai şi te descoperi aşa cum eşti de fapt. Te negi şi te alungi din braţele fericiri cãutând cu înverşunare lacrima dureri şi gustul ei amar. În visul tãu fericirea era o stare atât de complexã şi într-o zi a venit la tine brusc, firesc, simplu şi banal chiar. Acea clipã scurtã a unei atingeri şi te arde aşteptarea numitã dor.
Dorul tãu mã hrãneşte şi mi te înfãţişeazã în orice privire a realului şi imaginarului. Întotdeauna ademenitoare, apetisantã, arzând de dorinţã, şi inhibatã, nehotãrâtã. Tu visezi flori, lumânãri, peisaje romantice şi pãşeşti în visul tãu sã trãieşti o fericire melancolicã şi solitarã pentru cã egoismul nu-ţi dã voie sã împarţi fericirea cu nimeni. Eu am furat fãrâme din fericirea ta cãci am curajul sã-mi împlinesc visul trãind fericiri obscene. Am gustat din fericirea ta trãind fiecare oftat, fiecare geamãt, ţipetele înãbuşite, freamãtul trupului tãu ce şi-a pierdut controlul apoi mã strângi în braţe îngrozitã, stupefiatã, cã ai descoperit raiul pãmântean şi i-ai cunoscut pãcatul. Te acoperi şi-ţi este ruşine ca sã ajungi sã mã deteşti, sã mã urãşti chiar pentru goliciunea ta. Ai descoperit partea ta masculinã.
Nu credeai cã poţi iubi aşa, o iubire carnalã. Te sperie dorinţa de desfrâu, te sperie libertatea când parcã întreaga lume aşa cum o ştiai dispare, se evaporã, nu mai existã masculin şi feminin, existã doar pasiunea dorinţei.
Instinctul de conservare te împinge sã cauţi o justificare, şi-mi spui: â€ŢTe iubesc !" fãrã sã ştii de ce ! te transformi într-o victimã a pãcatului şi mã renegi doar pentru cã ţi-am rãpit virginitatea sufletului.
Dacã cu o clipã înainte mã vedeai ducând în spate toate relele din lume şi mã acceptai din compasiune, acum descoperi cã toate pãcatele sânt din vina ei, Eva, cea ascunsã în adâncul sufletului tãu.
Cãinţa ta îmi unge rãnile ce m-au cãlit. Eram o sculpturã modelat de bune şi rele iar tu ai şters praful ce mã acoperea sã strãlucesc doar pentru tine. Cu bune şi rele sânt al tãu, cu bune şi rele eşti a mea !
Nu ne putem ignora iar grija reciprocã ce ne subjugã ne împlineşte sã fim un întreg dar nu înţeleg –
De ce trebuie sã ne luptãn?
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
viaţa e atât de searbãdã şi nemiloasã încât abia afecţiunile puternice şi adânci mai pot sã-i dea un sens şi preţ, pe care totdeauna îl plãtim mai scump, desigur, decât preţuieşte...aşa cã, rãmâi pãmântean sã-l afli pe acel cineva cãruia nu-i eşti indiferent
